Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura* cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” Luca 19:41-44
Sărbătoarea Intrării Domnului Isus în Ierusalim este o sărbătoare a bucuriei. Despre ucenicii prezenți la această sărbătoare ni se spune că erau plini de bucurie și au început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. În contrast cu bucuria din inima lor exprimată într-un mod spectaculos, evanghelistul Luca observă tristețea și durerea din inima Mântuitorului care plânge pentru cetatea Ierusalimului.
DE CE PLÂNGE DUMNEZEU?