Trăim chiar în vremea din urmă,
Dar oare mai știm să veghem?
Mai știm stăruința-n furtună
Sau mai degrabă cădem?
O noapte de veghe reală
Mai reușim să avem
Sau ne-nșelăm că-ntre fleacuri
În părtășie suntem?

Când Domnul îți privește inima
Oare ce vede în ea?
Dragostea, candela-aprinsă
Sau neguri ce-L vor întrista?

Ne spunem că suntem în viață,
Dar atât de mult ne mințim...
Susținem că ținta e cerul,
Dar oare mai știm să iubim?
Noi credem că Domnul e gata
Să vină și să ne ia,
Dar superficialitatea
Nu-i ceea ce Domnul dorea!

De cât timp te roade păcatul
Nu pot ști, dar Tatăl Ceresc
Îți spune – cum nu mai e altul:
„Fiule, nu vezi cât te iubesc?”

Am crede adesea că alții
Pe Domnul nu-L mai proslăvesc,
Dar nu mai vedem că nu frații,
Ci noi suntem cei ce-L părăsesc!
Avem Biblia care ne-nvață
Cum să trăim în Hristos,
Dar dacă nu ne cercetăm viața
Și n-o împlinim, ce folos?!

Mai căutam oare-adevărul
Și Duhul Sfânt să ne șoptească
Sau divertisment și-ambient
Căutam să ne înveselească?

Mai sunt oameni ce-ard pentru Domnul,
Disperați, căutând Fața Lui
Sau trăim împăcați doar cu gândul
Că, oricum, suntem ai Domnului?
Împlinim noi poruncile toate,
Mai trăim prin Isus cu folos
Sau ca robi ai Lui vrem „libertate!”,
Lepădând astfel, iar, pe Hristos?

Să vestim Evanghelia-I poruncă!
Nu-i un sfat, nici opțiune, ci har!
Să umblăm, chiar prigoana de-abundă,
Altfel credința-n El e-n zadar!
Hristos, Mielul Sfânt, muri pe cruce,
Suferind cumplit pentru păcat...
Oare lesne-n păcat ne mai duce
Diavolul, al lumii-mpărat?
Oare merităm noi mântuirea?!
Nu ne spune Cuvântu- ”alergați!”?
S-ajungem să vedem fericirea
Sarcini grele avem de purtat.

Nu știm că din izvorul vieții
Vor gusta doar aceia-nsetați
Și că Luceafărul dimineții
Va veni ca un hoț? - Deci, vegheați!

Cel ce-a părăsit totul în lume
Și cu Domnul în smerenie-a umblat,
În sfințenie și-n fapte bune,
La sfârșitu-i, va fi săturat!
Domnul Slavei va răsplăti totul!
Vei fi, oare, și tu-ncoronat
Sau vei ignora harul cel mare
Mergând spre focul veșnic din iad?

Dacă nu împlinim tot Cuvântul
Și inima nu ne-o smerim
Vom ajunge în locul din care
Nicicând nu vom putea să ieșim...

Adormiți, amorțiți mergem oare
Sau izvorul vieții e-n noi?
În minciună mergem pe-o cărare
Sau în adevăr creștem vioi?
Gândul la Dumnezeu să ne fie,
Ne'ncetat pe El să-L proslăvim!
Să nu ducem o viață pustie,
Ci în Domnul Isus să rodim!

Vino azi, Domnul încă mai cheamă;
Nu e mult și harul va fi luat!
Și să știi că-n toată amânarea
Diavolul mereu te-a purtat!

Alege-L și în ziua cea mare
Domnul Sfânt te va duce cu El!
Nu fugi, în Hristos e scăpare;
Nu fugi, viața veșnică-i El!