Ai mila, Doamne!

Ai mila, Doamne!
suferința lovește,
Îndură-te Doamne!
tristețea crește.

Rugăciunea ajunge
a cerului înălțimi,
toată se scurge
inundată de lacrimi.

Mă frâng durerile,
ce vin val după val,
și îngrijorările,
ce apasă infernal.

Mâinile se ridică
să ceară îndurare,
Curcubeul indică,
Semne de înviorare.

Clipele fug fără oprire,
Lumina zilei apare,
printr-o clipire
ziua dispare.

Copacii se leagănă,
sub adierea vântului,
cu cerul se-îngână,
dau umbră pământului.

Ramurile urcă la cer,
și-n foșnetul frunzelor,
vântul sună din fluier,
trecerea vremilor.

Omul se pleacă
Sub crucea durerii,
în lacrimi se-îneacă,
în vremea încercării.

Clipele nu stau pe loc,
cu ele durerile dispar,
când rugăciunea-i cu foc,
sub al Domnului har.