Mergeam ades la rugăciune
Cu gândul la-ndurarea Ta.
Mă proşterneam în faţa milei sfinte,
Şi aşteptam Lumina Ta.
Mă adunam cu toţi la rugă,
Cântam cu toţi de dorul Tău...
Cu cât eram de Tin-aproape,
Vedeam mai mult, din golul meu.
Ceream să Te înduri, Isuse,
De-ai mei şi-ai Tăi, pe unde-or fi...
Plângeau părinţii-n rugi, fierbinte,
De rătăciţii lor copii...
Unii veneu cu îndrazneală;
Cereau să Te înduri, să dai,
Ce-aveau nevoie fiecare;
Alţii... doar s-ajungă-n rai.
Mă-nfioram de îndrăzneală...
Plângeam în mijlociri până târziu...
Voiam să schimb atât de multe-n mine...
Aproape... mai aproape, să Îţi fiu.
Plecau unii, bujori la faţă,
Învioraţi prin Duhul Sfânt.
Alţii nu se opreau din rugăciune:
Continuau pe drum, cântând.
În mâinile-mi împreunate,
Prindeam şi eu din harul Tau,
Că-mi dăruiai întotdeauna,
Umpleai din plin, şi golul meu...
E mult de-atunci şi Tu, Isuse,
Izvor de îndurări - divin,
Mă porţi în mila Ta cea sfântă,
Iar eu, mă-nchin, şi cânt în mulţumiri:
Amin!


13 mai 2016
SandaTulics