Când întunericul se crede lumină
Dorind să mă despartă de Tine,
Inima-mi plec înaintea-Ți,
Că numai Tu, Doamne,
Ești Lumină!
Când valurile-și bolborosesc
Uri în adânc învățate,
Ajută-mi în Tin'-să rămân
Chiar dacă în mine e pe-nserate.
Când vârfuri de nori slobozesc
Pietre, ce vor să prăpădească, dărâme,
Ajută-mi în Tin'-să mă-ncred,
Să nu rămân sub ruine.
Când pașii spre Tine nu mi se văd,
De-al zgurei și urii prăpăd,
Mă-mbracă în har, în iubire,
Doar în Tine să mă încred !
Când fulgeră cerul, ajută-mi să spun,
-Nu-i spre pieire, amenințare,
Ci, spre slava Celui ce mi-e Stăpân
...Credincios în îndurare!...

SandaTulics
9 aprilie 2016