Aşa cum am văzut de dimineaţă, căile lui Dumnezeu nu sunt căile noastre. Şi El spune că, pe cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Lui faţă de căile noastre. Am văzut şi că în cartea Isaia este ca o referinţă profetică, către această eră a noului legământ, în care trăim noi. Căci, în vechiul legământ, Dumnezeu le descoperea numai ce avea pentru ei pe pământ. Există doar o menţionare foarte slabă cu privire la cer, în Vechiul Testament. Există un verset foarte frumos în cartea Deuteronom. Desigur, ei nu puteau să experimenteze acest lucru, dar Domnul le-a spus în Deuteronom capitolul 11, versetul 21: "Când veţi ajunge în această ţară minunată pe care v-o dau, vreau ca zilele voastre să se înmulţească, vreau ca zilele copiilor voştri să se înmulţească, şi vreau (după cum spune adnota paginii) ca zilele voastre în această ţară să fie ca zilele cerului pe pământ." Este o traducere alternativă a ceea ce vedeţi acolo. El le spunea israeliţilor: "Vreau să trăiţi pe pământ, şi fiecare zi trebuie să fie ca o zi de cer pe acest pământ." Dar nu au putut experimenta acest lucru. Era ceva care se putea împlini numai după ziua Cincizecimii, după cum cântăm în acel refren: "Cerul s-a coborât jos, şi slava mi-a umplut sufletul", acesta a fost întregul scop al darului Duhului Sfânt.

    Deci, când Domnul spune, "căile Mele nu sunt căile voastre, ci sunt tot atât de diferite ca cerul faţă de pământ", Se referea la o vreme viitoare, adică la zilele noastre, când putem experimenta zile de cer pe pământ. Şi vreau doar să vă spun acest lucru, nu suntem vânzători care încearcă să vândă ceva. Ştiţi cum vânzătorii încearcă să înşele cu privire la un produs care realmente nu se ridică la înălţimea a ceea ce spun ei. Este voia lui Dumnezeu ca fiecare zi a vieţii tale pământeşti să fie un colţ de rai pe pământ. Că în familia ta, în casa ta, căminul tău va fi un colţ de rai. Desigur, asta depinde atât de soţ cât şi de soţie, ambii fiind dispuşi să înţeleagă căile lui Dumnezeu, şi să umble în căile lui Dumnezeu. Şi ca biserica noastră să fie, de asemenea, un colţ de rai pe pământ. Aceasta este atmosfera în care vrem să crească copiii noştri, şi următoarea generaţie să ducă mai departe acest mesaj, şi această atmosferă în vieţile lor, în căminele lor, şi în bisericile pe care poate le vor planta sau întemeia.

    Ţinând cont de acest lucru, "căile Mele sunt atât de diferite de ale voastre cum cerul este faţă de pământ", dacă ţin de căile mele, nu voi experimenta cerul pe pământ. Trebuie să-I permit Duhului Sfânt să-mi schimbe întregul mod de a gândi cu cel al lui Dumnezeu, care este unul ceresc. Atunci, viaţa mea va fi una cerească. Vă puteţi gândi cum este cerul? Paşnic, calm, nicio nemulţumire, nu vezi niciodată un înger într-o dispoziţie proastă, nu există nicio descurajare, nicio depresie, nicio condamnare. Este doar bucurie şi pace şi iubire, nicio amărăciune. Este posibil să trăieşti o astfel de viaţă pe pământ? Vreau să vă spun, în Numele Domnului Isus, că este. Este posibil.

    Îmi amintesc cum, timp de mai mulţi ani, ca şi creştin născut din nou, am fost învins, dar am văzut în Scripturi, în Noul Testament o viaţă care este posibil s-o trăieşti. Biblia spune că, cine zice că este creştin trebuie să trăiască cum a trăit Isus, 1 Ioan 2:6. Ar spune Dumnezeu vreodată ceva de genul acesta dacă nu ar fi posibil? Credeţi că ne necăjeşte? Ştiţi, deseori folosesc exemplul cum adulţii îi necăjesc pe copii aşa: "Uite-aici, vino şi ia acest pix", şi în timp ce copilul se ridică să ia pixul, tu îl ridici şi îl ridici. Aceştia sunt oameni răi, care nu ştiu cum este Dumnezeu, Dumnezeu nu necăjeşte aşa. Sper că niciunul dintre voi nu va face aşa vreodată copiilor. Daţi-le, chiar dacă nu vi-l înapoiază. Dumnezeu este aşa, El nu ne necăjeşte spunând: "Poţi trăi cum a trăit Isus pe pământ", şi de fiecare dată când încercăm, El trage înapoi. Dumnezeu nu este ca aceşti oameni răi pe care i-aţi văzut. Este un Dumnezeu bun. El vrea ca noi să întindem mâna după ceva, fiindcă această tânjire este ceea ce ne pregăteşte inima pentru a primi ceea ce are El.

    Vorbeşte în Vechiul Testament despre aratul pământului pentru ca, atunci când vine ploaia, pământul să fie saturat şi să producă o recoltă bună. Am descoperit că acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne cere să ne rugăm, şi să continuăm să ne rugăm. De ce nu ne dă ceva de îndată ce cerem? Părinţii pământeşti nu le dau copiilor lor pâine de îndată ce cer? Trebuie să continue să ceară: "Tată dă-mi nişte pâine, dă-mi nişte pâine", următoarea zi, "dă-mi nişte pâine, dă-mi nişte pâine", săptămâna următoare, "dă-mi nişte pâine", şi în cele din urmă tatăl îi dă pâine? Nu. Copilul trebuie să-i ceară tatălui său numai o dată. De ce ne spune Dumnezeu să continuăm să cerem? Fiindcă nu este ceva material precum pâinea. Lucrurile materiale Dumnezeu ţi le poate da chiar fără să ceri. El face soarele să răsară peste cei buni şi peste cei răi, ei nu cer. Fermierul acela care este ateu primeşte ploaie pe ferma sa fără ca să ceară măcar, fără ca să creadă măcar că există Dumnezeu. Dumnezeu este bun. Când vine vorba de lucruri materiale, El dă din belşug la toţi de pe pământ. Creştinii nu sunt cei mai bogaţi sau sănătoşi oameni din lume. Există oameni de tot felul de religii care sunt extrem de bogaţi, mai bogaţi decât creştinii, şi ei îi mulţumesc dumnezeului lor pentru asta, la oricare dumnezeu se închină ei. Şi ateul îşi mulţumeşte sie însuşi pentru că s-a îmbogăţit. Şi creştinii nu sunt nici cei mai sănătoşi oameni de pe pământ. Sunt o mulţime de oameni sănătoşi printre atei şi necreştini. De ce? Fiindcă Dumnezeu este un Dumnezeu foarte bun. Când vine vorba de lucruri materiale, El face soarele şi sănătatea şi prosperitatea să vină asupra oamenilor buni, răi, drepţi, nedrepţi. Dar când vine vorba de binecuvântările reale, de durată ale eternităţii, acestea nu sunt date tuturora, ci celor care însetează. "Dacă însetează cineva, să vină la Mine". Şi această sete, care mă face să tânjesc tot mai mult după o viaţă de biruinţă, după această viaţă cerească pe pământ, produce ceva în inima mea, brăzdează terenul din inima mea. Din acest motiv o singură rugăciune nu este de ajuns.

    Am descoperit de-a lungul anilor că din acest motiv Dumnezeu mă face să mă rog din nou şi din nou, şi să vreau ceva. Tânjesc după biruinţă şi nu vine peste noapte. Fiindcă ştii frate, terenul din inima ta nu e arat încă. Terenul tău este ca stânca, şi tu spui: "Doamne, plantează sămânţa, plantează sămânţa", şi te întrebi de ce nu plantează sămânţa. Să presupunem că pune sămânţa pe stânca ta, crezi că va ieşi ceva din ea? Ce va sfărâma acel teren tare şi-l va înmuia pentru a primi ploaia cerului? Acest strigăt înflăcărat către Dumnezeu, această tânjire, sete, această foame şi sete după Dumnezeu! Şi dacă le ai frate, soră, nu le pierde. Nu vreau să pierd niciodată în viaţa mea foamea şi setea pe care le am pentru Însuşi Isus. Nu pentru vreun dar sau binecuvântare, ci pentru persoana lui Isus Cristos. Iubesc acele părţi din Cântarea Cântărilor, una dintre cărţile mele preferate, unde mireasa spune: "Sufletul meu tânjeşte după iubitul meu. Unde-l voi găsi? Îl caut şi-l caut." Ai o astfel de tânjire pentru Isus, nu după vreo binecuvântare, ci pentru Cel ce binecuvintează? Nu după ce îţi poate da soţul tău ca dar, ci pentru însuşi soţul tău? Ce fel de soţie este aceasta care îşi caută soţul doar pentru că vrea un "sari" nou sau ceva de genul acesta? Vă duceţi la Isus aşa, fiindcă vreţi ceva de la El, sau Îl vreţi pentru persoana Lui? Aceştia sunt oamenii care primesc ce este cel mai bun de la Dumnezeu. Ştiu că Dumnezeu m-a adus în acest loc şi vreau să trăiesc aici mereu. Cândva a fost binecuvântarea, acum este Domnul. Cândva îmi doream darurile Sale, acum pe Dătător.

    Aşadar, acesta este motivul pentru care Dumnezeu vrea ca noi să tânjim, "Doamne, există o viaţă cerească pe care mi-ai promis-o pe pământ. Arată-mi căile Tale, învaţă-mă calea Ta, cum să ajung acolo!" Se spune despre Moise, s-a citit de către un frate mai devreme, după-amiază, în Psalmul 103:7, "El Şi-a arătat căile Sale lui Moise", dar copiilor lui Israel le-a putut arăta doar lucrările Sale. Vedeţi diferenţa? Lui Moise i-a arătat căile Sale, dar fiilor lui Israel le-a arătat doar lucrările Sale. Care au fost aceste lucrări? Despărţirea Mării Roşii, mâncare venind din cer în fiecare zi timp de 40 de ani... Dacă aţi primi mâncare picată din cer o zi din viaţa voastră, aţi zice că veţi mărturisi despre asta tot restul vieţii. Aceşti oameni au avut asta timp de 40 de ani. Apă curgând dintr-o stâncă, sandalele lor nu s-au uzat 40 de ani în pustie. Nu puteau să-şi ia perechi de sandale în plus în pustie, ştiţi asta? Dumnezeu le-a protejat în mod supranatural sandalele 40 de ani. Un stâlp de foc ca să-i conducă... acestea sunt lucrările pe care le-au văzut. Vindecare imediată de muşcături de şarpe, şi când voiau carne, sute de mii de păsări au căzut moarte ca să poată căpăta carne în pustie. Însă nu au cunoscut căile lui Dumnezeu.

    Ce ne învaţă acest lucru? Te poţi lăuda că "Dumnezeu a făcut asta pentru mine, a făcut acea minune pentru mine, mi-a dat admitere la o anumită facultate, mi-a dat o soţie sau soţ bun, a făcut minunea asta şi aia, mi-a dat o slujbă, o casă, mi-a dat sănătatea asta, mi-a vindecat bolile." Toate sunt lucrările lui Dumnezeu. Şi dacă eşti satisfăcut cu asta, nu-I vei cunoaşte niciodată căile. Şi Moise a văzut toate aceste lucruri, şi el a primit pâine din cer, şi el a mâncat carnea de la păsări, a băut apă din stâncă, dar a lăsat toate acestea şi s-a dus în munte şi a spus: "Doamne nu sunt satisfăcut, vreau să Te cunosc pe Tine, arată-mi slava Ta, oh, Doamne!" De aceea, Dumnezeu i-a arătat căile Sale.

    Şi vreau să vă întreb, după toate rugăciunile la care primiţi răspuns, şi după toate minunile fantastice pe care le-aţi trăit, şi despre care puteţi să mărturisiţi şi să vă lăudaţi în multe locuri, la sfârşitul acestora cum rămâne? Asta e tot? Găsiţi o tânjire în inima voastră pentru Isus Însuşi, sau doar pentru binecuvântarea Lui? Din acest motiv, viaţa voastră de creştin rămâne atât de superficială. Viaţa veşnică nu înseamnă să experimentezi minuni. Isus a definit viaţa veşnică ca a-L cunoaşte pe Dumnezeu, a-L cunoaşte pe Isus Cristos, şi dacă ai o pasiune pentru asta, şi tânjeşti mereu şi mereu, această tânjire va fărâma inima ta nedesţelenită. Vei deveni foarte apropiat de Dumnezeu, vei deveni prietenul Lui. Asta vrea El să fii. Şi ştiţi, se spune că dacă stai într-o cameră, unde oamenii fumează ţigări, hainele tale miros a fum de ţigări. Adică, nici nu-ţi dai seama, dar a pătruns în hainele tale. Vă puteţi imagina să vieţuiţi cu Isus Cristos constant; ceva pătrunde în duhul tău, care biruieşte lumea. Devine uşor să nu pofteşti cu ochii, să-ţi controlezi limba, ceva din bunătatea lui Cristos se manifestă în viaţa ta. Nu vei fi niciodată indispus, vei fi mereu voios, şi nu vei fi aşa de critic faţă de toţi pe care îi vezi, încercând mereu să găseşti vină cu unul sau altul, fiindcă petreci timp cu Isus. Ai această viaţă? Ştii că există o astfel de viaţă pentru tine? Tânjeşti după aceasta? Vrei asta, ca zilele tale să poată fi ca zile de cer pe pământ?

    Acesta este dreptul nostru prin naştere, pentru asta a murit Isus! Moise a fost flămând după acest lucru, şi astfel Dumnezeu i-a spus: "Bine, îţi voi arăta căile Mele; restul oamenilor vor fi satisfăcuţi doar cu minunile Mele." Îi spun Domnului: "Doamne, nu-mi pasă dacă nu văd niciodată o minune, în toată viaţa mea, nu-mi pasă dacă nu primesc niciun răspuns la rugăciune, dacă Te pot cunoaşte, îmi este de-ajuns." Aceasta este foamea pe care David a avut-o, el spune în Psalmul 27... Când Dumnezeu l-a întrebat pe Solomon, fiul lui David, mulţi ani mai târziu ce doreşte, Solomon a spus: "Dă-mi înţelepciune ca să cârmuiesc aceşti oameni". Dumnezeu a zis: "Bine. Nu ai cerut bogăţii sau bani, ai cerut înţelepciune, ţi-o voi da." Dar chiar şi aceasta nu este cel mai bun lucru. Dacă eşti prezbiter şi spui: "Doamne, nu vreau bani, poţi să-mi dai înţelepciune ca să zidesc această biserică?" Este o dorinţă destul de bună, mai bine decât acei predicatori care vor bani, dar tot nu e cel mai bun lucru. Priviţi ce s-a rugat David, tatăl său, Psalmul 27:4 - "Un lucru cer de la Domnul... şi-l voi căuta, şi nu este înţelepciune... aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în prezenţa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului," şi să meditez acolo înaintea Lui. Doar să privim frumuseţea Lui, aşa cum cântăm în acea cântare: "Tatăl lui Isus, răsplata iubirii! Ce încântare va fi, Prosternat să stau înaintea Tronului Tău, Şi să privesc la Tine!" Tânjeşti după aceasta?

    A existat o vreme când David era aşa, dar când a devenit bogat, când Dumnezeu îl binecuvântase, acea tânjire de a privi la Domnul s-a dus, şi a început să privească la Bat-Şeba şi la alte femei, s-a căsătorit cu 8 soţii în cele din urmă. Măcar de-ar fi continuat să privească la Domnul, ce frumos şi-ar fi sfârşit viaţa. A fost un om minunat, din toată inima pentru Domnul, un om după inima lui Dumnezeu când avea 20-25 de ani, dar din păcate nu când avea 50 de ani. Aceasta este tragedia pe care o vedem în lumea creştină, fraţi tineri minunaţi, plini de râvnă, din toată inima pentru Dumnezeu când au 20-25 de ani... Îi vezi 25 de ani mai târziu, s-a dus, s-au căsătorit, au alunecat, acea pasiune pentru Isus s-a dus, sau poate au devenit mari predicatori şi nu te poţi apropia de ei acum. Sunt oameni faimoşi, care fac mulţi bani în detrimentul oamenilor săraci, colectându-le zeciuielile etc. Îi compătimesc. Acestea sunt avertismente pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor. Vreţi să fiţi aşa? Spuneţi: "Nu". Cine va fi un exemplu pentru tinerii din ziua de azi? Mulţi dintre voi sunteţi fraţi şi surori mai în vârstă aici. Puteţi spune că sunteţi un exemplu, în lucrurile pentru care trăiţi, că aveţi o dorinţă atât de înflăcărată pentru Însuşi Isus? Nu pentru lucruri sau minuni sau orice astfel de lucru, ci pentru Însuşi Isus, încât să puteţi spune celor tineri din jurul vostru: "Urmaţi-mă pe mine, după cum şi eu Îl urmez pe Cristos, însetat şi flămând cu ardoare după Isus. Vreau să mă urmaţi, vreau să fiţi aşa!" Din aceasta va izvorî o lucrare, care este mai bogată decât ce vine doar prin studierea Bibliei, şi ascultarea de multe mesaje şi pregătirea de predici. Este acea dorinţă înflăcărată după Isus, asta este cerul.

    Spune că în cer, când vom ajunge acolo... Priviţi acest verset minunat, în Apocalipsa capitolul 22. Apocalipsa 22 vorbeşte despre râul vieţii care curge de la tronul lui Dumnezeu, este ultimul capitol din Biblie... şi nu va fi niciun blestem, versetul 3, priviţi ultima parte a versetului 3: "Şi robii Lui Îi vor sluji." Cum? "Vor vedea faţa Lui." Tu spui: "Asta e tot? Va fi plictisitor." Nu pentru mine, pot să petrec toată veşnicia doar privind faţa lui Isus. Toată veşnicia, aceasta va fi slujba mea. Îi voi sluji căci voi vedea faţa Lui. Şi lucrul minunat este că, dacă ai acea tânjire, Îi poţi sluji acum. Şi va fi ceva ceresc cu privire la slujirea ta, când ţi-ai petrecut viaţa privind la Isus. Poţi să citeşti Biblia şi să-L vezi pe Isus, sau poţi să citeşti Biblia şi să vezi litere, cuvinte. Cuvântul lui Dumnezeu poate fi cerneală imprimată pentru tine, sau Cuvântul lui Dumnezeu poate fi trup în Isus. Cuvântul a fost făcut trup în Isus, însă pentru mulţi creştini Cuvântul a devenit cerneală imprimată. Asta e tot ce este în Carte, cerneală imprimată, dacă nu-L vezi pe Isus, tot ce vezi este cerneală! Vedeţi mai mult de atât? "Robii Lui vor vedea faţa Lui", aceasta este o viaţă cerească.

    Sper să pot crea în voi o foame, eu nu v-o pot da. Nu. Au venit oameni la Ioan Botezătorul şi el le-a spus: "Ascultaţi, vă voi spune sincer, eu vă pot boteza în apă. Dacă vreţi botezul în Duhul Sfânt, duceţi-vă la El, Isus." Predicatorii de azi vor spune: "Veniţi la mine, veniţi, îmi voi pune mâinile peste voi şi veţi fi botezaţi în Duhul Sfânt." Eu spun: "Nu". Vă voi boteza în apă. El este Cel ce botează, duceţi-vă la El, nu este părtinitor, vă va boteza în Duhul Sfânt, şi cerul va coborî şi în inima voastră, a coborât în a mea, mi-a schimbat viaţa. Duceţi-vă la El frate, soră, El este acelaşi ieri, azi şi în veci, vă va umple cu Duhul cerului şi Îi veţi sluji şi veţi vedea faţa Lui. Şi veţi răspândi o mireasmă în jurul vostru; e ca şi cum va fi mai puternică decât cel mai puternic parfum cu care îşi dă vreo doamnă pe haine. Oamenii vor simţi ceva în voi, vor spune că sunteţi diferiţi. Vor spune: "Am cunoscut această persoană acum zece ani, şi era atât de diferită. Dar este atât de diferită astăzi! Ce s-a întâmplat?" Da... a trăit înaintea feţei lui Isus, asta s-a întâmplat.

    În Matei capitolul 3 spune... Ioan Botezătorul, care a fost înainte mergătorul lui Isus, a venit predicând şi spunând: "Împărăţia cerurilor este aproape, pocăiţi-vă!" Acum, trebuie să vedeţi acest lucru, m-aţi auzit deseori vorbind despre asta; dacă nu m-aţi auzit, îngăduiţi-mi să repet, nu strică să auzim din nou chiar şi pentru a suta oară. Aici era întreaga naţiune a lui Israel, cu faţa întoarsă spre lucrurile pământeşti, timp de 1500 de ani, binecuvântată cu toate binecuvântările pământeşti în Moise. Vindecare trupească, erau promisiuni acolo care spuneau: "Eu sunt Domnul, Vindecătorul tău", ţară în care curgea lapte şi miere, şi dacă ascultau de Dumnezeu, toţi vrăjmaşii lor aveau să fie învinşi. Erau promisiuni, ca în Deuteronom 28, "Nu veţi împrumuta niciodată, veţi da cu împrumut, veţi fi mereu deasupra tuturor naţiunilor, chiar dacă sunteţi o ţară mică." Dumnezeu a împlinit asta. Dar totul era pământesc. Nu era nicio promisiune că te vei asemăna mai mult cu Cristos, cu Dumnezeu, nu, ci vei avea prosperitate...

    Cum descrieţi prosperitatea lui Iov? Avea atâtea mii de cămile, şi atâtea mii de măgari. Vă spun sincer, eu nu vreau cămile şi măgari! Ce voi face cu ele? Echivalentul de astăzi sunt maşinile. Ai un Mercedes-Benz, şi ai altceva, şi ai tipul acesta de casă... Asta e tot ce dă Dumnezeu? Asta e tot ce primeau în Vechiul Testament. Dar în Noul Testament, Ioan Botezătorul spune: "Voi toţi, Israel, vreţi să vă întoarceţi acum? Să întoarceţi spatele acelei împărăţii pământeşti? Împărăţia cerurilor este aproape, nu a venit încă, va veni la Ziua Cincizecimii, dar am fost trimis ca să vă pregătesc pentru aceasta. Şi felul cum trebuie să fiţi pregătiţi pentru asta, este prin a vă întoarce spatele faţă de lucrurile pământeşti." Au auzit creştinii de azi acest mesaj? Nu. El a fost înainte mergătorul care a pregătit calea pentru Isus Cristos. Cum a pregătit calea pentru Isus Cristos? Spunându-le oamenilor: "1500 de ani aţi umblat după vindecare, prosperitate, cămile şi măgari, aur şi argint, şi după a vă stăpâni vrăjmaşii şi a face mulţi bani! Vreţi să întoarceţi spatele faţă de acestea? Fiindcă există ceva mult mai glorios decât cămile şi măgari, case şi pământuri, şi prosperitate şi vindecare!"

    Câţi creştini cred astăzi că există ceva mult mai minunat decât prosperitate pământească şi vindecare, ceva mult mai minunat decât maşini şi case şi pământuri, tot ceea ce lumea consideră bogăţie? Câţi oameni spun: "Doamne, eu nu voi căuta acestea! Te voi căuta pe Tine!"? Există mulţi creştini care gândesc: "Mi-ar plăcea să le am pe amândouă!". E ca acel copil de la Şcoala Duminicală, învăţătorul le spusese povestea cu Lazăr şi omul bogat, şi cerşetorul sărac Lazăr a murit şi s-a dus în cer, şi omul bogat s-a dus în iad, iar la sfârşit i-a întrebat: "Acum copii, ca cine vreţi să fiţi?" ...Lazăr şi omul bogat... Şi în ziua de azi copiii sunt destul de isteţi... Un copil a zis: "Aş vrea să fiu ca omul bogat pe pământ şi ca Lazăr după ce mor." Minunat! Dar se pare că nu funcţionează aşa. Nu e vorba de a fi bogat, de salariul sau bogăţia ta, e vorba de lucrurile pentru care trăieşti. Pentru ce trăieşti? Mesajul lui Ioan Botezătorul a fost: "Nu veţi primi niciodată această împărăţie dacă nu întoarceţi spatele la ceea ce aţi urmărit timp de 1500 de ani. Pocăieşte-te" înseamnă "Întoarce-te!". Traducerea Tamil este aşa de frumoasă. [Tamil] Ea spune: "Întoarce-ţi mintea". Asta este pocăinţa. Este cea mai frumoasă traducere a pocăinţei pe care am auzit-o vreodată în vreo limbă. Întoarceţi-vă mintea de la a fi preocupaţi, cum aţi fost timp de 1500 de ani... În cazul tău, se poate să nu fie 1500 de ani, ci 15 ani sau 30 de ani, în care mintea ta a fost preocupată cu lucruri pământeşti. Întoarce-o...

    Împărăţia cerurilor nu este aproape acum, deja a venit. A venit în Ziua Cincizecimii, dar deşi a venit în Ziua Cincizecimii, avem milioane de creştini născuţi din nou care au spatele întors la asta, fiindcă sunt întorşi cu faţa spre lucrurile pământeşti, la fel ca poporul lui Israel. Ştiţi câţi predicatori ai Evangheliei azi, la televiziune şi pe scene publice, se duc înapoi la Deuteronom 28 pentru a-şi lua Evanghelia? Binecuvântările Evangheliei sunt în Efeseni 1:3 - "El ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Cristos." Ei nu se duc acolo. Binecuvântările Evangheliei sunt în Romani 6:14, "Păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră." Sunt în Galateni 5:23-24 - "dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor." Oamenii nu sunt interesaţi de toate acestea. Este numai Deuteronom 28... Mulţi bani. Singurul lucru pe care nu-l vor din Deuteronom 28 este mulţi copii. Să sărim peste partea asta, dar mulţi bani, prosperitate în afacere şi vindecare şi toate acestea...

    Nu-i de mirare că avem o asemenea generaţie de creştini, şi Diavolul a făcut o lucrare fantastică în a suci Evanghelia, şi a-i conduce pe creştini înapoi de unde au plecat, la vechiul legământ, care a fost desfiinţat la Ziua Cincizecimii, şi i-a făcut să se preocupe cu acesta. Şi vă spun, nu sunt surprins de aceşti predicatori, care sunt orbi oricum, sunt surprins de milioanele de creştini care îi susţin pe astfel de predicatori, şi stau gură cască, spunând: "Wow, ce om al lui Dumnezeu!" Sunt surprins de unii dintre credincioşii noştri din CFC, care cred că aceşti predicatori predică mesaje minunate. Totul este o psihologie! Spuneţi-mi sincer, câţi dintre ei v-au condus către biruinţă asupra mâniei voastre, şi iubirii voastre de bani? N-au făcut asta. V-au făcut doar să vă simţiţi bine la sfârşit, după ce aţi ascultat o oră. Şi trăiţi aceeaşi viaţă înfrântă, şi aceeaşi viaţă înfrântă în căminul vostru. Nu-l lăsaţi pe Diavol să vă păcălească! Există o altă împărăţie pe care Isus a venit să o dea.

    Citim în Matei capitolul 4, când Ioan Botezătorul a fost închis, Isus a început să predice acelaşi mesaj, capitolul 4:17, de atunci încolo, Isus a început să predice acelaşi lucru: "Hei, israeliţilor, întoarceţi-vă, întoarceţi-vă mintea, fiindcă Împărăţia lui Dumnezeu este aproape, vine, Împărăţia cerurilor este aproape." Mai jos, în capitolul 4, versetul 23, "Isus străbătea toată Galileea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei cerurilor." Asta propovăduia El. Câţi oameni predică Evanghelia Împărăţiei cerurilor astăzi? Ştiţi numărul de persoane care predică o Evanghelie a împărăţiei pământului? Câţi oameni vă conduc într-o viaţă de binecuvântare cerească? Să vă duc la un alt verset, Matei 9:35, "Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei cerurilor." Acelaşi mesaj. Mergea neobosit din cetate în cetate, din sat în sat, învăţând pe alţii despre Împărăţia cerurilor. Asta ar trebui să facă orice predicator. Să meargă din cetate în cetate, din sat în sat.

    Sunt sigur că a implicat mult sacrificiu... El a făcut asta. Probabil a petrecut multe nopţi nedormite, dar era hotărât să meargă din cetate în cetate, din sat în sat, propovăduind Împărăţia cerurilor, fiindcă nimeni altcineva nu o predica în vremea Lui. Câţi oameni credeţi că o predică în vremea noastră? Aveţi o povară în timpul vostru liber să mergeţi din cetate în cetate, din sat în sat, să le spuneţi: "Hei, oamenilor, există o altă Evanghelie pentru care a murit Isus"? Sau vreţi să trăiţi propriile voastre vieţi confortabile? Nu trebuie să renunţaţi la slujba voastră, dar toţi avem mult timp liber, şi putem să ne facem timp dacă vrem, dacă avem o pasiune ca alţi oameni să aibă această viaţă minunată pe care am experimentat-o. Vă spun de ce nu facem asta, fiindcă nu am experimentat-o noi înşine. Atunci nu avem nimic de dat, de aceea trebuie să o experimentăm noi întâi! Atunci va fi o pasiune ca alţi oameni să aibă asta, ce am eu! Când Isus era în cer, ce L-a adus pe pământ? O pasiune imensă! "Acei bieţi oameni pe pământ, care sunt învinşi, trebuie să se bucure de acest cer pe care-l am Eu." Şi a venit pe pământ. Şi când experimentezi o viaţă cerească, vei avea aceeaşi pasiune ca alţi oameni să poată şi ei trăi această viaţă minunată, pe care ţi-a dat-o Dumnezeu.

    Într-o lume în care Diavolul i-a păcălit pe atâţia oameni şi pe atâţia creştini, vei avea o dorinţă să împărtăşeşti cu ei acea viaţă de biruinţă, viaţa despre care au vorbit apostolii, "Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul", tot timpul, 24 din 7. "Nu vă îngrijoraţi de nimic", adică deloc. "Ţineţi-vă în frâu limba" 24 din 7. Ce viaţă! 2 Corinteni 2:14 - "Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Cristos", nu că eu umblu în biruinţă în Cristos, ci "mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă cu carul Lui de biruinţă în Cristos".

    Îmi amintesc acum ceva timp Domnul mi-a spus: "Nu spune că ai obţinut victorie asupra păcatului, ci spune: 'Isus m-a păzit de cădere'". Acelaşi lucru, dar are un gust puţin diferit când spui: "Isus m-a păzit de cădere", decât să spui, "Eu am obţinut victorie asupra păcatului! Isus m-a păzit de cădere." El te poate păzi şi pe tine. El mergea pretutindeni predicând, învăţând pe alţii despre Împărăţie, iar vindecările erau o confirmare a mesajului Împărăţiei, şi apoi spune, în versetul 36: "Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele", fiindcă ele nu experimentau această viaţă cerească. Erau necăjite, abătute, descurajate, ca nişte oi risipite care n-au păstor, neştiind unde să meargă, care e direcţia cea bună. Majoritatea creştinilor sunt aşa. Ştiu din numărul de e-mail-uri pe care le primesc. Aşa sunt majoritatea credincioşilor, învinşi, învinşi, învinşi. Şi apoi S-a uitat la ucenicii Săi... Amintiţi-vă, vorbim despre Împărăţia cerurilor, şi Isus S-a uitat în jur şi a văzut oameni care nu erau în aceasta, nu erau interesaţi în această Împărăţie, erau descurajaţi, învinşi, şi nici măcar nu realizau că urma să vină ceva mai mult, şi nu păreau să fie flămânzi după aceasta, iar Isus era aşa de întristat. Îi era milă.

    Cred că în timp ce priveşte creştinismul de astăzi, din cer, Îi este milă că atâţia oameni "pentru care am murit, ca ei să aibă o viaţă cerească, uită-te cum trăiesc, uită-te la căminele lor!" Şi El le spune ucenicilor Săi, adică vouă şi mie, "Mare este secerişul, lucrătorii care vor predica Împărăţia cerurilor sunt puţini." Vei fi unul dintre ei? Sau cel puţin te vei ruga ca Domnul secerişului să trimită astfel de lucrători la secerişul Lui, fraţi şi surori? Jumătate din India sunt femei, şi ştiţi că în cultura noastră indiană, este foarte dificil pentru un bărbat să meargă şi să stea jos lângă o femeie, şi s-o sfătuiască. Cine va merge la ele? Voi, surorilor. Cine altcineva? Dacă veţi fi cuprinse de o pasiune de a-L vedea pe Isus, şi de a trăi această viaţă cerească şi a o împărtăşi cu alţi oameni.

    După ce a spus aceste lucruri cu această povară imensă... Ştiţi, totul vine dintr-o povară, vă spun asta, fraţii şi surorile mele, dacă nu aveţi o povară pentru ceva, toată lucrarea voastră va fi o lucrare moartă. M-am săturat de aceste întâlniri de rugăciune, am fost la multe sute de întâlniri de rugăciune unde oamenii s-au rugat; a fost un formalism. N-a fost nicio povară. Mă săturasem de acele întâlniri de rugăciune, am zis: "Doamne, nu vreau să merg niciodată la astfel de întâlniri de rugăciune!" Fiindcă o întâlnire de rugăciune fără o povară este o pierdere de timp, este o lucrare moartă, un formalism. "Miercuri seară vom avea întâlnire de rugăciune, toată lumea vine." Unde este povara? Isus S-a rugat având o povară. Vedeţi versetul următor. "Rugaţi pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui", trebuie să citiţi totul în context... Imediat după, Isus a chemat pe cei 12 ucenici ai Săi şi le-a spus: "Vreau să mergeţi şi să propovăduiţi... şi ce veţi propovădui? Când vă duceţi, oriunde mergeţi (v.7) propovăduiţi: 'Împărăţia cerurilor este aproape!'" Vedeţi asta? Ioan Botezătorul a predicat asta. Când Ioan Botezătorul şi-a încheiat lucrarea, Isus a început să predice asta, şi S-a uitat la toţi acei oameni. Mulţimea era aşa de mare încât nu putea să Se ducă peste tot în Israel El Însuşi. I-a chemat pe cei 12 şi le-a zis: "Duceţi-vă voi, şi ştiţi ce trebuie să propovăduiţi? Propovăduiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape!" Împărăţia cerurilor, o Împărăţie cerească, "voi, israeliţilor, aţi trăit doar pentru lucruri pământeşti! Acum vine o altă viaţă, cerească, dacă o vreţi!" Credeţi că au răspuns mulţi oameni? Foarte puţini. Aşadar, în versetul 14, "Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, ale unei vieţi cereşti, nu vă descurajaţi când ieşiţi din casa sau din cetatea aceea, ci scuturaţi praful de pe picioarele voastre şi plecaţi pur şi simplu de acolo. Dacă nu sunt interesaţi, duceţi-vă şi găsiţi pe altcineva, va fi altcineva care este interesat. Nu vă pierdeţi timpul cu oameni care nu sunt interesaţi de această viaţă cerească, care, indiferent ce le-aţi predica, tot vor să se întoarcă la lucruri pământeşti. Lăsaţi-i să plece, nu vă pierdeţi vremea cu ei."

    Aceasta era povara lui Isus, totdeauna! Vă amintiţi când ne-a învăţat să ne rugăm, în Predica de pe munte, Matei capitolul 6, unde a spus: "În trecut, voi toţi, israeliţilor..." v-aduceţi aminte că ucenicii erau toţi israeliţi... "v-aţi rugat pentru toate lucrurile enumerate în Deuteronom 28: 'Doamne, dă-ne mai multe oi, cămile, măgari, recolte mai bune, mai mult orz, mai mult grâu, fă-ne milionari etc., etc.'" Şi dacă erau ca Petru, pescari: "Doamne, dă-ne peşti din belşug. Dă-ne vindecare pentru că ai spus că Domnul este Vindecătorul nostru. Afirmă frate, afirmă că Domnul este Vindecătorul tău! Asta aţi căutat. Acum vă voi spune pentru ce să vă rugaţi. Rugaţi-vă în felul acesta, Matei 6:9, Tatăl nostru care eşti în ceruri." Unde este? Este în cer. Acesta este Tatăl meu, vreau să fiu cu El. "Numele Tău să fie respectat, sfinţit; vie Împărăţia Ta! Doamne vreau Împărăţia cerurilor în viaţa mea", începeţi să vă rugaţi aşa! Mulţi dintre noi s-au gândit că această rugăciune este: "O, Doamne, într-o bună zi în viitor, vino şi întemeiază-Ţi Împărăţia pe pământ." El va face acest lucru, îl va face chiar şi fără să vă rugaţi voi, vă spun eu. Credeţi că Isus va veni numai dacă vă rugaţi voi ca să vină? Indiferent că vă rugaţi sau nu, va veni. Dar există altceva pentru care trebuie să vă rugaţi, "Doamne, vie Împărăţia Ta în viaţa mea acum!", fiindcă vorbeşte despre Împărăţia cerului tot timpul. "Doamne, Tată, vreau ca Împărăţia Ta să vină în mine, vreau ca voia Ta să se facă în viaţa mea, precum în cer aşa şi pe pământ!" Aţi înţeles acum? "Zilele voastre vor fi ca zilele cerului pe pământ."

    A fost aproape o proorocie, în Deuteronom, am văzut asta în capitolul 11. Şi iată răspunsul, rugaţi-vă pentru asta! Rugaţi-vă: "Doamne, viaţa mea să fie ca zilele cerului pe pământ!" Asta ne cere El să ne rugăm: "Ca Împărăţia cerurilor să vină în viaţa mea!" Vorbeşte despre nevoi pământeşti: "Da, am nevoie de pâinea cea de toate zilele, versetul 11, "Dă-mi pâinea cea de toate zilele, şi ajută-mă să-i iert pe alţii", toate acestea sunt bune. "Dar Doamne, în primul rând, vie Împărăţia Ta." Înainte să ne rugăm pentru lucruri pământeşti... Nu spun că nu trebuie să ne rugăm pentru lucruri pământeşti. Avem nevoie de hrană, de îmbrăcăminte, de adăpost, trebuie să le dăm copiilor noştri educaţie pentru ca ei să-şi obţină hrana, îmbrăcămintea şi adăpostul şi să nu ajungă cerşetori într-o zi. Credeţi că Dumnezeu nu este interesat de acestea? Este interesat de toate acestea în această rugăciune: "Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi", dar, să caut mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu. "Vie Împărăţia Ta în viaţa mea." Şi de aceea a spus la sfârşitul acesteia, în capitolul 6:33, "Căutaţi mai întâi acea Împărăţie." Căutaţi mai întâi Împărăţia cerului în viaţa voastră, ca să aveţi o viaţă cerească!

    Mulţi oameni s-au gândit că a căuta mai întâi Împărăţia Lui înseamnă: "Duceţi-vă şi faceţi nişte lucrări creştine, daţi nişte broşuri! Duceţi-vă şi predicaţi! Căutaţi mai întâi Împărăţia Lui"... nu acela este înţelesul! Nu aveau nicio broşură să împartă în acele zile. "Căutaţi mai întâi Împărăţia Lui" însemna exact ceea ce i-a învăţat să se roage: "Tatăl nostru, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta." Unde? În inima mea mai întâi. "Dă-mi mie pâinea cea de toate zilele. Dă-ne nouă, Doamne. În mijlocul nostru vie Împărăţia Ta." Pentru aceste lucruri ne-a învăţat El să ne rugăm. Ne-a scăpat ceva! Atât de multe referiri la Împărăţia cerurilor, şi ne-a scăpat. Dar nu trebuie să ne mai scape. Ce se întâmplă când ne scapă? Ici colo, veţi găsi cei mai puţin probabil oameni tânjind, oameni care nu au auzit atât de multe câte am auzit noi în bisericile CFC. Aceasta a fost una dintre marile bucurii ale inimii mele. Când văd atâţia oameni din bisericile noastre, care au auzit aceste mesaje 25-30 de ani şi tot aleargă după lucrurile pământeşti, tot îşi pierd cumpătul şi trăiesc în păcat, fără nicio mărturie că au experimentat zilele cerului pe pământ. Ici colo, găsesc oameni, pe neaşteptate, din cele mai puţin probabil locuri, şi ei aud mesajul o dată, poate pe internet sau cineva le dă un DVD, şi sunt cuprinşi de acesta.

    Îmi amintesc de un frate dintr-o altă ţară, care-mi spunea: "Frate Zac, am ascultat studiul tău 'Trecând prin Biblie în 70 de ore', de două ori deja." Eu zic, "Slavă Domnului!", sunt persoane în CFC care n-au trecut prin el nici măcar o dată, deoarece cred că ştiu totul. Ei bine, sper că aveţi o viaţă cerească. Nu spun că trebuie să-l ascultaţi pentru a avea o viaţă cerească, dar sper că aveţi o viaţă cerească. Însă mă îndoiesc foarte mult. Dacă aveaţi, viaţa voastră ar avea o altă mireasmă, fraţi şi surori. Aveţi o foame şi o sete, o tânjire? Vedeţi capitolul 8 pentru un exemplu a acestora.

    Era un anumit sutaş roman, versetul 5, el nu citise niciodată o Biblie, nu se închina lui Iehova. Nu ştiu la ce dumnezei se închinau romanii, poate idoli, nu ştiu. Nu cunoştea nimic despre Biblie, nu fusese niciodată într-o sinagogă, nu-i dădeau voie înăuntru. Era un militar care probabil omorâse mulţi oameni. Erau un militar, un soldat. Dar uneori, în cele mai neaşteptate locuri, găseşti un om cu o foame după Dumnezeu. Nu te-ai gândi că un soldat, care este închinător la idoli, ar avea o foame de a-L cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu. Dar exista. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că, în mijlocul a diferite religii, uneori găsesc pe cineva care are o foame după Dumnezeu. Cea mai neaşteptată persoană. Şi o asemenea foame după Dumnezeu încât îi întrece pe toţi aceşti oameni care au ascultat mesaje 20-30 de ani. El a auzit despre Isus şi a crezut, şi avea o povară pentru slujitorul său.

    Acum, este foarte neobişnuit ca un soldat chiar să se preocupe de slujitorul său. Slujitorul înseamnă rob: "Ok, dacă eşti bolnav sper să te faci bine, nu o să-mi pierd timpul cu tine, am multe alte lucruri importante să fac. Adică, dacă era fiul meu sau ceva aş acţiona, dar pentru slujitorul meu?..." Era ceva cu privire la el. Un om care tânjeşte după Dumnezeu, are compasiune chiar şi pentru slujitorii săi. Cred că modul în care vă purtaţi cu servitoarea voastră acasă, este un indiciu destul de bun al spiritualităţii voastre, îngăduiţi-mi să vă spun acest lucru. Sunteţi încântaţi când şeful vostru vă dă un bonus. I-aţi dat vreodată un bonus slujitoarei voastre? Suntem cu toţii oameni atât de lacomi, cu pumnul strâns, pentru că ne gândim la lucrurile pământeşti. "Cum pot avea mai mult şi mai mult pentru mine? Dacă-i dau un bonus servitoarei mele, pierd 0,1 % din venitul meu." Dar acest om avea compasiune pentru slujitorul său, fiindcă era flămând după Dumnezeu. Şi a mers tot drumul şi L-a întâlnit pe Isus, şi spune că "L-a implorat". Ce cuvânt! "Doamne, Te rog!" E aproape ca şi cum ar fi propriul lui fiu! "Robul meu zace slăbănog şi se chinuieşte cumplit!" E ceva la acest om care-mi arată că avea o foame după Dumnezeu, fiindcă îi păsa atât de mult de slujitorul lui bolnav. Rugaţi-vă şi spuneţi: "Doamne, fă-mă aşa. Dă-mi compasiune pentru oamenii care îmi slujesc." Se poate să fie mult mai jos pe scara socială, ei câştigă 1% din cât câştigi tu, tu eşti milionar probabil, dar nu-L cunoşti pe Dumnezeu, fiindcă nu-ţi pasă de acea persoană săracă, care lucrează pentru tine. Dar acest om nu cunoştea Biblia cum cunoşti tu, dar a venit la Isus, şi Domnul i-a spus: "Am să vin să-l vindec."

    Ştiţi, credinţa este un dar de la Dumnezeu, nu putem să producem credinţa noi înşine, dar Dumnezeu o dă celor smeriţi, am descoperit acest lucru. Am descoperit de-a lungul a mulţi ani că, credinţa este un dar de la Dumnezeu, dar El o dă celor care sunt smeriţi. Şi dacă nu o ai, frate, recunoaşte doar în tine însuţi că nu eşti destul de smerit, asta-i tot. Iată smerenia lui: "O, Doamne, nu sunt vrednic să vii în casa mea, sunt un păcătos. Cum poate veni un om sfânt ca Tine în casa mea?" Ce respect a avut pentru Isus! Ai acest respect pentru Isus? Te vezi saturat de păcat când te compari cu Isus? "Nu sunt vrednic să vii în casa mea, ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit, la atâtea mile distanţă. Fiindcă, Doamne, percep că eşti un fel de militar." Ştiţi, persoanele din armată pot recunoaşte alte persoane din armată destul de uşor. Este ceva care detectezi cu privire la un militar. Şi omul acesta a zis: "Nu ştiu ce să zic, nu arată a militar, dar e ceva la El care este milităresc, e un om care este sub autoritate. Şi ştiu că are autoritate, cuvintele Lui vor avea autoritate. Sunt om sub stăpânire, când generalul meu îmi spune să mă duc, mă duc, când îmi spune să vin, eu vin, şi astfel şi eu am autoritate peste soldaţi, le spun să se ducă şi se duc, le spun să vină şi ei vin. Şi ştiu, Doamne, că Tu eşti aşa. Vorbeşte acelei boli, se va duce!" Şi Isus a privit în jur la toţi evreii de acolo şi a zis: "Vă voi spune ceva, n-am găsit o asemenea credinţă în tot Israelul, nici măcar în Petru, Iacov sau Ioan, în niciunul dintre voi. Voi care citiţi Biblia în fiecare zi, acest om care nu a citit Biblia are mai multă credinţă decât voi toţi."

    Am văzut acest lucru, am văzut hinduşi care au o foame după Dumnezeu, care îi întrece total pe atât de mulţi creştini. Nu spun că au găsit calea, spun doar că au o foame după Dumnezeu. Asta l-a făcut pe Sadhu Sundar Singh să-L găsească pe Dumnezeu, a avut o foame atât de disperată după Dumnezeu când avea 15 ani încât a spus: "Nu pot trăi pe pământ fără Tine, Dumnezeu, trebuie să mi Te descoperi." Şi a primit o revelaţie la vârsta de 15 ani. Puteţi întrece asta? Mi-ar plăcea să văd câţiva tineri de 15 ani care au o foame după Dumnezeu. Ei vor vedea vedenii pe care alţi oameni nu le văd. Şi apoi Isus a zis: "Ştiţi ce se va întâmpla? Vine o zi când voi, care aţi auzit mesajul atâta timp, nu veţi fi acolo. Dar aceşti oameni vor veni de la Răsărit şi de la Apus (v.11), şi vor sta la masă cu părinţii voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, aceşti mari oameni ai lui Dumnezeu pe care voi îi respectaţi, de care aţi fost foarte apropiaţi, ei vor fi la masă şi voi nu veţi fi acolo. Aceştia care au avut o foame vor fi acolo... în Împărăţia cerurilor!" Vorbeşte din nou despre Împărăţia cerurilor! Despre Împărăţia cerurilor vorbeşte El! "Iată un om care va fi în Împărăţia cerurilor! Şi tipul nici măcar nu cunoaşte Biblia, este un militar! Şi voi care sunteţi fii ai Împărăţiei, nu veţi fi acolo." Acest lucru mă provoacă. Eu zic: "Doamne, vreau Împărăţia cerurilor. Vreau să-Ţi cunosc căile, căile de a trăi acea viaţă cerească pe pământ." Acea viaţă de odihnă, după cum spune Evrei 4, fără panică şi tensiune şi supărare, fără a trebui să ripostăm. Ripostaţi la oameni care vă supără? La colegii voştri poate? La soţia sau soţul vostru? Ripostaţi? "Doamne, eliberează-mă de asta." Pentru ce motiv ripostăm? Cineva m-a supărat, cineva m-a iritat, cineva nu a făcut lucrul care mi-a provocat multă inconvenienţă mie, a promis să facă asta şi, ca paharnicul lui Faraon, a uitat timp de 2 ani. "Doamne, nu voi fi deranjat de aceste lucruri, voi trăi o viaţă cerească pe pământ, o viaţă de iertare."

    Îmi imaginez acest lucru uneori în mintea mea, pământul este plin de oameni care se roagă lui Dumnezeu: "Doamne, am făcut acest lucru rău, iartă-mă", altcineva, "Iartă-mă", "Iartă-mă", "Iartă-mă". Ştiţi câte milioane de oameni se roagă lui Dumnezeu în 24 de ore? Şi ce zice Dumnezeu? "Iertat", "Iertat", "Iertat", "Iertat". Eu îmi imaginez cerul în felul acesta... Tot timpul: "Iertat", "Iertat", "Iertat", "Iertat", "Iertat". Zic: "Doamne, fă-mă aşa. Fă-mă aşa." Sunt înconjurat de oameni care poate îmi fac rău, mă duc poate în instanţă, mă rănesc, şi eu nu mă voi duce peste tot încercând să obţin simpatie de la oameni pentru mine însumi. Aşa cum le-a spus Isus femeilor care plângeau când Îşi ducea crucea, El a zis: "Nu plângeţi pentru Mine, sunt bine, plângeţi pentru voi, şi pentru copiii voştri. Ei nu caută Împărăţia cerurilor. Eu sunt în Împărăţia cerurilor. De ce plângeţi pentru Mine? Voi care căutaţi Împărăţia pământească, viaţa voastră este atât de nefericită, aţi ratat complet ce are Dumnezeu pentru voi. Plângeţi pentru ei. Ioan Botezătorul v-a predicat, şi nu l-aţi ascultat, apoi Eu v-am predicat 3 ani şi jumătate, şi tot n-aţi ascultat. Plângeţi pentru Mine? Eu sunt bine. Voi aţi ratat Împărăţia cerurilor, plângeţi pentru voi!"

    Dragi fraţi şi surori, să căutăm această viaţă, este cea mai minunată viaţă pe care o puteţi trăi pe acest pământ. Fie ca Dumnezeu să ne ajute. Să ne plecăm înaintea lui Dumnezeu. Nu de răspunsuri avem nevoie, ci de o foame. Şi dacă aveţi o foame azi, aveţi tot ceea ce vă trebuie. Nu aveţi nevoie de vreo doctrină sau vreun răspuns, fraţii mei, aveţi nevoie de o foame pentru o viaţă pe care n-o aveţi. Şi trebuie să aveţi sinceritatea de a recunoaşte că nu o aveţi. Dar dacă aveţi o foame şi spuneţi: "Doamne, mi-ai dat o foame", mai rugaţi-vă încă un lucru: "Doamne, mă rog să nu o pierd niciodată. Mă rog să n-o pierd niciodată până ce primesc această viaţă minunată pe care ne-ai promis-o, pentru care ai murit pe cruce s-o cumperi pentru mine. O vreau."

    Tată ceresc, Diavolul este un hoţ care ne-a furat dreptul prin naştere, dar nu va mai fi aşa de-acum încolo pentru mulţi dintre noi care stăm plecaţi înaintea Ta astăzi. Suntem hotărâţi să căutăm mai întâi Împărăţia cerurilor, şi ştim că toate celelalte lucruri ne vor fi date pe deasupra, dar vom primi Împărăţia cerurilor mai întâi. Mulţumim că ne-ai ascultat. În Numele Domnului Isus, Amin!