Evrei 8.10-11; 1 Ioan 2.27
Atât Evrei 8 cât şi 1 Ioan 2 declară că astăzi, sub Noul Testament, nu e nevoie de nici o învăţătură omenească, exterioară. Evrei 8.10 spune că LEGEA E SCRISĂ ÎNLĂUNTRUL NOSTRU; deci, nu e nevoie ca cineva să ne înveţe cum să-L cunoaştem pe Domnul iar în 1 Ioan 2.27 ni se spune că UNGEREA RĂMÂNE ÎN NOI - deci nu e nevoie de învăţătură omenească. Un pasaj spune că LEGEA e scrisă în noi iar celălalt spune că UNGEREA rămâne în noi.
Ce sunt aceste două lucruri?
E foarte posibil ca noi să fim creştini de ani de zile şi totuşi, să nu ştim că avem aceste două lucruri minunate în noi. Ce lucru extraordinar, şi totuşi ce jalnic este dacă nu ştim aceste lucruri! Numai datorită legii lăuntrice şi ungerii lăuntrice nu avem nevoie de o învăţătură omenească, exterioară.
Legea lăuntrică şi ungerea lăuntrică sunt lucruri care ţin de ÎNVIERE. Ştim care este principiul crucii, adică sfârşitul atotinclusiv al lucrurilor negative din univers şi de asemeni am vorbit despre principiul şi realitatea învierii. Crucea pune capăt vechii creaţii iar învierea produce bogăţiile noii creaţii. Prin moartea Domnului, toate cele douăsprezece articole ale vechii creaţii au fost aduse la cruce şi anihilate în întregime. Dar nu acesta e sfârşitul istoriei, căci după moarte urmează învierea! Ce a fost înviat? Satan? Împărăţia lui Satan? Păcatul? Carnea? De o mie de ori: NU!
Duhul cel veşnic a înviat numai esenţa a ceea ce Dumnezeu a creat la început pentru scopul Său.
Natura umană a fost parte a creaţiei iniţiale a lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat natura umană pentru scopul Său dar Satan a deteriorat-o. De aceea, prin moartea Sa, Domnul a adus în moarte natura deteriorată a lui Satan; dar prin învierea Sa, Domnul a adus în înviere natura creată de Dumnezeu. Domnul nu numai că a răscumpărat natura umană dar a ridicat această natură umană la un standard mai înalt. Deci noua creaţie constă din Cristos în Duhul cel veşnic împreună cu natura omenească recuperată şi înalţată în înviere.
Care sunt articolele bogăţiilor învierii? Întâi este DUMNEZEUL TRIUNIC, nu în sensul Vechiului Testament ci în sensul Noului Testament. Apoi este viaţa divină, veşnică, care este Dumnezeu Însuşi ca viaţă a noastră. (Diferenţa dintre Dumnezeu şi viaţa divină este aceeaşi cu diferenţa dintre electricitate şi lumină. Strict vorbind, electricitatea e lumină iar lumina e electricitate dar există totuşi o deosebire. De exemplu, electricitatea nu e folosită doar ca lumină ci şi ca putere, şi căldură etc.) Tot astfel, Dumnezeu Însuşi e atât viaţa noastră cât şi multe alte lucruri. Al treilea articol e natura divină (2 Petru 1.4); al patrulea, legea vieţii (Romani 8.2. Evrei 8.10), al cincelea, ungerea (1 Ioan 2.27). Aceste cinci articole sunt bogăţiile atotinclusive ale învierii - toate celelalte pe care le putem enumera sunt incluse în acestea. Noua creaţie moşteneşte toate aceste articole în înviere.
Putem spune că toate bogăţiile învierii sunt pur şi simplu Dumnezeu Însuşi. Natura divină e cu siguranţă Dumnezeu Însuşi iar legea vieţii şi ungerea sunt de asemenea ceva din Dumnezeu Însuşi şi mişcarea Sa. Dar omul nu e una din bogăţiile învierii ci unul care e recuperat şi înălţat prin aceste bogăţii. Suntem oarecum familiari cu Dumnezeul Triunic, cu viaţa divină şi cu natura divina, dar cei mai mulţi creştini nu sunt familiari cu legea vieţii şi cu ungerea lăuntrică. În creştinismul de azi toate aceste lucruri au fost neglijate. Dar legea lăuntrică şi ungerea lăuntrică sunt bogăţiile practice ale învierii - iar dacă nu le cunoaştem, nu putem cunoaşte învierea într-un mod practic.
Dacă nu cunoaştem legea vieţii şi ungerea lăuntrică, învierea va fi cunoscută doar într-un mod obiectiv; numai astfel putem experimenta învierea în mod subiectiv.