Se-aude scâncet de mugur nenăscut,
În vis aprins de Dragoste divină,
Se zbate-n cinga scoarțelor de lut
O floare însetată de Lumină.

-Deschide muguraș, ridică storul,
Bate-n fereastră al Primăverii nard,
Dă zel miresmei să-și atingă zborul
Când seve vindecate, în tine ard.

Îți înmoaie crusta ploile de Har
Și lacrimi cu sudoare, ca de sânge,
E plin burduful și nu e în zadar,
E Dumnezeu cu tine, vei învinge.

Să înflorești frumos, întru Credință,
Chiar dacă vin furtuni ucigătoare,
Căci Raiul va-nverzi pe suferință,
Când porți doar Adevăr ca cingătoare.

Îmbracă-ți dar corola, o splendoare,
Din veșnicii de Creator aleasă,
Căci este o zi de mare sărbătoare,
Din letargie te întorci la Viață.

Vor trece peste tine nopți cu Lună,
Cu cer senin cu stele fără număr,
Dar numai torța Jertfei te îndrumă,
Doar Mielul îți ia greul de pe umăr.

Deschide pleoapa dincolo de taină
Căci vrea Lumina azi a te-nvăța
Nu tot ce arde-i Flacără divină,
Nu tot ce doare este Golgota.

Chiar dacă te vei scutura, nu plânge
Căci haina de Mireasă va fi gata,
Să fii rod pârguit în sfântul Sânge,
În veșnicie vei primi răsplata.

Se-aude scâncet de mugur nenăscut,
În vis aprins de Dragostea divină
Se zbate-n cinga scoarțelor de lut.
Veniți din întuneric la Lumină!

Doar Lumina descoperă splendoarea,
Ridică săbiile-nvăpăiate,
În suflet Raiul își deschide floarea
În strălucirea Vieții fără moarte.

Amin!