„Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii” (Proverbe 16:9).

    Mă întrebam de ce oamenii nu mai sunt atraşi de credinţa în Domnul ca altădată, iar răspunsul l-am simţit înlăuntrul meu de la Domnul. Cum să fie atraşi de viaţa „grea” pe care o arătăm noi celorlalţi? Majoritatea credincioşilor se arată a fi plictisiţi, posomorâţi şi îmbufnaţi, cu reguli stricte de urmat şi ţinute specifice. Toată ziua merg la biserică, dar când vine testul – a susţine în faţa celorlalţi ceea ce cred – pică! Pare a fi, cum zicea apostolul Pavel, „o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea” (2 Tim 3:5), pe care lumea o vede ca ipocrizie, pentru că nu este practicată, susţinută de viaţa de zi cu zi.

    Oamenii nu vor veni la Dumnezeu dacă noi, copiii şi ambasadorii Lui pe pământ, părem a duce o viaţă monotonă şi indiferentă, ba chiar făţarnică. Şi asta când, de fapt, adevărata viaţă de credinţă e total alta. Este o viaţă de aventură,  de victorie şi de putere. Când te predai, laşi Domnului „bagajele” tale emoţionale, dar şi trupul tău şi visele tale irealizabile sau prea mici. El îţi oferă în schimb iertare, pace, libertate adevărată, dar îţi dă şi „un viitor şi o nădejde” (Ier. 29:11) mult mai mari decât puteai visa!

    Predarea vieţii în Braţele Domnului şi mărturisirea publică a credinţei în apa botezului e primul act de închinare ce demonstrează că viaţa ta a fost înnoită de Domnul Isus. Dar, să nu uităm - e doar primul pas! Mulţi oameni ce au păşit încrezători şi hotărâţi pe cale, au dat înapoi sau au încetinit ritmul după botez, unii din cauza încercărilor, alţii gândindu-se că au fost mântuiţi, ajung în cer, deci, de ce e nevoie de mai mult?

    Adevărul e că noi devenim slujitori ai Domnului, pentru că Îl mărturisim ca „Domn şi Mântuitor”, nu doar „Mântuitor”. Eşti pregătit să Îl asculţi chiar şi când va fi mai greu? Eşti gata să renunţi la planurile tale, pentru a-ţi lua crucea şi a-L urma? Prin botez devii o piatră vie (1 Pet. 2:5), un mădular în Trupul Său, în biserică (Romani 12:4-8). Trebuie să te implici, pentru a umbla în faptele bune pe care Domnul Le-a pregătit pentru tine (Efeseni 2:10). Eroii credinţei au fost oameni pasionaţi de Hristos, curajoşi, fiind împuterniciţi de Duhul Sfânt în lucrări cu mult peste puterile omeneşti. Ei au umblat călăuziţi de Duhul şi au fost mărturii vii, pentru că ardeau de dragoste pentru Dumnezeu. Acum, noi trebuie să demonstrăm că Isus Hristos, Domnul nostru, a înviat cu adevărat şi e viu în viaţa noastră.

    Cu Domnul putem să fim torţe vii. Cu El, visele prea mari pentru noi, dar după voia Lui, devin realizabile prin puterea Sa. Planul Domnului pentru viaţa noastră e atât de măreţ! Doar uită-te puţin în viaţa ta de credinţă, cât de diferită e faţă de când erai în lume, trăind fără El. Personal, am experimentat lucruri irealizabile prin puterile mele, care s-au întâmplat în viaţa mea de când Îl cunosc şi mi-a dat curaj să Îl urmez, iar dragostea şi atenţia Lui pentru mine mă copleşesc mereu!

    Dacă nu ai multe experienţe cu Domnul, alege astăzi să fii cu adevărat la dispoziţia Lui, iar viaţa ta va fi transformată în ceva ce nici nu poţi gândi. Să dea Dumnezeu ca, într-o vreme a indiferenţei şi a plictiselii pe plan spiritual, să fim într-adevăr sare şi lumină pe pământ. Trebuie doar să-L alegem pe El!