Legea şi profeţii

   Să analizăm Vechiul Testament cu legea şi profeţii. Într-un sens, Vechiul Testament chiar era numit legea şi profeţii (Matei 7.12,22,40). Care este diferenţa dintre cele două? Legea e un set de reguli fixate care nu pot fi schimbate. De exemplu, un articol al legii cere ca orice om să-şi onoreze părinţii. Aceasta e o regulă fixată, neschimbată şi toţi trebuie să o respecte. Nu e nevoie să cauţi călăuzire în legătură cu onoarea părinţilor. O altă regulă este să nu furi. Ea e o regulă fixată, neschimbată. Nu e nevoie să te rogi: 'Doamne, spune-mi dacă e voia Ta ca eu sa fur. Dă-mi călauzire în privinţa furtului." Nu e nevoie să cauţi o asemenea călăuzire. Acelaşi principiu se aplică şi la restul de zece porunci. Deci legea e un set de reguli fixate pe care toţi trebuie să le respecte. Ea nu se modifică de la un individ la altul. Indiferent dacă o persoană e un bărbat sau o femeie, tânără sau batrână, bogată ori săracă, ea e obligată să respecte regulile.

   Acum ce sunt profeţii? Profeţii vorbesc în situaţiile individuale. Să presupunem că cineva venea la Ieremia şi întreba: 'E bine ca să merg la Ierusalim?' O dată  profetul putea spune: 'Poţi să mergi.' Altă dată putea spune: 'Nu merge.' Profeţii transmit călăuzirea vie a lui Dumnezeu conform situaţiilor individuale diferite. Legea nu sufere nici o schimbare dar în cazul profeţilor au loc multe schimbări în funcţie de situaţia celor implicaţi. O dată ce avem legea, noi o avem mereu căci poruncile sunt permanente în timp ce călăuzirea profeţilor depinde de situaţie. Deci profetul trebuie contactat în mod continuu. Cel ce-l căuta pe Ieremia nu putea spune: 'Cu o lună în urma profetul mi-a spus că era în regulă să merg la Ierusalim, prin urmare, acum pot merge fără să-l consult.' Dacă dorea să meargă din nou la Ierusalim el trebuia din nou să consulte profetul, să caute călăuzirea de la profet. Pentru a-şi onora părinţii nu are nevoie de nici o călăuzire, căci e vorba despre un principiu fixat al legii. Dar când îşi pune problema cum anume să-şi onoreze părinţii acest lucru ţine de călăuzire. Cum să-şi onoreze părinţii într-o situaţie, sau în alta? E nevoie de o călauzire deci el trebuie să contacteze profetul.

   Vechiul Testament interzicea femeilor să poarte îmbrăcăminte bărbătească iar bărbaţilor sa poarte îmbrăcăminte femeiască. Domnul a stabilit clar acest lucru ca o regula, ca o lege neschimbată. Dar atunci când cumpărăm un lucru, un articol de îmbrăcăminte, unul ar putea costa 200 dolari, altul 20 dolari. Acest lucru ţine de călăuzirea Domnului, nu de legea fixată. Aceasta e diferenţa đintre lege şi profeţi. Principiul fixat al legii nu variază de la o persoană la alta, dar călăuzire profeţilor variază. Uneori, chiar în cazul aceleiaşi persoane, călăuzirea poate varia de la o situaţie la alta.

   Legea lăuntrică şi ungerea lăuntrică

   Există vreo lege în Noul Testament? Există, dar nu e legea literelor; în Noul Testament există legea vieţii. Aceasta nu e o lege exterioară, ci lăuntrică; nu e legea scrisă pe tablele de piatră ci legea scrisă pe inimă. Cum rămâne cu profeţii Noului Testament? Aşa cum legea vieţii înlocuieşte legea literelor tot astfel ungerea lăuntrică ia locul profeţilor. De exemplu, dacă aş vrea să mă tund, oare ar trebui să caut călăuzirea cu asemenea lucruri rugându-ma 'Doamne arată-mi cum să mă tund în stilul cawboy sau al stelelor de cinema?" Nu e nevoie să caut călăuzirea căci înlăuntrul meu e o lege ce-mi interzice să mă tund în stilul cawboy sau al stelelor de cinema. Stelele de cinema nici măcar nu sunt menţioante în Scriptură! Dar există o lege lăuntrică ce te opreşte să urmezi modelul lor.

   Ungerea lăuntrică este 'Profetul" său lăuntric care îl călăuzeşte. Dacă el devine neglijent şi nu caută călăuzirea 'profetului lăuntric', atunci e posibil ca în graba sa să se confrunte cu o problemă. Dacă nu ai acest tip de experienţă, mi-e teamă că nu eşti un copil al lui Dumnezeu. "Căci cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu."

   Cum ne călăuzeşte Duhul lui Dumnezeu? Prin ungerea lăuntrică. Slavă Domnului căci noi suntem noua creaţie în înviere. În înviere Îl avem pe Dumnezeul Triunic Însuşi. Cu cât suntem unşi mai mult în acest mod practic, cu atât vom avea mai mult însăşi esenţa lui Dumnezeu înlăuntrul nostru.

   Acestea sunt bogăţiile învierii ca experienţă a noastră, practică!