Pastele este sarbatoarea eliberarii omului. Noua ne plac sarbatorile, si avem ziua nationala in care sarbatorim eliberarea de sub jugul austro ungar si unirea principatelor, avem ziua de 21 decembrie in care sarbatorim eliberarea de sub jugul comunist, si ne plac aceste sarbatori pt ca ne aducem aminte cat de ingraditi eram in perioada comunista si ne dam seama cat de bine este acum ca suntem liberi, desi unii din noi intelegem gresit aceasta libertate. Daca sarbatorile nationale vizeaza doar cate o natiune in mod particular, aceasta sarbatoare Pascla vizeaza intreaga lume, fiecare om a fost eliberat.

Ce fel de eliberare sarbatorim? Ei bine sarbatorim eliberarea omului de doua din cele mai mari frici ale sale: eliberarea din intuneric si eliberarea de la moarte. Fiecare om are aceste doua frici, indiferent de statutul lui, diferenta este ca unii sunt sinceri cu ei insisi in primul rand, si recunosc aceasta problema fiind gata sa gaseasca solutia pentru a o rezolva, si altii care desi nu recunosc nu inseamna ca nu au cele doua frici, au impresia ca daca nu se gandesc la ele vor disparea, dar nu e asa, o problema negata nu este o problema rezolvata.

Omul a fost creat in lumina, el nu este menit sa stea in intuneric, Dumnezeu a creat pentru om si toate vietuitoarele doi luminatori, luminatorul de zi - soarele, si luminatorul de noapte - luna, ambii lumineaza astfel incat pe pamant este tot timpul lumina, difera doar intensitatea luminii. Insa prin jertfa de pe Calcar a avut loc eliberarea din intunericul spiritual care apasa sufletele oamenilor mai greu decat intunericul unei pesteri. Fiecare ajunge intr-un punct in viata mai devreme sau mai tarziu cand isi da seama de intunericul din el, iar atunci este momentul deciziei, alege sa faca pasul din intuneric la lumina sau sufletul i s-a obisnuit atat de tare cu intunericul incat se complace in acea stare. Lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a biruit-o; a se observa nuanta acestei afirmatii - lumina lumineaza in interiorul intunericului indepartandu-l practic, si nu intunericul intunericeste lumina. Biruinta luminii asupra intunericului este menita sa dea speranta omului, sa-i deschida ochii sa vada ca intunericul nu domneste vesnic, ci lumina este cea care troneaza din vesnicii in vesnicii. Fiecare incearca sa iasa de la intuneric la lumina, unii se lupta prin fortele proprii, printr-o gandire moderna deschisa incearca sa alunge intunericul din viata lor dar de fiecare data astfel de persoane ajung pe patul mortii si se declara falimentari in incercarea lor. Iar cea de a doua categorie sunt cei care si-au dat seama ca singura si adevarata lumina este Fiul, si incearca sa ia lumina din lumina Lui, umbland in conformitate cu invataturile lui care sunt singurele ce pot sa dea lumina omului si acestea se refera la decizii concrete pe care omul trebuie sa le ia zi de zi, dar fara aceste invataturi viata omului se afunda in intuneric pana ajunge in cea mai mare prapastie de unde nu mai este scapare. Cei din a doua categorie si-au dat seama ca razboiul a fost deja castigat si tot ce trebuie sa faca este sa treaca de partea celui care a castigat, ei nu mai trebuie sa lupte pentru ca intunericul nu a biruit ci lumina a infrant intunericul. O mare usurare a avut loc la Calvar pentru ca a fost proclamata victoria luminii asupra intunericului.

Lucian Blaga spunea intr-o poezie ca vesnicia s-a nascut la sat. Vai ce mult s-a inselat. Vesnicia s-a nascut in gradina Edenului si a fost desavarsita la Calvar. Dumnezeu nu a creat viata si moartea, El a creat viata, iar Adam i-a pus numele Eva nevestei sale care, inseamna viata, si amandoi se bucurau de vesnicie in prezenta lui Dumnezeu. Moartea este o consecinta a pacatului, nu este o creatie, iar Adam isi aducea aminte in fiecare zi de consecinta pacatului sau pentru ca isi striga nevasta pe nume, spunandu-i viata, si isi aducea aminte ca avea sa moara, ca a avut viata dar a pierdut-o. Frica de moarte a inceput tot de la Adam, stia ca va avea sa moara dar nu stia ce va fi si cum va fi, iar de atunci oamenii stiu ca trebuie sa moara si a fost o perioada lunga in istoria umanitatii cand omul a avut doar dimensiunea locuintei mortilor. Dar Fiul a venit sa deschida drumul catre imparatia lui Dumnezeu daruind astfel speranta unei alte vieti, traita in prezenta lui Dumnezeu la fel ca in Gradina Edenului. O data cu alungarea omului din Gradina Edenului s-a inchis poarta inspre vesnicie, dar prin piatra data la o parte de pe mormant aceasta s-a redeschis. Primul Adam a inchis poarta spre nemurire dar cel de al doilea Adam a redeschis-o pentru ca de aceasta data viata era obtinuta prin El, pentru ca El este viata si o da tuturor celor ce l-au primit, celor ce cred in nunele Lui. Omul este intr-o cautare permanenta dupa viata si incearca sa-si vindece trupul, sau sa gaseasca elixirul tineretii, ori sa incerce sa reinvie mortii (Stalin le-a spus cercetatorilor rusi sa il conserve pana cand vor reusi sa gaseasca o modalitate de a-l readuce la viata), si cheltuieste multi bani in scopul acesta. Dar viata nu poate fi obtinuta decat din sursa vietii, iar femeia care avea scurgerea de sange si-a dat seama si a mers la sursa (dupa ce a apelat la toti medicii) s-a atins de Isus si a fost vindecata. Doar El poate da viata pentru ca El a creat-o, insa mai mult decat viata terestra Dumnezeu are pregatita pentru noi viata eterna.

Dumnezeu are pregatite pentru noi atat lumina cat si viata, dar pentru a le obtine e nevoie de credinta, nu le poti avea daca nici nu crezi ca exista. Negarea este dusmanul credintei, insa negarea ia nastere in omul care se considera singur intelept, ca el le stie pe toate. Dumnezeu a facut ca lumina si viata sa fie usor de obtinut doar prin credinta, trebuie doar sa crezi, insa omului i se par extrem de greu de obtinut, poate era mai usor daca Dumnezeu ne-ar fi cerut sa urcam pana pe Everest - atunci ne-am fi mobilizat si am fi indeplinit aceasta sarcina, dar cand e asa de simplu, nu e bine ca e prea simplu.

Lumina si viata sunt in noi, dar noi nu le putem aprinde ci trebuie sa-L lasam pe cel ce este Lumina lumii, este nevoie de pasul prin credinta, iar cei care au facut asta in dreptul lor sunt copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.