Tresare sufletul...

„Ce minunată zi-i afară!
(Tresare sufletul râzând,)
E primăvară iară,
Sau vine în curând...”
Și se apleacă apoi să ceară
Atâtea lucruri rând pe rând,
Nu pentru el că el nu cară
Poveri legate de pământ,
Ci pentru-acei cu viață-amară
Ce nu-L cunosc pe Cel ce-I Sfânt
Și veșnică Comoară...

Ei bucurie n-au nicicând
Și n-au în suflet primăvară,
Nici zâmbet fremătând...
De ai Porunca Sfântă-n gând
Nu-i chip să nu te doară
De cel bolnav, de cel flămând,
De cel cu traiul de ocară,
Strivit de-a viciului povară,
Infern în suflet reflectând...
Nu poți, nu poți să-l lași să moară!
Nu poți...I-aduci în gând
„Măreața Zi”...și primăvară...

03/03/2011*Ioan Hapca
(Zaragoza)