Dor de Ţară,
Sanda Tulics

...îmi plâng în palme, boabele de rouă...
Mă încălzesc, mă răscolesc, mă ard...
Sunt lacrimile lutului de-acasă;
Chiar dacă-aş vrea să uit,
Nu pot să mă despart de,
Tot ce am lăsat în urmă-n vatră,
Ca buna - mamă, România.
Îmi cântă-n palme... lacrimi...
Iar inima-mi tresaltă.
- Aş vrea să te aud cântând
aici pe vatră, c-altă dat'.
- Mi-e dor de tine... fiică-ndepărtată!
Când te întorci-n iubire,
Să îmi doineşti... acasă,
Iubirea - în glasu-ţi să îmi scald?
Dac-ai plecat în depărtări,
Te cheamă azi străbunii
Să ştii de România,
Cum ştiu ai mei români;
Îmbrac-o-n dragoste şi lacrimi,
În haina rugăciunii,
Iubita ce-ai lăsat-o-n depărtări
Că-i arsă în ruşinea trădărilor-tăciuni.
Ia-o în braţe, alină-i suferinţa
Şi cântă-ţi dorul, pe grumazul ei,
Pe faţa mamei - România,
Înconjurată de trădători, călăi.
Înconjoar-o-n-mbrăţişări ca niciodată,
Că-i amărâtă, tristă, săracă şi uitată.
Adu-o-n rugăciuni şi-n plecăciune,
În faţa - Aceluia
Ce-o poate scoate la ''Limanuri bune''.
Scrie-i cu lacrimi pe iubita-i glie;
N-am să te las din rugi,
Din amintiri de dor,
Iubită mamă-Românie!

7 mai 2016 -USA