Intr-o zi asezata la orga,
Trudita si stinghera ma simteam
Iar peste clapele zgomotoase
Degetele-mi rataceau cu alean.

Nu stiu ce cantam in clipa aceea
Sau la ce visam in momentul acela divin;
Dar am atins o coarda muzicala
Ce-a rasunat ca un magnific Amin.

A inundat amurgul rosiatic
Ca incheierea unui psalm ingeresc
Si s-a asezat pe infriguratul meu spirit
Cu atingerea sa plina de calmul ceresc.

Durerea si tristetea mi le-a alinat,
Asa cum iubirea cearta o invinge;
Parea armoniosul ecou al vietii noastre
Ce, plina de dezacorduri, azi plange.

A strans toate incurcatele sensuri
Intr-o singura pace deplina
Si a alunecat tremurand, inapoi, in tacere,
De parc-ar fi vrut sa revina.

Am cautat-o, dar in zadar cautarea,
Acea pierduta struna divina,
Ce din inima orgii iesea
Si a intrat intr-a mea, ce suspina.

Poate ca luminosul inger al mortii
Va atinge acea struna din nou;
Poate ca numai in ceruri
Voi auzi maretul Amin ce-acum pare doar un ecou.