Ma uit la mama cu tristete
E atata de neputincioasa
Mai ieri era o frumusete
Plesnind parca de tinerete
Azi e ca si o umbra-n casa

Asa de iute s-a trecut
Ca vantul care lin adie
Mai ieri o sabie, un scut
Azi ma priveste trist, tacut
Mai stinsa si mai cenusie

O vad cautand parca ceva
Si cautatura-i e pustie
Ea o zmeoaica altcandva
Gata si viata sa si-o dea
Azi slaba, fara energie

Mai ieri zbura ca o sageata
Plutind parca din loc in loc
Azi e domoala, e inceata
E obosita’ncovoiata
Si indoita de mijloc

As sprijini-o la tot pasul
Si din vigoarea mea i-as da
Dar zi cu zi mai stins ii e glasul
Simtind parca ca-i vine ceasul
Cand spre alte zari se va’nalta

Acei ochi blanzi ce altadata
Ca doua flacari ma priveau
Sunt mai absenti ca niciodata
Scrutind o zare’ndepartata
Parand ca viata nu mai au

Incerc sa o ajut cumva
S-o sprijin sa o ocrotesc
Sa fiu mai rabdator cu ea
Sa-i dau orice ,orice ar vrea
E mama mea si o iubesc

Ma’ntreaba cate-i trec prin gand
Si vrea mereu sa-i povestesc
Nu conteneste intreband
Eu ii raspund stiu ca-n curand
Acasa n-am s-o mai gasesc
................................................

Mai caut-o cat e inca’n viata
Fa-ti drum pe la casuta sa
Mai cauta-i cate o povata
Mai da-i o buna dimineata
Caci mult timp n-o vei mai avea

Mai du-i o floare din gradina
Mai fa-i cate un buchetel
Din flori de camp de pe colina
Mai lasa-te chemat la cina
Mai scrie-i TE IUBESC pe-un servetel

Gandeste-te ce scurta-i vremea
Cand cantu-i nu-l vei mai auzi
Curand curand se va asterne
Tacerea noptilor eterne
Si-un gol fara sfirsit va fi

Opreste-te acum amice
La poarta veche cu zavor
Invata de la pomi si spice
De la proverbul care zice
Ca oamenii se nasc si mor

Si tu vei fi batran odata
Si cum faci azi ti se va face
Cinsteste aceasta nestemata
Pe mama ta cea minunata
Si vei avea cu Domnul pace.