Efeseni 6:16."Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău."

Când apostolul Pavel scria această epistolă Efesenilor, se afla întemniţat pentru Evanghelia lui Isus Hristos, în închisoarea din Roma. Sub privirile lui avea mereu, ostaşul roman îmbrăcat, înarmat corespunzător slujbei pe care o desfăşura. Privindu-l, Pavel, sub călăuzirea Duhului Sfânt, îşi dă seama de necesitatea echipării ostaşului lui Hristos cu o armură spirituală. Mă impresionează Pavel, pentru că acolo, în închisoare, el nu-şi plânge de milă, ci este îngrijorat de Biserică, de trupul lui Hristos. Gândeşte, priveşte ostaşul roman şi vede prin duhul, ostaşul lui Hristos echipat cu o armură specială "scutul credinţei" şi fără să mai stea pe gânduri, se apucă de scris, convins că această armură, va fi o protecţie în faţa săgeţilor celui rău, pentru Biserică atunci şi acum. După ce în epistolele lui, Pavel, scria Bisericii că ei sunt făpturi noi în Hristos, că sunt temple vii, temple ale Duhului Sfânt, în care Isus locuieşte, că sunt fii ai lui Dumnezeu şi sunt aşezaţi cu Hristos în Dumnezeu prin credinţa lui Isus Hristos, că sunt cu Hristos în locurile cereşti, el priveşte situaţia în care se găsea acum şi îşi dă seama că viaţa aceea din locurile cereşti trebuie să o trăim aici pe pământ, unde domneşte cel rău şi dacă nu vom fi echipaţi corespunzător, în momente dificile vom fi loviţi şi biruiţi.

Numai Duhul Sfânt putea să-i dea lui Pavel, aceea imagine a unui ostaş al lui Hristos, echipat pentru lupta spirituală, şi înţelegerea fiecărei părţi din armură, ca să le descrie atât de frumos înaintea Bisericii lui Hristos. După ce Pavel descrie cele trei părţi din armură: " mijlocul încins cu adevărul, platoşa neprihănirii şi râvna Evangheliei păci, scrie:

"Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău."

Să ne privim dar, echipaţi, cu cele trei piese ale armurii şi fără "scutul credinţei." Cînd vom fi atacaţi de cel rău, săgeţile sigur ne vor lovi şi ne vor răni, pentru că lipseşte scutul credinţei, care este inevitabil în lupta spirituală şi atunci ne plângem, desnădăjduim şi nu mai putem da năvală şi de multe ori sfârşim în a-L întreba pe Domnul: 'De ce? Cum? '

Scutul ostaşului roman era, o armă făurită anume pentru luptă, în care erau implicaţi în vremea aceea romani. Acum dar, care este şi cum este scutul credinţei pentru noi? Înţelegem că "scutul credinţei" este o armă cu care vom putea stinge săgeţile arzătoare ale celui rău. Dar atunci ne întrebăm, de ce suntem deseori striviţi de loviturile celui rău? Ce nu ştim şi ce nu înţelegem? ? ?

Doamne, Tatăl nostru cel din ceruri, suntem în faţa acestor lucruri, care pot să aducă în viaţa noastră linişte, pace şi odihnă; ne-ai dat şi această armătură spirituală, în care "scutul credinţei" este foarte valoros şi Tată, vrem să înţelegem aceste adevăruri, înnoindu-ne mintea cu ele, pentru ca în fiecare situaţie din viaţă, când cel rău ne atacă "scutul credinţei" să fie folosit cu toată certitudinea, fiind un ajutor şi o binecuvântare pentru noi. Mulţumim Tatăl nostru frumos! ! !