Suprema frumusețe a lui Isus are forța de atracție asupra tuturor. Iubirea pe care o stârnește ea este mai puternică decât admirația. El este mai mult decât plăcut și frumos; El este fermecător. Cu siguranță că poporul lui Dumnezeu poate justifica folosirea acestui cuvânt, fiindcă El este obiectul iubirii lor înflăcărate, iubire întemeiată pe excelența intrinsecă a persoanei Sale și pe perfecțiunea completă a desăvârșirilor Sale.

    Ucenici ai lui Isus, uitați-vă la buzele Mântuitorului și spuneți dacă nu sunt ele cele mai dulci? Nu vi se aprinde inima când vorbiți cu El pe cale? Închinători ai lui Emanuel, priviți-i capul din aur de preț și spuneți-mi dacă gândurile Sale nu vă sunt scumpe. Nu este adorația voastră amestecată cu afecțiune în timp ce vă închinați în fața Celui care este „ca Libanul, un tânăr ales ca cedrii” (Cântarea Cântărilor 5:15)? Nu este farmec în fiecare trăsătură a Sa, și împrăștie întreaga Lui persoană o mireasmă aleasă, astfel încât toate fecioarele să-L iubească? Există o parte a trupului Său slăvit care să nu fie desăvârșită, o însușire a persoanei Sale care să nu fie ca un izvor răcoros pentru sufletele noastre, o îndatorire a Lui care să nu fie legată de inima ta?

    Dragostea noastră nu este un sigiliu care Îi pecetluiește doar inima. Ea se așează și pe brațele puterii Sale. Nu este nici o parte a ființei Sale pe care să nu o iubim. Îi ungem întreaga ființă cu nardul prețios al iubirii noastre arzătoare. Vrem să-I imităm întreaga viață; vrem să-I copiem întregul caracter. În orice altă ființă vedem un cusur; în El totul este perfect. Până și cei mai buni dintre sfinții Săi au o pată pe veșminte, o cută pe frunte. El nu are decât farmec. Toți sorii pământești au petele lor. Cea mai frumoasă lume are pustiul ei. Nu putem să iubim toate lucrurile frumoase, dar Hristos Isus este aurul fără amestec, lumina fără întuneric, gloria fără nori – „toată ființa lui este plină de farmec” (Cântarea Cântărilor 5:16).