Vom continua tema noastră despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus. Aceste serii au ca bază Matei 28:20, care spune că Isus le-a spus ucenicilor Săi să meargă în toată lumea, să facă ucenici şi să-i înveţe tot ce a poruncit El. Asta am numit eu jumătatea neglijată a marii trimiteri. Aşa că m-am gândit că ar fi bine să studiem tot ce a poruncit şi ne-a învăţat Isus, ca să putem împlini marea trimitere, să împlinim dorinţa inimii Lui, şi să aducem oamenii lui Dumnezeu în locul în care El îi vrea.

    În studiul trecut din Matei 5:3-5, am văzut 3 din atitudinile corecte, pe care ucenicii ar trebui să le aibă. Ţineţi minte că, în primul rând, El le vorbea ucenicilor Săi, după cum citim în versetele 1 şi 2. Trebuie, de asemenea, să ţinem minte că acestea nu sunt caracteristici pe care le apreciază oamenii din lume. Oamenilor din lume nu le place să fie mereu conştienţi de nevoia lor. În lume se spune: 'Fii plin de încredere, încredere în propria-ţi putere!' Ei bine, asta e în regulă, în ceea ce priveşte abilitatea fizică, abilitatea intelectuală, inteligenţa umană, care este necesară vânzătorilor şi directorilor, etc. Însă când vine vorba de domeniul spiritual, lucrurile sunt total opuse. Cel sărac în duh este cel care va poseda Împărăţia lui Dumnezeu. Cel care îşi plânge păcatul este cel care va fi întărit spiritual. Şi cel blând, care nu se luptă pentru drepturile sale, va moşteni pământul. Cu alte cuvinte, căile lui Dumnezeu sunt diferite de ale noastre. Felul Lui de gândire este total opus de cel al acestei lumi, iar toate aceste atitudini corecte şi fericiri menţionate aici, nu sunt lucruri pe care lumea le apreciază. De fapt, este chiar opusul. De aceea, citim la sfârşitul predicii de pe munte, că Isus spune că este foarte îngustă calea despre care a vorbit El, şi foarte puţini oameni o găsesc(Matei 7:14). Deci, nu mă aştept ca milioane de oameni să se îndrepte spre această cale. Milioane de oameni vor să meargă în cer, şi milioane vor puterea Duhului Sfânt, însă foarte puţini vor să aibă aceste atitudini, despre care a vorbit Isus, ca fiind caracteristici ale oamenilor care sunt în Împărăţia lui Dumnezeu.

    Continuăm cu v.6, unde Isus a spus: "Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!" În lume sunt oameni care sunt flămânzi şi însetaţi după tot felul de lucruri. Dacă te uiţi la lucrurile după care oamenii din lume sunt flămânzi şi însetaţi... Cred că cei mai mulţi oameni tânjesc după bogăţie, bani, confort, o viaţă confortabilă, poate case şi pământuri, avansare în societate, un loc mai sus în slujba lor; vor să-şi înfrumuseţeze înfăţişarea, şi orice le va aduce onoare, confort şi plăcere pe acest pământ. Chiar şi creştinii... cei mai mulţi creştini, chiar şi cei care pretind că sunt născuţi din nou, mulţi dintre ei caută aceste lucruri. Însă, a flămânzi şi înseta ca să trăieşti o viaţă evlavioasă, să biruieşti păcatul, este o calitate atât de rară, încât, eu cred ce a spus Isus, că foarte puţini găsesc această cale către viaţă. Nu mă surprinde când descopăr foarte puţini interesaţi de mesajul despre a fi întru totul neprihănit. De fapt, nu mă surprinde când oamenii se întorc şi spun: 'Asta e imposibil!', când oamenii spun că predica de pe munte pretinde standarde imposibile, şi că nimeni nu poate trăi la un aşa nivel. Este exact răspunsul la care mă aştept de la un creştin lumesc, sau de la un aşa-numit creştin născut din nou, care are o atitudine lumească. Chiar aş pune la îndoială naşterea din nou a acelei persoane, dacă ea neglijează tot ce a spus Isus în predica de pe munte.

    De aceea, vedem că atunci când Isus a spus că trebuie să-i învăţăm pe alţii tot ce ne-a poruncit El în Matei 28:20, El mai întâi a spus că trebuie să-i facem ucenici. Nu oricine se declară convertit şi vrea să meargă în cer, este interesat de împlinirea poruncilor; Nici pe departe! Dar dacă o persoană devine ucenic, va fi interesată să ştie ce a poruncit Isus, ca să împlinească poruncile. Dacă El vrea să fiu sărac în duh, vreau să înţeleg ce înseamnă asta. Dacă El vrea să-mi plâng păcatul sau să fiu blând, vreau să înţeleg asta. Dacă El vrea să flămânzesc şi să însetez după neprihănire, vreau să flămânzesc şi să însetez după neprihănire. Aceasta ar fi atitudinea unui adevărat ucenic al lui Isus.

    Ce înseamnă să flămânzeşti şi să însetezi după neprihănire? De exemplu, oricare dintre noi am spune la un moment dat: 'Mi-e sete de puţină apă sau mi-ar prinde bine o mică gustare, mi-e foame.' Dar cât ai fi dispus să plăteşti pentru un pahar cu apă? Dacă un pahar cu apă ar costa ~1350 euro, ai mai fi atât de însetat? Sau dacă o mică gustare ar costa ~1350 euro, ai mai fi atât de flămând, încât s-o cumperi? Ai spune că nu ţi-e chiar atât de sete încât să plăteşti atât de mult pentru un pahar cu apă. Dar să presupunem că ai rătăcit prin deşert 7 zile, şi tot corpul îţi este deshidratat, gura îţi este uscată, şi mai ai un pic şi mori de sete, crede-mă că ai fi dispus să plăteşti 1350 euro pentru un pahar cu apă. Asta înseamnă sete, şi ai fi în stare să plăteşti oricât pentru mâncare, pentru că mori de foame. Tipul de foame şi sete despre care vorbeşte Isus aici, este o foame şi sete disperată, care doreşte neprihănirea cu orice preţ, şi nu doar dacă e convenabilă, sau dacă nu-mi încurcă vreun plan de-al meu.

    Cei mai mulţi oameni din Adunare care aud mesaje despre sfinţenie, vor să fie sfinţi dacă nu le sunt deranjate planurile, dacă nu le sunt ruinate ambiţiile pentru viitor, dacă nu sunt împiedicaţi să se căsătorească cu băiatul/fata cu care vor să se căsătorească. Ei vor o neprihănire pentru care să nu plătească un preţ prea mare. Deci când le oferi neprihănire, prima lor întrebare este: 'Care este preţul?' Atunci îţi dai seama că ei nu sunt cu-adevărat flămânzi. O persoană însetată sau flămândă în mod disperat, nu va întreba care este preţul. Ci va spune: 'Dă-mi acea apă, voi plăti oricât; pentru că mor de sete.' Asta înseamnă să-L căutăm pe Dumnezeu cu toată inima noastră. Motivul pentru care mulţi oameni nu-L găsesc pe Dumnezeu, aşa cum L-au găsit alţii, şi pentru care nu au o viaţă creştină satisfăcătoare, condiţie în care se găsesc cei mai mulţi creştini născuţi din nou, este pentru că nu-L caută pe Dumnezeu cu toată inima.

    Vă spun sincer, am călătorit în multe ţări, şi sunt creştin născut din nou de 52 de ani, dar am găsit foarte puţini creştini care pot spune sincer că sunt cu-adevărat mulţumiţi cu Domnul şi sunt mulţumiţi de viaţa lor creştină, de progresul făcut şi sunt mulţumitori de felul în care au decurs lucrurile, şi sunt entuziasmaţi de viaţa lor în fiecare zi. Foarte puţini. Descopăr că majoritatea oamenilor sunt plictisiţi. Poate că au fost entuziasmaţi în ziua în care s-au născut din nou, dar acum sunt atât de plictisiţi, că nu mai au timp să citească Biblia, nu mai sunt interesaţi de lucrurile spirituale. Poate că sunt implicaţi în anumite activităţi, ca mersul la Adunare, evanghelizare, grija pentru săraci, dar nu sunt entuziasmaţi de a merge pe urmele lui Isus. Motivul este... spune în Ieremia 29... este o lege acolo, cu privire la om şi Dumnezeu, pe care trebuie să o înţelegem. Ieremia 29:13 - Domnul spune poporului Său: "Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi dacă(când) Mă veţi căuta cu toată inima." Ce se întâmplă dacă nu-L cauţi cu toată inima? Să presupunem că Îl cauţi cu jumătate de inimă, sau cu trei sferturi din inimă. Nu există nici o promisiune aici că Îl vei găsi. Poate că nu Îl vei găsi deloc.

    Acesta este motivul pentru care atât de mulţi oameni, care se declară creştini, nu-L găsesc niciodată pe Domnul. Ei au o religie. Un creştinism care nu este decât o religie, cu ritualuri, şi diferite lucruri pe care le fac în Adunarea din care fac parte. Dar ei nu-L cunosc pe Domnul, nu-L cunosc pe Domnul Isus ca pe un Prieten personal. Aşadar, ei au pierdut totul în viaţa creştină, orice alt lucru ar avea. Poţi avea un nume creştin, poţi fi membru într-o anumită Adunare, dar dacă nu-L cunoşti pe Domnul în mod personal, ai pierdut lucrul principal. Motivul este că poate nu-L cauţi pe Dumnezeu cu toată inima. Poate cauţi multe lucruri în lume cu toată inima, dar nu pe Domnul. "Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire"... ei vor fi satisfăcuţi sau săturaţi. Deci, când cineva îmi spune: 'Oh, frate Zac, am încercat atât de mult să biruiesc păcatul, şi nu am biruinţă', eu îi pot spune, pe baza acestui verset, 'Tu nu eşti flămând şi însetat cu-adevărat după o viaţă sfântă. Tu nu eşti cu-adevărat disperat să biruieşti păcatul.'

    Să vă arăt cum S-a rugat Isus ca să nu păcătuiască. Ştiţi că Hristos a fost ispitit pe pământ exact ca şi noi, şi El nu a păcătuit niciodată. Însă, nu a fost un lucru uşor pentru El. Vreau să vă arăt un verset în Evrei 5, care ne spune cum a înfruntat Isus ispita. În Evrei 4:15 ni se spune că "în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi", iar de acolo mai departe, spune că acest Hristos, care ne este Mare Preot, după rânduiala lui Melhisedec - Evrei 5:6, "în zilele vieţii Sale pământeşti"(v.7), asta nu este ultima zi a vieţii Sale pământeşti, în Ghetsimani, ci în întreaga perioadă cât a fost în trup, pe pământ, 33 şi 1/2 ani, El a adus rugăciuni şi cereri. Cerere înseamnă o rugăminte specifică către Tatăl Său, nu doar o rugăciune generală, spunând: 'Binecuvintează-Mă', ci rugăminţi specifice. Şi El a adus aceste rugăciuni "cu strigăte mari şi cu lacrimi". De ce striga şi vărsa lacrimi când Se ruga? S-ar ruga Isus în acest fel? Poţi să te gândeşti la un moment din viaţa ta, când te-ai rugat cu lacrimi? Poate dacă copilul îţi era bolnav, sau ai pierdut ceva la care ţineai foarte mult, te-ai rugat lui Dumnezeu în acest fel. Însă, Isus nu Se ruga pentru astfel de lucruri. Te-ai rugat vreodată cu strigăte mari? Poate când cineva a murit sau ceva de genul acesta. Însă Isus nu Se ruga referitor la astfel de ocazii. Spune că Se ruga "cu strigăte mari şi cu lacrimi, către Cel(Tatăl) ce putea să-L izbăvească de la moarte", şi a fost ascultat, fiindcă a avut o teamă evlavioasă.

    Sunt multe lucruri în acel verset, care ne învaţă ce înseamnă să fii flămând şi însetat după neprihănire. Domnului Isus nu I S-a oferit neprihănirea pe o tavă, într-un mod diferit de noi. El a trebuit să se străduiască si să lupte pentru ea, să fie flămând şi însetat după ea, ca şi noi. Pentru că El a fost om, ca şi noi. Ca să fie un exemplu pentru noi, El a înfruntat fiecare ispită pe care noi o întâmpinăm, întocmai ca şi noi. Iar pentru a avea biruinţă în acea ispită... asta este semnificaţia la: S-a rugat către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte. Despre ce moarte este vorba? Lui Isus nu-I era frică să meargă la Calvar. El ne-a iubit atât de mult, încât S-ar fi dus la 1000 de Calvaruri, ca să ne salveze de păcatele noastre. Lui nu-I era frică de moarte. Există martiri creştini care au mers la moarte cântând. Cum să-I fi fost lui Isus frică de asta, vreodată? Deci, nu e vorba de moartea fizică. Şi mai spune că rugăciunea I-a fost ascultată. Dar El nu a fost izbăvit de moartea fizică, deci cum I-a fost ascultată rugăciunea? Aşadar, ambele afirmaţii arată că El S-a rugat ca să fie izbăvit de o altă moarte. Biblia vorbeşte despre moartea fizică şi moartea spirituală. Iacov 1:15 spune că "păcatul, odată înfăptuit, aduce moartea".

    Când eşti ispitit şi cedezi, păcătuieşti, iar asta duce la moarte. Deci, de această moarte Se ruga Isus să fie izbăvit, ca în momentul ispitei, să nu fie nici măcar miros de moarte spirituală, în reacţia Sa faţă de ispită, în orice mod, în gând, atitudine, motivaţie, vorbire, faptă. Să nu existe nici un miros de păcat. Şi pentru că a dorit cu disperare să fie pur în totalitate, să-I fie plăcut Tatălui, a trebuit să se roage cu strigăte mari şi cu lacrimi, timp de 30 de ani în Nazaret, iar apoi 3 ani 1/2 în lucrarea Sa. În toate zilele vieţii Sale pământeşti: 'Tată, nu vreau să păcătuiesc vreodată!' Cu alte cuvinte: 'Niciodată nu vreau să fac voia Mea'. Aceasta este rădăcina oricărui păcat. El S-a rugat şi S-a chinuit în Ghetsimani pentru acelaşi lucru, iar sudoarea I S-a făcut ca nişte picături mari de sânge, pentru că a vrut ca niciodată să nu facă voia Lui proprie. Şi a fost ascultat pentru că a avut o teamă evlavioasă. Care este trăsătura temii evlavioase, potrivit acestui verset? O trăsătură a temii evlavioase este că strigi cu disperare, că nu vrei să-L dezamăgeşti pe Dumnezeu în vreun fel. Iar El a fost izbăvit, rugăciunile I-au fost ascultate, El nu a păcătuit niciodată. Poate că acesta este motivul pentru care noi păcătuim. Pentru că noi nu suntem atât de disperaţi să fim izbăviţi. Biblia spune: "Fugiţi de curvie!" Acesta este secretul trăirii unei vieţi evlavioase, primul pas: "Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire". Există şi o promisiune aici: vei fi săturat - nu este nici o îndoială.

    Mergem la următoarea fericire menţionată în Matei 5:7, "Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! O atitudine milostivă include iertare faţă de cei care ne-au făcut rău, şi presupune să faci bine celor în nevoi. Biblia vorbeşte despre două aspecte ale milei. Ţineţi minte pilda bunului samaritean? Isus l-a întrebat pe cel care I-a pus întrebare: 'Cine a arătat dragoste faţă de aproapele său? Cel care a fost milostiv faţă de aproapele său.' În ce a constat atitudinea de milă? În a ajuta un om care era în nevoie. Acesta este un aspect al milei. Celălalt aspect al milei presupune a-i ierta pe oameni. Domnul este îndurător faţă de noi. El ne iartă păcatele. Şi ne-a învăţat să ne rugăm: 'Tatăl nostru care eşti în ceruri, iartă-ne greşelile noastre, exact la fel cum noi iertăm altora, greşelile lor împotriva noastră.'

    Aşadar, ce înseamnă această rugăciune? Înseamnă că dacă eu nu iert pe cineva, pentru păcatul lui împotriva mea, eu mă rog lui Dumnezeu: 'Doamne, iartă-mă, în acelaşi fel în care eu l-am iertat pe acest om', dar nu l-am iertat pe acest om. Deci, de fapt Îl rog pe Domnul să nu mă ierte. Înţelegeţi? 'Iartă-mă, în acelaşi fel în care eu l-am iertat pe acest om.', iar eu nu l-am iertat, deci Tu nu mă ierţi pe mine. Sau l-am iertat, dar am resentimente puternice faţă de el, din cauza a ceea ce mi-a făcut. 'Doamne, când mă ierţi, să ai resentimente faţă de mine.' Realizezi că atunci când te rogi, Îi ceri lui Dumnezeu să te ierte, exact în acelaşi fel în care tu i-ai iertat pe alţii? Dacă eşti îndurător faţă de alţii, Dumnezeu va fi îndurător faţă de tine. Dacă nu eşti îndurător faţă de alţii, Dumnezeu nu va fi îndurător faţă de tine. "Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!"

    Atunci când oamenii ne fac rău sau ne rănesc în vreun fel, există două gânduri contradictorii care se nasc în mintea noastră. Unul este o atitudine de milă, iar celălalt de judecată. Duhul Sfânt ne spune să iertăm şi să fim milostivi, dar firea noastră ne îndeamnă să fim duri cu acea persoană, să judecăm, şi poate că ne-am ruga ca şi Dumnezeu să-l judece. Dar în Iacov 2:13, spune că dacă sunt fără milă faţă de cineva, Dumnezeu va fi fără milă faţă de mine. Judecata va fi fără milă pentru cel ce n-a arătat milă către alţii. Iar în ziua judecăţii, vom avea o mare surpriză, când Dumnezeu va da o judecată foarte aspră pentru credincioşii care nu i-au iertat pe alţii. Ei nu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu. În Iacov 2:13 spune că mila trebuie să biruiască judecata. Asta înseamnă că atunci când în inima mea este un conflict, dacă să judec un om sau să fiu milostiv faţă de el, să las mila să biruiască, nu judecata. Aceasta este trăsătura unui om al lui Dumnezeu. Mila biruieşte judecata. Ferice de cei milostivi, căci ei vor obţine milă. Pentru că este treaba lui Dumnezeu să se răzbune pe oameni, nu a noastră. Romani 12:19 ne spune să nu ne răzbunăm niciodată singuri, pentru că asta este treaba lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: 'Este treaba Mea să Mă răzbun, nu a ta'. "Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti", zice Domnul. Deci, dacă duşmanului tău îi este foame, hrăneşte-l, dacă-i este sete, dă-i ceva de băut. Nu trebuie să ne răzbunăm, trebuie să fim milostivi, şi să căutăm să facem bine altora, atunci când putem.

    Ferice de cei milostivi, căci ei vor primi milă. Iar în ziua judecăţii vom descoperi că dacă nu i-am iertat pe alţii, Dumnezeu nu ne va ierta. Domnul Isus repetă asta din nou în rugăciunea Sa, în Matei 6:15; vom reveni aici când vom ajunge la acea secţiune. Însă este foarte clar; Domnul Isus a spus în Matei 6:15, că dacă nu-i iertăm pe alţii, nici Tatăl nostru ceresc nu ne va ierta greşelile noastre. 'Tatăl vostru ceresc' înseamnă că El îţi este deja Tată, tu eşti un copil al lui Dumnezeu. El nu a spus: 'Dumnezeu nu vă va ierta'. Dacă ar fi folosit cuvântul 'Dumnezeu', atunci am fi spus că se referă la necredincioşi. Însă, remarcaţi ce spune în Matei 6:15: "Tatăl vostru". Este Dumnezeu Tatăl necredincioşilor? Tu eşti un copil al lui Dumnezeu născut din nou, nu ştii asta? Dumnezeu este Tatăl tău, iar aici spune: "Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre". De ce? Pentru că tu nu ai iertat pe altcineva.

    Acum, dacă greşelile tale nu îţi sunt iertate, cum poţi oare intra în Împărăţia lui Dumnezeu? Crezi că vor fi iertate după ce mori? Există o a doua şansă după moarte? Dacă mori fără să ierţi pe cineva, care-ţi va fi soarta în veşnicie? Nu am nici o îndoială că vei merge în iad. Pentru că nimeni nu poate intra în cer cu păcate neiertate pe pământ. Nu există şansa ca păcatele să ne fie iertate după ce murim. Ele trebuie iertate acum. De aceea este atât de important să fim milostivi faţă de alţii. Nu este un act de bunătate pe care îl faci. Este o favoare pe care ţi-o faci ţie, pentru că vrei ca Dumnezeu să fie milostiv faţă de tine.

    Apoi, ajungem la a şasea atitudine corectă, în Matei 5:8 - "Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!" Sunt multe lucruri despre Dumnezeu, pe care El le descoperă celor a căror inimă este curată. Lipsa purităţii în inima noastră ne întunecă vederea. Ştiţi că Domnul Isus a vorbit despre ochi ca fiind lumina trupului. Vreau să fac o legătură între versetul de aici cu Luca 11:34, unde Domnul Isus a vorbit despre lumina trupului nostru. Lumina trupului tău este ochiul tău. "Dacă ochiul îţi este sănătos(curat), tot trupul îţi este plin de lumină". Dacă vrei să ştii ce înseamnă să fii orb, închide ochii şi vei afla ce înseamnă să fii orb. Toată lumina de afară nu mai intră înăuntru; nu poţi vedea nimic. Lumina trupului este ochiul. Însă, dacă ochiul îţi este rău, orb sau plin de cataractă, tot trupul îţi este plin de întuneric. "Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric." Luca 11:36 - "Dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină". Aşadar, aceasta face referire la conştiinţă. Conştiinţa este ochiul inimii.

    Când îţi păstrezi conştiinţa curată, inima este umplută de lumină, şi Îl poţi vedea pe Dumnezeu. Dar când neglijezi să-ţi păstrezi conştiinţa curată... Să spunem că ai făcut ceva greşit şi nu ai mărturisit, nu ţi-ai recunoscut vina pentru ce ai făcut, încerci să pui vina asupra altcuiva. Ochiul se întunecă şi puţin câte puţin, îţi pierzi viziunea despre Dumnezeu. Poţi avea în continuare un cap plin de cunoştinţe biblice, dar nu-L mai vezi pe Dumnezeu, pentru că asta nu ţine de cunoştinţele pe care le ai. Are de-a face cu a avea inima curată. Putem spune că asta se referă şi la a-L vedea pe Dumnezeu în toate circumstanţele, atunci când inima ne este curată. Acesta e un alt mod de a ne uita la acest verset. Când inima îmi e curată, mă uit în jur şi-L văd pe Dumnezeu în toate împrejurările. Tot ce face, tot ce spune; pot spune: 'Dumnezeu e în control'. Chiar şi răul pe care mi-l fac alţi oameni; Îl pot vedea pe Dumnezeu folosind asta spre binele meu. Vedeţi, Domnul Isus L-a putut vedea pe Dumnezeu în cel mai rău lucru care I S-a întâmplat. Când soldaţii romani au venit să-L prindă în Ghetsimani, tot ce a putut vedea Petru a fost trădarea lui Iuda, şi pe soldaţii romani ticăloşi venind să-L prindă pe stăpânul său. Însă Isus nu i-a văzut pe ei. El a spus: 'Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl Meu, să nu-l beau Eu oare?' Asta a spus El în Ghetsimani. Se poate ca poştaşul să fi fost Iuda Iscarioteanul, fariseii, marele preot etc., dar paharul a venit de la Tatăl. Ce contează că poştaşul arată ca un om rău, dacă scrisoarea a venit de la cineva drag? Deci, pentru că inima lui Isus era curată, El Îl vedea pe Dumnezeu în orice lucru. De aceea, El a putut accepta să fie prins, să fie umilit, răstignit. Inima Lui era curată şi El L-a văzut pe Dumnezeu în orice lucru.

    Atunci când Îl iubim pe Dumnezeu cu toată inima, şi suntem chemaţi după planul Său, Romani 8:28 spune că toate lucrurile lucrează împreună spre bine, Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine. Şi ne uităm la răul pe care ni-l fac alţi oameni, împrejurările care nu par să se potrivească dorinţelor noastre, şi spunem: 'Dumnezeu e prezent.' Pentru că inima îmi este curată. De aceea, sunt multe binecuvântări când urmăreşti să ai inima curată: înţelegem Scriptura mai bine, Îl vedem pe Isus mai clar în Scriptură. Mulţi oameni nu Îl văd pe Isus când studiază Scriptura; ei văd o doctrină şi se luptă pentru o doctrină. Dar când inima ne este curată şi ochii limpezi, în aceeaşi Scriptură în care altcineva vede o doctrină, noi Îl vedem pe Domnul Isus. Vedem slava lui Isus pe care Duhul Sfânt o scoate la lumină. Iar asta ne atrage inima către El şi ne ajută să-L urmăm mai îndeaproape.

    Haideţi să cugetăm serios, în vieţile noastre, la aceste trei atitudini bune pe care le-am studiat astăzi. Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, care au o dorinţă foarte mare de a fi în întregime curaţi; Ferice de cei milostivi, care sunt gata să ierte, indiferent de ce rău le-au făcut alţii şi care caută din toată inima să-şi păstreze conştiinţa curată, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, cum a făcut Pavel. Şi având inima curată, Îl văd pe Dumnezeu tot timpul. Îl văd pe Dumnezeu în Cuvânt şi în împrejurările lor.

    Tată ceresc, ne rugăm, din nou, ca Tu să ne reînnoieşti mintea, ca să vedem aceste adevăruri clar, aşa cum Tu vrei să le vedem, astfel încât să le căutăm cu toată inima. Ne rugăm în Numele Domnului Isus, Amin!