Tu spui că eşti un bun creştin
Şi că iubeşti...dar spui pe cine?
Iubeşti pe cei ce-ţi sunt alături,
Pe cei ce ţi-au făcut un bine...

Iubeşti aşa...ca bun creştin
Pe mama ta, pe tatăl tău...
Desigur îţi iubeşti soţia
Şi pruncii daţi de Dumnezeu...

Dar dacă-ar fi să-ntinzi o mână
Spre cel ce-odată te-a lovit
Oare-ai putea să faci acesta
Chiar dacă el te-a osândit?

Şi ai putea din pâinea ta
Să dai o parte -cea mai mare-
Celui sărac, flămând şi gol
Ce plânge-adesea că nu are?

Spune-mi...mai poţi zâmbi când vorbe
Rănesc adânc fiinţa ta?
Eşti tu, copil de Dumnezeu
Să poţi iubi...să poţi ierta?

Tu spui că eşti un bun creştin
Şi că iubeşti...o, de-ai iubi
Cu-o inimă curată, sfântă
Ca dragostea din veşnicii!

Vulcan-21-02-2016
Mary