În anul 2010, având punct de plecare Tunisia, începea în lumea arabă ceea ce a primit numele de „Primăvara arabă”, un lung şir de proteste şi revoluţii care au cuprins practic aproape toate ţările arabe şi care a schimbat faţa acestei lumi. Se dorea libertate şi democraţie, sau cel puţin aşa afirmau protestatarii. Gurile „rele” spun că de fapt în spate a stat SUA şi ţările aliate ei şi că fără ajutorul Internetului aceste mişcări nu puteau avea loc. Fac o paranteză şi mă opresc puţin asupra Internetului.
Multă vreme televizorul a fost arma principală prin care cei ce stăteau în spatele programelor TV puteau să configureze şi să influenţeze modul de a gândi a celor ce foloseau acest instrument. Televizorul era pentru unii (sau cel puţin aşa credeau) un mijloc de divertisment iar pentru cei ce stăpâneau acest instrument era un mijloc de control, de manipulare, de schimbare a modului de a gândi. Alături de cinematograf televizorul a putut să facă ceea ce nu au fost în stare să facă comuniştii cu imensul lor aparat de control. Apărut în urmă cu circa 100 de ani televizorul a ajuns ca în anul 1962 să fie prezent în circa 90% din căminele din SUA. Cam de atunci influenţa lui a devenit semnificativă. În 50 de ani multe lucruri s-au schimbat, dacă vorbim despre felul în care oamenii priveau lumea înainte şi după acest moment.
La ora actuală televizorul încă îşi face foarte bine treaba pentru care a fost creat numai că din spate vine în forţă un ajutor puternic care se numeşte Internet. Eu cred că Internetul a reuşit chiar să-şi depăşească maestrul şi să facă o treabă mai „bună”, adică să aibă un mai mare impact în vieţile oamenilor, reuşind cu mai mult succes decât televizorul să fie un istrument de control şi configurare a minţilor oamenilor.
Internetul dă senzaţia de libertate, lasă să se creadă că în el stă adevărata democraţie, că fiecare este liber să se exprime, dar aceasta este numai interfaţa pentru că în spate lucrurile stau cu totul altfel. Internetul se află în mâinile a doar câtorva persoane, care au ajuns cele mai bogate şi mai influente de pe glob. Aceştia, ajutaţi de oamenii politici, au tot interesul ca Internetul să ajungă în fiecare casă de pe pământ şi fac eforturi intense în acest scop. Nu dorinţa ca oamenii să se simtă bine sau să fie informaţi stă în spatele efortului lor. Prin experienţa dobândită cu televizorul cei ce deţin şi au control asupra Internetului ştiu bine cum să creeze emisiuni şi materiale care să-şi atingă scopul de a configura minţile oamenilor şi de a-i seduce, transformându-i în slujbaşi docili care execută, fără să ştie că fac aceasta, ordinele venite de la centru.
Să ne întoarcem la „Primăvara arabă”. Se părea că un suflu nou vine peste lume, că dictaturile vor cădea şi că o fericire cum nu a mai fost va stăpâni lumea, arabă sau nu. Rezultatul îl vedem astăzi. Irakul este praf şi pulbere, Siria mai rău, despre Libia ce să mai vorbim? Teroarea şi nenorocirea a cuprins tot Orientul şi acum începe să cuprindă şi Occidentul. În loc de fericire şi prosperitate este ruină şi dezastru. Milioanele de refugiaţi sunt o ciumă pentru lumea întreagă şi totul se clatină. Stabilitatea care era cândva nu se mai poate găsi nicidecum şi pacea mult trâmbiţată este doar o fata morgana. În toate acestea Internetul a avut un rol decisiv. Mişcările de revoltă au fost iniţiate şi susţinute de Internet, ce cei ce stau în spatele lui. Rezultatele le vedem cu toţii.
Dar se pare că o altă revoluţie se pregăteşte, o nouă primăvară, de data aceasta creştină, nu arabă. Cel puţin acesta a fost gândul meu atunci când am auzit, apoi am citit pe Internet(!) că formaţia de muzică rock-creştin „Not an Idol” va întreprinde în România, în perioada de primăvară aprilie-mai 2016, un concert de promovare a noului lor album.
Despre această lucrare care se face în bisericile evanghelice prin muzica rock am mai scris de multe ori şi, fără să-mi doresc, a venit vremea să scriu din nou. Pentru că ceea ce se pregăteşte este un scenariu care se va repeta, după modelul primăverii arabe.
Mai întâi de toate această lucrare promite foarte mult din punct de vedere spiritual. Promite o înviorare a vieţii de credinţă şi promite viaţă din belşug. Promite schimbări spre bine şi o lărgire a Împărăţiei lui Dumnezeu, promite trezire. Lucruri bune şi de dorit pentru orice creştin. Problema este că această lucrare prin muzică nu are elementele necesare ca aceste promisiuni să fie împlinite şi în spatele ei nu stă decât o incompetenţă şi o naivitate care vor fi sursa unei mari şi profunde dezamăgiri în viitor pentru toţi cei ce vor îmbrăţişa această lucrare şi chiar şi pentru cei ce nu o vor îmbrăţişa. Pentru că efectul va fi distrugător pentru cei implicaţi direct şi care o susţin dar, într-o anumită măsură, chiar şi pentru cei ce nu sunt de acord cu ea.
Trupele de muzică rock creştine trec prin oraşe, organizează concerte pe care le numesc de muzică creştină, atrag tineri de partea lor şi plecând mai departe, în alt oraş, nu fac altceva decât să arunce în urmă sămânţă de revoltă. Ce nu reuşesc să facă pe moment continuă să facă televiziunile creştine şi Internetul. Liniştea şi pacea comunităţilor, atât cât este pentru că trăim vremuri grele, este zdruncinată din temelii deoarece tinerii revoluţionari creştini se ridică împotriva adunărilor şi vor schimbare. Ei s-au săturat de vechile căi ale pocăinţei şi vor ceva nou. Iar promisiuni capătă din belşug din partea liderilor, aceşti noi apostoli, lupi îmbrăcaţi în haine de oi, care fie nu ştiu ce fac şi sunt înşelaţi la rândul lor, fie ştiu şi sunt unelte de folos în mâna diavolului. Este simplu de evaluat lucrarea lor, Biblia spune că după roadele lor îi veţi cunoaşte: în urma lor rămân ruine şi biserici dezbinate. Bătrânii într-o parte şi tinerii în alta. Biserici rupte pe din două sau pe din trei sau patru. Şi mai rămân tineri care se pretind a fi creştini dar care sunt biruiţi de păcat şi pofte şi care seamănă cu lumea în toate aspectele. La o consatare simplă se poate vedea că nu este lucrarea Duhului Sfânt, aşa cum se pretinde, pentru că Duhul Sfânt pe unde trece aduce unitate şi pace, nu ruină şi dezbinare, şi aduce sfinţire şi separare de lume.
„Not an Idol” nu este ceva singular. Au fost alţii înaintea lor şi vor veni şi alţii în urmă, călcând peste ruine şi distrugând şi ceea ce a mai rămas, dar ei sunt acum în vogă, cum se zice. Ca un paradox al numelui lor au devenit un idol şi nu se feresc deloc de aceasta, dimpotrivă. Ei duc în rătăcire mulţi tineri şi lumina despre care vorbesc ei nu este decât întuneric. Îmi pare rău pentru ei mai ales că vin din Moldova, acolo unde am cunoscut oameni care sunt creştini cu adevărat şi care trăiesc o viaţă plăcută Domnului, urmând căile vechi ale pocăinţei, şi care au plătit un preţ greu pentru credinţa lor, în anii de care încă ne aducem aminte ai comunismului.
„Not an Idol” se alătură, poate fără să ştie, de partea foştilor securişti-comunişti ai Imperiului de la răsărit care au luptat cu toată puterea pentru distrugerea creştinismului. Şi cât nu au reuşit cei din trecut fac acum cei ce se pretind a fi creştini. Ruinele pe care le vor lăsa în urmă vor fi dovada că am avut dreptate, dar ce trist că ei şi alţii care îi urmează nu vor realiza acest lucru decât în veşnicie.
Prietenul lor Internetul, precum şi televiziunile creştine, începând cu cele mai titrate, le-au fost şi le sunt un sprijin şi un ajutor de nădejde. Şi în timp ce vă cereau banii şi vă promiteau că fac totul spre binele vostru spiritual aceste televiziuni vă înjunghiau copiii pe la spate şi le sugeau şi puţinele picături de sânge duhovnicesc care le mai curgea prin vene. Pentru că lucrarea este mare şi cu impact deosebit.
Gândindu-mă la această lucrare şi mirându-mă de iscusinţa cu care duşmanul lucrează, vizionând videoclipurile înregistrate în astfel de concerte de pe la noi sau din altă parte, mi-au venit în minte cuvintele scrise de către profetul Amos şi care se găsesc în cartea sa la capitolul 6.
1 „Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion, şi la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai marii aceştia ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!...
2 Treceţi la Calne şi vedeţi, duceţi-vă de acolo până la Hamatul cel mare, şi coborâţi-vă în Gat la Filisteni; sunt oare cetăţile acestea mai înfloritoare decât cele două împărăţii ale voastre, şi este ţinutul lor mai întins decât al vostru?...
3 Credeţi că ziua nenorocirii este departe, şi faceţi să se apropie domnia silniciei.
4 Ei se culcă pe paturi de fildeş, şi stau întinşi a lene pe aşternuturile lor; mănâncă miei din turmă, şi viţei puşi la îngrăşat.
5 Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică.
6 Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif!
7 De aceea vor merge în robie, în fruntea prinşilor de război; şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi.
8 Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuşi, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, a zis: „Mi-e scârbă de mândria lui Iacov, şi-i urăsc palatele; de aceea, voi da în mâna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea.”
https://youtu.be/b6bw_TWX0zQ?t=1m44s
https://youtu.be/Xby_elhYPrs?t=5m58s
https://youtu.be/IA2MboD5ymw?t=3m24s
https://youtu.be/YgbAZxi55FI?t=4m9s
https://www.youtube.com/watch?v=I1kPO-yCuDM
https://www.youtube.com/watch?v=esZ1r99tdTo
Cuvintele acestea au fost scris pentru zilele în care trăim, ca un avertisment. Sunt oameni care trăiesc fără grijă în Sion, care „promit altora slobozenia în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii” (2 Petru 2:19) şi la care casa lui Israel, tinerii mai ales, aleargă cu nesaţ. Ei au luat de bun cetăţile (lucrările) păgânilor şi le-au prezentat credincioşilor ca fiind duhovniceşti. Stau liniştiţi la adăpostul dulce a ceea ce pare a fi un succes şi aiurează în sunetul alăutei, crezându-se iscusiţi ca David. Dar nu urmează decât robia şi nenorocirea.
„Primăvara creştină” şi duhul de revoltă nu sunt lucrări venite de la Dumnezeu ci sunt concepute în centrul de comandă al iadului pentru a distruge şi ceea ce mai este bun şi pentru a nenoroci şi cele puţine suflete care caută să se mai apropie de Dumnezeu.
De aceea să veghem şi să luăm aminte la cuvintele scrise de către apostolul Pavel, mai întâi către credincioşii din Efes şi apoi către noi, creştinii din secolul XXI:
10 „Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului, 11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osândiţi-le. 12 Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns. 13 Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceiace scoate totul la iveală, este lumina. 14 De aceea zice: „Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.” 15 Luaţi seama, deci, să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. 16 Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. 17 De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.” (Efeseni 5)