Şi iată, iar ne amintim de Mielul Sfânt ce S-a jertfit,
De Cel ce moartea a suferit,
De Cel ce mult a pătimit,
Hulit, scuipat şi umilit.

Şi trece această sărbătoare, privind spre jertfa lui Hristos
Şi totuşi, neschimbaţi rămânem, neîmpliniţi de jerfele aduse,
Cu suflete scăldate-n ură, cu fapte grele şi minciună,
Momiţi şi prinşi în mreaja celui rău.

O, de-am privi măcar la Petru,
La cel ce s-a căit cu-amar,
La cel ce-a cunoscut schimbarea
Prin jerfa Domnului adusă la Calvar.

Atunci am învaţa ce e iubirea
Să poţi să-nduri când alţii te lovesc
Să poţi să ierţi ca şi Mântuitorul
Pe cei ce astăzi te batjocoresc.

Să poţi să-ţi răstigneşti tu, firea
Şi poftele ce te robesc,
Să poţi să răspândeşti mireasma
Celor din jur pe care-i întâlneşti.

Hristos a biruit pe cruce
Şi boldul morţii a învins
El poate să îţi dea putere,
Să poţi iubi şi-n suferinţi.