Înainte de a citi textul, se cere spus un lucru foarte important în această etapă, și anume: în auzul vostru a fost citit un pasaj despre judecățile teribile care vor cădea asupra pământului până la cea de-a doua venire a lui Isus Hristos. Maniera în care vi s-a cutremurat inima, demonstrează credința vostră în Cuvântul lui Dumnezeu. Mulți ați auzit ce s-a citit, dar nu v-a tulburat deloc, și aceasta nu numai pentru că aveți siguranța mântuirii, dar și pentru că există o nepăsare care a crescut în inima voastră. Tocmai ați auzit lucruri teribile. Astăzi voi trăiți aici, mă refer la viața creștină, și aceasta este o problemă serioasă, de viață și de moarte. Și chiar dacă aceste cuvinte sunt așteptate, ele pot intra pe o ureche și ieși pe cealaltă. Am fost chemat să vă învăț cum să fiți mai dumnezeiești, mai asemănători cu Hristos, să stați cu mai multă încredere în fața tronului lui Dumnezeu. Dar am să vă spun că sunt aici persoane care, chiar dacă nu o spuneți cu voce tare, viața voastră o demonstrează, că puțin vă pasă despre aceste lucruri. Chiar nu contează prea mult pentru voi. Dacă vă enervează atât de tare, să vă întreb ceva: cât de mult de-a lungul unei zile vă gândiți la voi înșivă? Cât de mult de-a lungul unei zile vă gândiți la lucruri trecătoare, la forma voastră fizică, sau la frumusețea voastră, sau la hainele voastre, sau la relațiile voastre, sau la plăcerile lumii acesteia? Cât timp consumați gândindu-vă la acestea? Și cât de mult vă gândiți la cum să cultivați neprihănirea, la cum să fiți mai puri, să fiți mai inocenți sau mai asemenea lui Hristos? Cum vă străduiți să vă asigurați de mântuirea voastră? Vedeți? Și chiar și acum când vă vorbesc, vă lăsați capetele în jos și nu ascultați un cuvânt din tot ce vă spun. Vreau să știți că ignorarea Cuvântului lui Dumnezeu este un lucru foarte periculos. Din același nisip sunt făcute și inimile împietrite, și argila. Feriți-vă de senzualitate, feriți-vă de lucrurile lumii acesteia, feriți-vă de propria voastră inimă. Întrebați-vă dacă există vreo o dovadă cât de mică a faptului că ați fost născuți din nou. Sunteți aici pentru că astăzi este duminică? Sunteți aici pentru că este mai potrivit pentru familia voastră să fiți aici? Sau, mai rău, sunteți aici pentru că sunteți forțati? Oamenii care sunt cu adevărat regenerați de Duhul lui Dumnezeu, găsesc plăcere în a veni la Casa lui Dumnezeu. Și chiar dacă uneori trebuie să recunoaștem, chiar și noi cei care Îl iubim pe Dumnezeu, trebuie să îndurăm predici plictisitoare, totuși venim, pentru că dorim să auzim un cuvânt de la Dumnezeu. Și apoi, când inima regenerată pleacă de la biserică, acea inimă regenerată nu părăsește dorința aceasta, ci lucrarea făcută de Dumnezeu cu această viață, va fi reflectată întreaga săptămână. Dacă v-aș urmări timp de o săptămână cu o cameră video și v-aș filma comportamentul, cât timp v-aș vedea că sunteți preocupați de sine, preocupați de lucruri trecătoare, preocupați de lucruri care nu durează, frivolitate, oglinzi, machiaj și mușchi, mașini și case și anumite mărci de haine? Dacă v-aș urmări și v-aș cerceta inima, câte gânduri despre voi înșivă, câte gânduri în inima voastră preocupându-vă cu cred oamenii despre voi, și încercarea de a face tot ce vă stă în putere pentru a-i atrage, pentru a le atrage atenția asupra voastră, în loc de dori să îi atrageți la imaginea lui Dumnezeu. Vedeți, sunteți aici astăzi câțiva care nu sunteți convertiți, și voi veți merge în iad. Veți merge! Și veți fi surprinși în acea zi măreață, când veți auzi, "Plecați de la Mine, voi, cei care lucrați nelegiuirea. Niciodată nu v-am cunoscut." Ce se spune de fapt în acest pasaj este, "Plecați de la Mine voi, cei care aveți pretenția că ați fi avut de-a face cu Mine, dar acum plecați din acest loc fără a fi ascultători, nu ați luat în serios ceea ce v-am descoperit în fiecare duminică. Ați fost senzuali, lumești, carnali. Nu sunteți ai Mei." Este îngrozitor ce vă spun acum, sunt conștient, de aceea v-o spun cu calm. Dar este adevărat. Am să vă învăț cum să fiți dumnezeiești, dar sunt aici câțiva cărora pur și simplu nu le pasă. Nu doriți să fiți dumnezeiești! Iar dacă vreți să mă combateți, vă rog să-mi aduceți argumente. Aduceți! Arătați-mi cât de mult timp petreceți în fața oglinzii și cât în fața Cuvântului lui Dumnezeu. Arătați-mi cât de mult timp petreceți încercând să vă atrageți simpatia oamenilor, și nu petreceți timp încercând să vă aduceți la o stare care să-I placă lui Dumnezeu. Aveți foarte mare grijă! Aveți foarte mare grijă! Câțiva dintre voi doar trag de timp până când ziua Domnului se termină, așa încât să vă puteți reîntoarce la acele lucruri care vă fac plăcere. Fie-vă frică! Acestea sunt lucruri foarte importante! Una dintre cele mai rele lucruri pe care le-ați putea adopta, este acela de a vă însuși o religie care arată foarte bine. Care să vă confere atâta moralitate cât să fiți respectați, dar să vă lipsească din inimă dragostea pentru Hristos! Fiți îngroziți! Fiți îngroziți!

    Să citim Ioan, capitolul 15, versetul 1, "Eu sunt adevărata viță și Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiță care este în Mine, și n-aduce rod, El o taie, și pe orice mlădiță care aduce rod, o curăță, ca să aducă și mai mult rod." Noi deja am discutat pe marginea acestui text, dar vreau să vă spun ceva, pentru că sunt atât de împovărat de acest lucru. Vedeți ce se spune aici? Nu zice că cei ce Mă neagă cu vorba, nu spune că cei care iau poziție publică împotriva Mea, vor fi îndepărtați sau dați la o parte. NU! El vorbește chiar și despre cei care-L mărturisesc pe El ca Domn, cei care pretind că sunt ramuri unite cu vița. Isus spune că "dovada că sunt unite cu Mine, este aceea că aduc roadă". Să vă întreb ceva: voi aduceți roadă? Aduceți voi roadă? De ce am spus cu atât patos? Pentru că într-o zi, vei fi trimis în iad și ultimul lucru pe care-l vei auzi va fi, "Tu nu ai adus roadă!" Aduci roadă? Răspunde la această întrebare acum! Pentru că dacă nu aduci, ce se spune aici despre tine? El - care este Dumnezeu - te va tăia." Ce înseamnă acest lucru, că Dumnezeu te va tăia? Poate tatăl tău este creștin, poate mama este creștină, poate ești bine văzut în biserică, dar tu, inima ta este întuneric, dorește lumea. Tu poate consideri că ești o mlădiță, tu poate chiar ești într-o anumită măsură, moral. Dar ce se va întâmpla cu tine în acea măreață zi? Ce înseamnă să fii aruncat afară? Uitați-vă la versetul 6, "Dacă nu rămîne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare și se usucă, apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard." Este un obicei în lumea evanghelică de astăzi, să se spună că Dumnezeu nu va arunca pe nimeni în iad. Vreau să știți că este în contradicție directă cu Cuvântul Domnului nostru Isus Hristos, care i-a avertizat pe ucenicii Săi să nu se teamă de legiunile romane. Asta a spus ucenicilor Săi. Trebuie să știți că dacă a fost vreodată ceva de care să te temi, acestea au fost legiunile romane. Nu doar ca erau atât de bine antrenați, ci pentru că erau răi, erau brute, le făcea plăcere să ucidă oameni. Dacă erai evreu în Palestina, în timpul domniei lui Cezar, unul din lucrurile de care sigur te-ai fi îngrozit, trebuie să fi fost soldații romani, legiunile, care erau abjecte, crude, ucigașe, demolatoare, care violau, abuzau. Isus a zis, "sa nu vă fie teamă de ei, deoarece ei pot să ucidă doar trupul." Apoi Isus a mai spus, "vă spun Eu de cine să vă temeți!" Știți la Cine S-a referit? La Tatăl Său!

    Dumnezeu, nu numai că poate ucide trupul, dar după aceea El te poate arunca în iad. Realizezi că într-o zi, când vei muri, acest Dumnezeu îți ucide trupul, și apoi, când vei fi dus în iad, Dumnezeu va fi Cel care te trimite acolo? Oamenii îmi spun că nu se vede judecata lui Dumnezeu în lumea de acum. Eu cred contrariul, stiți că moartea nu este ceva natural? Nu este! Oamenii spun că este natural să te naști și să mori! Nu, îmi pare rău! Nașterea este naturală dar moartea, nu! Moartea este supranaturală. Este o judecată a Dumnezeului cel viu. Deci credeți că judecata lui Dumnezeu este arătată pe planeta noastră? Ea este arătată în fiecare zi, când sute de mii de oameni sunt uciși si aruncați în iad. Și unii dintre voi îi veți urma, dacă nu sunteți atenți. Știu că este un cuvânt greu, dar este adevărat, este adevărat. Biserica, sau ce numim biserică, este umplută cu așa de mulți oameni neconvertiți. Și mă tem, în special pentru voi, tinerii, pentru proprii mei copii. Vedeți, este așa de periculos să fii crescut într-o familie, nu cu o mamă și un tată perfecți, ci cu o mamă și un tată sinceri, care Îl caută pe Hristos. Este periculos să te duci într-o biserică unde poate nu sunt cele mai spectaculoase lucruri din lume, dar care este adevărată, biserica adevărată. Este un lucru groaznic să îți faci școala acasă, dacă aceasta este din motivul corect, de a crește cunoscându-L pe Domnul. Este groaznic să ai toate acestea la picioare, și să nu îți pese de ele. Doresc, și simt că este din partea Domnului, doresc, marea mea speranță este că multora dintre voi vi se va face frică astăzi, așa încât veți tremura, veți fi speriați, de situația voastră, și vă veți trezi. Trezește-te, tu, care dormi! Te rog, ești într-o situație groaznică!

    Versetul 3 spune, "Acum voi sunteți curați din pricina Cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneți în Mine și eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu, aduce mult rod, căci separați de Mine nu puteți face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiță neroditoare, și se usucă, apoi sunt strânse și aruncate în foc, și ard. Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da. Prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit, dacă aduceți mult rod, și voi veți fi astfel ucenicii Mei. Cum M-a iubit Tatăl pe Mine, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea. Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, și rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu." Până acum am aflat că Isus este adevărata viță, că despărțiți de El, nu există adevărata viață spirituală. În afara Lui sunt multe fântâni, dar Dumnezeu le numește fântâni false, puțuri sparte, care nu pot produce viață, numai Hristos o poate face. Toată viața spirituală curge din EL. Alt lucru pe care trebuie să-l observăm, este acesta că Tatăl este vierul. Una dintre cele mai mari dovezi că te-ai convertit cu adevărat, este manifestarea permanentă și consistentă a providenței lui Dumnezeu în viața ta. Pot spune cu sinceritate că uneori mă simt ca un prizonier, în sensul că știu că Dumnezeu, ca Tată al meu, mă ține în mâna Sa. Știu că, da, aș putea să fac anumite lucruri, dar știu că nu aș putea scăpa niciodată cu aceasta. Știu că El îmi păzește viața în mod constant, mă urmărește, manifestându-Și providența, aducând încercări în viața mea, aducând disciplinare în viața mea, învățându-mă și îndrumându-mă, cu cea mai mare răbdare și dragoste, dar de asemenea și cu o mână foarte fermă. Nu pot alerga nebunește, asemenea unui câine prin curte, știu că El ar veni după mine. Ești tu o persoană care alergă nebunește, care trăiește în această lume fără niciun dubiu? Poți să faci și tu ce fac necredincioșii? Poți să te bucuri de ce se bucură ei, poți să trăiești așa cum trăiesc ei, poți să îi urmezi în distracțiile lor, și apoi să-ți pui masca de om religios duminică dimineața, poți face așa ceva? Aceasta este dovada că Tatăl nu este vierul tău. Nu îți este tată. Pentru că dacă poți trăi fără disciplinare și ești capabil să participi la faptele întunericului, este o dovadă că ești un copil nelegitim, nu un fiu sau o fiică. Tânără, ascultă-mă! Și tinerele merg în iad, de asemenea.

    Deci am aflat că Tatăl este vierul și, așa cum spune Isus în versetul 3, "Acum voi sunteți curați, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus", care înseamnă că există anumite elemente prin care Dumnezeu lucrează în viețile noastre, prin lucrarea Fiului, prin învățăturile Lui, prin studierea, învățarea, memorarea, aplicarea învățăturilor Lui, noi devenim curați, și devenim vase care pot aduce roadă. Devenim mlădițe curate, mlădițe care pot produce roade sănătoase. Dar, de asemenea, avem lucrarea Tatălui, care ia învățăturile lui Hristos și le implementează în viețile noastre prin intermediul experiențelor pe care El le regizează în viețile noastre, cum ar fi încercările și chiar disciplinările. De asemenea, avem a treia Persoană a Trinității, care lucrează la toate acestea. Vedeți, metafora cu mlădițele este foarte importantă. De ce? Pentru că aici, mlădița trebuie să fie în legătură cu vița dintr-un motiv esențial, pentru ca viața care produce seva din interiorul viței, să poată circula prin mlădiță. Această viață care produce seva este Duhul Sfânt. Vedeți, Hristos locuiește în mine, și atunci locuiește și Tatăl, dar acum Tatăl este în ceruri și Hristos se află la dreapta Lui. Cum se face atunci că Tatăl și Fiul locuiesc în tine? Aceasta se face prin lucrarea Duhului Sfânt. De fapt, toată lucrarea lui Dumnezeu de pe întreg pământul este dusă la îndeplinire prin Duhul Dumnezeului celui viu. Aceasta este Trinitatea: Fiul te învață, Tatăl aplică această învățătură, Duhul Sfânt îți dă putere.

    Cartea Galateni, capitolul 5, ne arată că viața creștină este o luptă și că mereu va fi o luptă. Dar există câteva probleme în anumite aspecte ale mișcării de Reformă, nu atât în teologia Reformei, cât în reforma modernă apărută în zilele noastre. Mulți par a se făli cu faptul că sunt biruiți de păcat. Se cred superspirituali în înțelegerea lor asupra problemei sfințeniei, pentru că spun, "Sunt ce sunt, sunt doar un păcătos." Vreau să vă spun ceva, o parte din acest limbaj este greșit. Dacă ești cu adevărat un creștin, ai primit învățăturile lui Hristos, te afli în providența Tatălui, ai Duhul Sfânt care lucrează în viața ta, și, dragul meu prieten, ar trebui să fii biruitor asupra păcatului. Da, luptăm cu păcatul, și, da, sunt momente când facem trei pași înainte și patru pași înapoi, este un adevărat cămp de bătălie, dar, dacă de-a lungul întregii tale vieți nu ai biruință asupra păcatului, acesta este un bun indicator al faptului că nu-L cunoști pe Dumnezeu și Dumnezeu nu te cunoaște pe tine. Amintiți-vă că spune, "Îi voi curăța de toată murdăria și de toți idolii lor." Dacă ar trebui să descriu viața mea de creștin, dacă m-aș uita înapoi la cei treizeci de ani de viață creștină, acest pasaj poate fi aplicat mai mult decât oricare alt pasaj. Pot vedea acțiunea lui Dumnezeu de a mă curăța de murdăria și de idolii mei. Și El va continua să facă acest lucru până în ziua morții mele, deoarece glorificarea vine când noi am atins perfecțiunea. Nu faceți greșeala să vă îndoiți! Puteți fi transformați! Am întâlnit mulți sfinți, în vârstă de 70, 80, 90 de ani, care străluceau de sfințenie. Biblia ne oferă multe promisiuni cu privire la schimbările pe care El le poate face. Mai tineți minte mărturia mea, când v-am spus că Dumnezeu poate sa-L salveze pe unul dintre cei mai mari mincinoși de pe planetă? Chiar și după convertirea mea, încă mă mai lupt cu adevărul, și Dumnezeu, neobosit, mă călăuzește. Cel care a început o lucrare bună în noi, o va și duce la bun sfârșit! O va face! Și va fi biruință asupra păcatului! Aveți izbândă asupra păcatului?

    Să privim lucrurile în felul acesta: viața creștină nu se rezumă la faptul că ai fost mântuit și mergi spre culmi. Nu aceasta este viața creștină. Dar nici nu este o linie orizontală până moarte, însemnând că nu ai fost regenerat niciodată. Dar atunci cum este, frate Paul? Este cam așa: să spunem că aici, în acest punct, este nivelul mării, și urmează să urc spre minunații munți din Virginia. Urc oblic? Nu! Urc orizontal apoi vertical? Nu! Nici măcar un avion nu face așa. Dar atunci cum urc? Urc oscilant. Uneori în viața mea, mă puteți vedea progresând considerabil în Domnul și puteți spune că aceasta este dovada. Alteori puteți observa în viața mea o stagnare temporară, sau puteți vedea chiar o involuție de la poziția câștigată. Este posibil! Dar ideea centrală a vieții mele, dacă sunt un creștin, trebuie să fie o creștere consistentă. Poate fi și un moment cănd mă vezi coborând, dar cursul adevărat al vieții de creștin este un progres în lucrurile Domnului. De la convertirea voastră, oamenii trebuie să vadă un progres în lucrurile lui Dumnezeu. Puteți spune sincer că ați crescut în harul lui Dumnezeu? Cel care v-a îndreptățit, v-a și sfințit! Este un aspect foarte important.

    Unul dintre motivele pentru care noi suntem învățați toate aceste lucruri de către Cuvânt, este că Dumnezeu Își iubește Fiul și vrea sa-L preamărească. Dumnezeu caută plăcere și încântare pentru Fiul Său. Și această plăcere și încântare sunt într-o mireasa pură. Dumnezeu nu dorește ca vița, Fiul Său, să fie unit cu tot soiul de mlădițe sucite, lipsite de rod și moarte. Nu dorește. Din acest motiv o parte din voi, care ați fost născuți din nou, ca mine și ca alți pastori, veți trece prin disciplinarea lui Dumnezeu, El face lucrul acesta în multe feluri, vor fi timpuri în care vă va face să creșteți minunat, prin harul Său, pur și simplu, fiind purtați de puterea Sa, dar vor fi și timpuri în care El vă va da creștere prin apăsare. Și astfel, El va face vița frumoasă. Și unii dintre voi, pentru ca vița să fie făcută frumoasă, vor fi tăiați. Vă va tăia. Și cum va face acest lucru? În câteva cazuri din Noul Testament face acest lucru prin ucidere. În sensul direct al cuvântului, El spune, "Destul!" Va îndepărta aceste mlădițe prin foc, chiar în felul acesta. De ce? Pentru că ele dau un aspect foarte urât viței. Și El nu poate tolera acest lucru. Unii dintre voi veți fi îndepărtați din aceste motive: ați dorit să fiți independenți față de părinții voștri, să vă eliberați de autoritatea lor, și, pur și simplu, ați plecat din biserică. Sau v-ați alăturat altei biserici unde ați putut să rămâneți necredincioși și totuși să participați la acțiunile religioase, dar El vă va îndepărta din adevărata Biserică și vă va așeza în una falsă, pentru a vă da la o parte. Știu că este înfricoșetor, dar este adevărat, El face acest lucru mereu. Deci Dumnezeu face toate aceste lucruri pentru ca noi să fim roditori, și ieri am reușit să înțelegem asta, citind câteva din promisiunile făcute credincioșilor. Vreau să le citim iarăși, pentru că vreau ca voi să fiți încurajați. Dumnezeu a poruncit să aduceți roade. "El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe duce la bun sfârșit." Isus a spus, "Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl." A spus că se va duce la Tatăl și va turna Duhul Sfânt peste Biserică. Și Biserica, unită, poate face lucrări atât de minunate, și creștinii din Biserică, individual, pot face lucrări atât de minunate pentru a aduce roade.

    Am spus că trebuie să fim atenți cu definirea cuvântului "rod". Dacă ai face un studiu ligvistic ai descoperi multe aspecte ale lui, dar trebuie doar să fii atent la contextul în care apare. Rodul este orice lucru care are de-a face cu viața lui Hristos. Într-un fel, un caracter dumnezeiesc, roada Duhului, este Hristos trăind viața în noi. Roada este Hristos împlinindu-Și lucrarea Sa de misiune prin noi. Există în viața ta vreun sens, când oamenii privesc la tine, altul decât cel lumesc? Primesc ei aroma cerească în vecinătatea ta, atunci când te privesc, când te ascultă vorbind? Sunt ei în vreun fel atinși de eternitate, datorită imaginii tale care sugerează eternitatea? Este cineva influențat într-o manieră biblică atunci când are de-a face cu tine? Sunt ajutați oamenii să crească în credință? Se simt păcătoșii condamnați atunci când au de-a face cu tine? Ești tu o viță roditoare? Atunci, spune-mi, arată-mi roada ta! Gândește-te chiar acum, un moment, la aceste lucruri, gândește-te în mintea ta, "Cum aduc eu roadă?" Să știți că majoritatea evanghelicilor spun asta, "Eu merg duminica la biserică." Așa este. Cum ești tu rodnic? Dacă crezi că este greu să aduci roadă, atunci ar trebui să te temi.

    Aș vrea să priviți la niște aspecte foarte importante. În primul rând, în versetele de la 4 la 6 este spus, "Rămâneți în Mine, și Eu voi rămânea în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa, nici voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic." Să ne uităm în primul rând la acest lucru. El spune, "Eu sunt vița". Acest lucru nu este subiectiv, nu este o dependență de ceva, de o altă persoană sau circumstanță. Este de sine stătător, și acest lucru este foarte important. Uneori credincioșii sunt confuzi, ei iau faptele drept promisiuni. Și nu asta ar trebui să faceți. Aceasta nu este o promisiune ci un fapt. El spune, "Eu sunt vița". Acest lucru nu depinde de nimic altceva. El spune, "Eu sunt vița". El este vița, este. Indiferent de ce se întâmplă, Isus este vița. De ce este important acest lucru? Ce spune despre voi? Voi sunteți mlădițele. Tu ești o mlădiță. Este important! De ce? Nu spune că dacă sunteți creștini autentici, va trebui să faceți ceva anume ca să deveniți mlădițe. Tu ești o mlădiță! Acest lucru lovește în față evanghelismul modern, care afirmă că poți deveni creștin, dar să nu aduci nicio roadă. Și dacă vrei să ai o viață la un nivel spiritual mai înalt, atunci trebuie să-ți începi ucenicia, și să faci o mulțime de lucruri, și apoi vei deveni o mlădiță roditoare. Îmi pare rău, dar nu așa reiese din acest text. Se spune că Isus a zis, "Eu sunt vița. Dacă tu ești cu adevărat discipolul Meu - adică dacă ai fost cu adevărat regenerat de Duhul Sfânt și ai fost făcut o făptură nouă, atunci ai fost și alipit la viță - tu ești o mlădiță. Tu trebuie să aduci roadă, trebuie să aduci." De aceea El poate spune, "îi veți cunoaște după roadele lor". Deoarece nicăieri în Noul Testament nu se pune problema, "Poate această persoană să fie o mlădiță, dar să nu producă nicio roadă." Nu există o asemenea afirmație, nu se poate. De aceea se spune că unele vor produce 100 de roade, altele 60 și altele 30 de roade. Deci cel de pe urmă creștin menționat în acea pildă, aduce 30 de roade. Aduci tu roade? "Eu sunt vița", spune El, "tu ești o mlădiță". Și, deoarece ești o mlădiță, vei aduce roade. Dacă nu aduci roade - adică deloc - aceasta arată că situația în care te afli, este de mlădiță ruptă și moartă, care doar pare a fi lipită la viță, dar nu ești. Știți, mă plimb prin pădure, petrec mult timp în pădure când am posibilitatea. Și prin pădure te uiți după vânat, ești atent la toate detaliile, și poți vedea ramuri care atârnă din copaci. Vezi uneori ramuri care atârnă, și par a fi lipite de copac, dar când ajungi acolo, împingi una și vezi cum cade de la locul ei. Nu era lipită de copac, de fapt copacul este stejar, și ramura este de ulm, doar s-a întâmplat să crească în acea direcție și a părut pentru un moment că ar fi o ramură adevărată, dar nu este, și ce vă spun eu este aceasta: nu are aceeși coajă ca vița, nu are aceeași sevă ca și vița, și nu produce niciun rod, și este gata veștejită. Unii dintre voi mereu ați fost veștejiți. Nu ați fost niciodată "verzi" pentru Hristos. Niciodată nu ați adus roade. Vezi, dacă ești creștin, ești o mlădiță, și dacă ești mlădiță, vei produce roade. Este adevărat, ucenicia este importantă pentru a cultiva relația cu Hristos, de aceea și au loc aceste întâlniri ale noastre. Dar cultivând relația noastră cu Hristos, ar trebui să aducem mai multe roade. Nu spunem că neavând roade deloc, putem fi creștini.

    Metafora cu mlădița este pur și simplu spectaculoasă. Doresc să spun acest lucru: o mlădiță reală nu poate aduce roadă prin sine însuși. Nu poate. Știți, nu-i așa? Tai o creangă și ce obțin? Obțin ceva mort. Poate părea viu, dar numai pentru câteva zile. Ce se va întâmpla? Se va veșteji și se va usca. Deci, ce înseamnă asta? O mlădiță nu poate produce roadă prin sine însuși, ci numai dacă este conectată la viță. Dacă aș spune altceva, ar fi absolut absurd. Dacă aduc o mlădiță aici și spun că ea va aduce roadă, vă uitați la ea și vedeți că este uscată, și ce veți zice? Veți zice, "Acest bărbat este nebun, acestea sunt prăpastii, spune lucruri care sunt la limita dintre imposibil și absurd." Am spus această ilustrație ca să observați ceva. Este absurd să credeți că o mlădiță poate aduce roadă fără să fie conectată la viță. Este absurd! Credinciosul, de asemenea, nu poate aduce roadă prin sine însuși. Este relația reală, spirituală, a credinciosului cu Hristos, prin care lumina care produce roade, aduce Duhul Sfânt, puterea vieții din Hristos lucrând în acest credincios. Mulți credincioși vor spune, "Pot să fac asta, sau pot să fac aia." Nu, tu nu poți face nimic. E clar? Abandonați modul acesta de a gândi. Nu puteți face nimic! Să nu vă păcăliți, spunând că puteți face asta sau aia. Nu puteți face nimic, fără ca viața lui Hristos să fie în voi. Și trebuie să înțelegeți. Să credeți că puteți, este un lucru absolut absurd. Dar este, de asemenea, și minunat. Dacă nu puteți face nimic fără a avea viața lui Hristos în voi, atunci puteți face totul prin viața lui Hristos din voi. De atât de multe ori văd acest lucru la cei care scriu biografii... Pot fi persoane foarte spirituale, dar când se apucă de scris biografii, parcă și-ar arunca spiritualitatea afară pe fereastră. Deoarece vorbesc despre Charles Spurgeon și automat, ce fac ei? "Acest om avea o memorie fotografică, acest om avea o energie incredibilă, omul avea asta, și omul avea aia. Cum poate o persoană să aibă o linie teologică corectă și să scrie o astfel de carte, renunțând la această teologie. Nu-l poți explica pe Charles Spurgeon prin talentele sale naturale, prin calități personale, nu a fost capul său, nu a fost mărimea inimii lui, a fost Hristos prin el. Să vă dau un exemplu. Voi menționa un personaj biblic și vreau ca, în momentul în care spun numele personajului, să spuneți ce imagine vă sugerează. Nu va fi vorba despre Dumnezeu, deci aceasta rămâne în limitele Scripturii. Vreau să desenați în mintea voastră imaginea acestui personaj, în momentul în care îi auziți numele. Samson. Cum arată el pentru voi? Un Arnold Schwarzneger evreu, nu-i așa? Am fost în Palestina. Nu există un om pe întreaga planetă... Nu mă intresează cât de musculos ar fi, dar care să poată să smulgă porțile cetății, să le ridice în spate, să le care la deal în spinare, ca pe urmă să le arunce jos. Nu este nimeni care să folosească o falcă de măgar și să biruiască o mie de filisteni cu ea. Ce vreau să spun? Vreau să spun că mereu ne gândim la fizic, mereu ne gândim la talente firești. Mereu gândim așa. De ce s-au dus să ceară ajutorul Dalilei? Nu și-au putut da seama de unde are atâta putere acest om. Chiar așa? Dacă ar fi fost un tip musculos, ar fi fost foarte ușor să-și dea seama de unde îi vine puterea. Probabil a fost un bărbat obișnuit. Probabil a fost chiar subțirel. De unde și-a luat puterea? Numai Duhul lui Dumnezeu poate smulge porțile cetății. Numai Duhul lui Dumnezeu poate omorî o mie de oameni cu o falcă de măgar. Înțelegeți ce spun? Noi mereu ne gândim carnal, "Darurile lui, elocința lui... strădania mea este atât de eficientă..." Sincer? Nu contrazice acest lucru toate afirmațiile Scripturii? Este Spiritul lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu convertește un mincinos ca să spună adevărul, convertește un laș ca să devină curajos. Pentru ca toată lumea să vadă că puterea nu este în oameni. Este în Dumnezeu, care dă viață mortilor și cheamă la ființă lucruri care nu sunt. Acesta este un lucru minunat! Eu sunt convins că nu există nimic din voia lui Dumnezeu care să-mi fie imposibil de împlinit, dacă Hristos locuiește în mine.

    Iarăși ne întoarcem la mișcarea de Reformă. Trebuie să discutăm mai mult despre acestea, trebuie să discutăm mult mai mult despre faptul că promisiunile și puterea și orice altceva care ne mai este dat, este moștenirea noastră. Despărțiți de Hristos nu putem face nimic. Acest lucru ne devine foarte clar, când ne uităm la ceea ce am fost chemați să facem. Găsesc acest lucru foarte important și vreau să meditați la el mai mult. Este extrem de important ce urmează să spun! Imposibilitatea vieții creștine devine din ce în ce mai evident când începem să înțelegem ce este viața creștină. Să vă dau un exemplu. Câți dintre voi trăiți, admirându-vă puterile proprii? Sau, lăsați-mă să vă întreb așa, "Soților, câți dintre voi trăiți 1 Corinteni 13 cu soțiile voastre? Dar Efeseni 5?" Deci suntem cu toții de acord că și cele mai ușoare porunci din Noul Testament sunt absolut imposibil de ținut! Iată problema! Mulți oameni recunosc acest lucru, deoarece își conștientizează neconvertirea, și își conștientizează propriile eșecuri. Dar în această situație, ce fac ei? Se descurajează și spun, "Este imposibil!" Ce ne poruncește Noul Testament să facem? Să recunoaștem imposibilitatea și să alergăm la Hristos pentru a primi putere. Slăbiciunea noastră este aceea care ar trebui să ne conducă la Isus Hristos. Recunoașteți acest lucru? În loc să-l asculți pe diavolul înșiruind minciunile lui și spunându-ți că ești slab ești, și ești păcătos, ca să te determine să nu-L mai cauți pe Hristos, ci să te pitești într-un colț, fiecare păcat, fiecare neputință, fiecare eșec al vieții tale, în momentul în care îl recunoști, încetează să mai fii posomorât, încetează să-i mai crezi vreo minciună! În momentul în care îți conștientizezi acel păcat și acea slăbiciune, aleargă direct la Hristos! Pentru că făcând lucrul acesta, atunci tu crezi în El.

    Să ne uităm o clipă la misiune. Acest lucru l-am descoperit ieri căutând în altă predică. Doresc să ascultați cum este descrisă misiunea creștină de către Richard Baxter, un pastor reformat. Acest lucru este incredibil. Când soția mea mă întreabă, "Cum a fost astăzi?", eu îi răspund cam așa, "Am căutat să susțin lumea - asta facem și noi astăzi. Susțin lumea, o salvez de blestemul lui Dumnezeu, muncesc la corectarea întregii creații, lucrez ca să fac cunoscută moartea lui Hristos, lucrez ca să mă salvez pe mine și pe alții de condamnare, lupt și îl biruiesc pe diavol toată ziua, demolez regatul lui, ridic Împărăția lui Hristos, și muncesc la aducerea și întărirea altora în Împărăția Gloriei. Asta am făcut astăzi. De ce? Așa descrie Richard Baxter misiunea creștină. Este ceva în toate acestea care să stea în putere omului? Este ceva în această descriere, care să stea în puterea unei femei? Ce este misiunea creștină? A căuta să susții lumea, a participa la înaintarea Impărățieie Cerului, lupta cu diavolul și împingerea împărăției lui înapoi, sunt toate aceste în puterea omului? Absolut nu! Dar sunt în puterea Duhului Sfânt? Da. Ne jucam eu și cu Evan și eu pe vremea aceea făceam același lucru, și el era mult mai mic, mult mai tânăr, și s-a uitat la mine într-o zi și m-a întrebat:
    - Tată, tu ce faci?
    - Cum adică?
    - Cu ce te ocupi? Te văd plecând cu avionul, făcând asta și aia, te duci în diverse țări, te întorci obosit și bolnav, cu ce te ocupi, tată?
    Și m-am gândit că nu este cazul să forțez nota, așa că am răspuns:
    - Fiule, nu știu dacă ești suficient de mare ca să-ți spun!, dar bineînțeles că era, doar îi atrăsesem atenția.
    - Cu ce te ocupi, tată?
    - Fiule, nu m-ai crede dacă ți-aș spune!
    Și atunci a venit după mine, hotărât:
    - Cu ce te ocupi, tată?
    - Crezi că ești suficient de puternic pentru asta? Și promiți că mă vei crede?
    - Da!
    - Bine, vrei să știi ce fac? Mă lupt cu balaurii.
    L-am dat pe spate.
    - O, tată! Tu nu te lupți cu balaurii!
    - Ai promis că mă vei crede! Eu mă lupt cu balaurii!
    - Serios?
    - Serios!
    - Cu cei cu capete urâte?
    - Cu zecile dintre aceia, fiule.
    - Ai și o sabie?
    - Da, am.

    Acum veți crede că spun ghicitori unui copil. Mă lupt cu balaurii! Ei subjugă oameni, îi omoară, îi robesc. Mă lupt cu balaurii. Poate vi se pare puțin romantic. Nu-mi pasă, este problema voastră! Vă atașați de tot ce este fizic, nu-i așa? De aceea viața vă pare atât de plictisitoare. De aceea vă uitați la televizor ca să găsiți puțină distracție. Vă puteți uita la "Stăpânul inelelor" sau puteți să nu vă uitați. Aici oamenii mor, copiii sunt înfometați, opresiunea este peste tot, guverne rele, robie, sclavie, tot răul pe care ți-l poți imagina, mii de bebeluși sunt omorâți în pântece de mamele lor. Mă lupt cu balaurii! Schimbă cu adevărat modul de a privi lucrurile. Putem face noi misiunea creștină? Nu, nu putem. Este uimitoare repetiția cuvintelor "nu puteți" din versetele 4 și 5. Hristos dorește să ne amintească iar, și iar, și iar, un mare adevăr. Nu putem nimic, separați de El, dar putem totul în dependență de El. Nimic nu este prea greu pentru EL. Nimic prea greu. Când învăț misionarii, încerc să le spun, "Dați-mi un om, o Biblie și genunchi îndoiți și vom cuceri acea țară." Din acest motiv, fericirea începe cu sărăcia în duh, "binecuvântați sunt cei săraci în duh". De aceea providența lui Dumnezeu este constant la lucru, ca să ne arate slăbiciunea noastră. Acesta este motivul fiecărei încercări și a fiecărei greutăți. Mă auziți? Motivul fiecărei încercări, a fiecărei greutăți, al fiecărui vânt nefavorabil din viața ta. Este pentru a-ți arăta incapacitatea și neputința ta, și de a te determina să te întorci la Dumnezeu.

    Lăsați un semn la Ioan și uitați-vă cu mine la 2 Corinteni. Uitați-vă la capitolul 4, versetul 7, "Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi." Priviți la limbajul folosit aici. Pavel identifică o putere nemaipoment de puternică în viața și misiunea sa. Dar el mai recunoaște și faptul că aceasta vine de la Dumnezeu, și nu de la el, și nu greșește. Pavel vorbește de puterea care lucrează cu blăndețe prin el. Astfel că un om poate să-și folosească talentele sub ungerea Duhului Sfânt, și acest lucru se face cu o așa putere, astfel că la sfârșitul lucrării, trupul său fizic este, pur și simplu, înfrânt. Acest lucru este afirmat de mulți oameni, nu vreau să greșesc, dar acesta este motivul pentru care adevărata trezire nu este nu proces continuu, deoarece trupul și psihicul uman nu ar putea-o suporta. Ai fi complet epuizat. Să fii în prezența lui Dumnezeu pentru câteva minute... știți cum este? Este ca și cum ai sta la un metru de o tornadă de tipul F5, așa este. Pavel spune aici, "Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și de la noi. Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtorare, în grea cumpănă, dar nu desnădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos dar nu omorâți. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru. Căci noi, cei vii, totdeauna suntem dați la moarte din pricina lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor." Vedeți ce spune aici? Toate aceste lucruri ale providenței lui Dumnezeu sunt create ca să nu-i permită lui Pavel să se încreadă în el însuși. Dacă mai aud vreodată spunându-se despre apostolul Pavel "ce minte sclipitoare!" voi începe să împușc răstălmăcitorii Bibliei. Este ridicol! În tot Noul Testament îl găsiți pe Pavel vorbind despre intelectul său deosebit? Nu! Atunci de ce noi asociem toate aceste lucrări mătețe ale lui Pavel, cu intelectul său? Când Pavel vorbește despre ceea ce dorește el să facă, el nu caută să fie ignorant față de lucrurile Domnului, dar ne este arătată clar dorința sa de a se elibera de influența intelectului său, și ar fi putut vorbi mult mai bine decât o face, dar el vorbește într-o așa manieră încât încrederea oricui să nu mai fie pusă în puterea sa intelectuală, ci în puterea lui Dumnezeu.

    Am să citesc din la 2 Corinteni 12:10, "De aceea simt plăcere în slăbiciuni." Lăsați-mă să vă pun o întrebare, "Sunteți mulțumiți de slăbiciuni?" Este ceva cu care mă lupt. Puteți citi acest pasaj fără să simțiți conflictul, deoarece nu ați înțeles ce vrea să spună. Știu că majoritatea oamenilor simt supărare și amărăciune în inima lor, pentru că se supraevaluează sau pentru că au așteptările înșelate de alții sau de Dumnezeu. Ei vor ca viața lor să fie într-un anumit fel, și dacă nu este, devin nervoși. Dar să fii mulțumit cu slăbiciunile, să fii mulțumit cu defectele, cu problemele, cu încercările, chiar și cu țepușurile din corpurile noastre. Să fii mulțumit cu acestea... Și apoi cu insultele, cu greutățile, cu persecuțiile, cu greutățile, de dragul lui Hristos... Și de ce este Pavel mulțumit cu acestea? Spune, "Când sunt slab atunci sunt tare." Acele lucruri despre care apostolul Pavel spune că sunt instrumente utile pentru a produce slabiciune în el, astfel încât să devină puternic, sunt de obicei acele lucruri pe care dorim să le evităm. Tendința noastră este de a evita toate aceste lucruri, sau, atunci când se întâmplă, să dorim să ieșim din ele. Și Pavel zice, "Eu sunt încântat în mijlocul lor", pentru că a învățat ceva. Când ajunge dincolo de orice nădejde în persoana sa, atunci se întoarce spre Domnul Isus Hristos și este ridicat de puterea Sa, și atunci este cu adevărat puternic. Nu este adevărat acest lucru? Dacă cu adevărat vrei să fii folosit de Dumnezeu - eu numesc asta "chemarea lui Ghedeon" - trebuie să îți însușești procedurile lui Dumnezeu, ca în chemarea lui Ghedeon. Vă întrebați despre ce este vorba. Ghedeon a fost ales ca să elibereze de madianiți. În primul rând, iată pe cine a ales: pe unul care era așa de fricos încât se ascunsese într-un teasc. Și îi spune lui Ghedeon:
    - Ghedeon, adună o armată.
    Și el adună o armată. Și Dumnezeu îl oprește pe Ghedeon:
    - Este o problemă!
    - Ce problemă?
    - Este prea mare.
    Vezi, problema ta este că zici:
    - Nu pot face acest lucru.
    - De ce?
    - Pentru că sunt prea mic, nu am talente, nu am daruri, nu am asta, nu am înțelepciune, nu am, nu am, nu am, nu am...
    Dumnezeu vede aceste lucruri ca pe niște avantaje. Dumnezeu îi spune lui Ghedeon:
    - Ghedeon, trebuie să micșorăm această armată.
    - De ce?
    - În primul rând, nu contează cât de mare este armata ta, tu nu poți să-i înfrângi pe madianiți. Dar Eu pot, și când o voi face, nu vreau ca tu să-ți asumi această victorie.

    Știți ce este foarte tare? Chiar și în condițiile în care Dumnezeu a făcut totul posibilul, ca oamenii să vadă că a fost doar intervenția Sa și că Ghedeon nu a avut niciun aport la asta, ei totuși îl zeifică pe Ghedeon. Și noi facem același lucru. Cu adevărat nu este decât puterea Lui, cu adevărat! Uneori mi-aș dori... și nu prea, ca toți să veniți odată la mine acasă. De ce? Ca să mă vedeți în mijlocul familiei mele. Chiar îmi doresc acest lucru! De ce? Pentru că ați putea învăța multe, dar nu ce vă imaginați voi. Sper că sunt un om sincer, cred că soția mea este o credincioasă sinceră. Sper că nu suntem ipocriți, sper că dorim cu adevărat să-L onorăm pe Hristos. Și facem acest lucru. Avem standarde în casa noastră, ne educăm copiii, și facem tot genul de astfel de lucruri... Cred că ați putea să vedeți acest lucru. Nu trebuie să fim nesupuși în ceea ce privește familia noastră. Dar cred că ați fi foarte uimiți să vedeți cât de comune sunt problemele noastre. Și de faptul că acele lucruri care vă afectează pe voi, ne afectează și pe noi. Aceleași scăpările de caracter care vă creează probleme vouă, ne creează probleme și nouă. Nu spun asta pentru că vreau să credeți că nu puteți avea o viață creștină. Puteți. Și noi ducem o viață creștină și avem o familie creștină. Dar ce vreau eu să vedeți este că toți suntem doar oameni obișnuiți, noi toți avem aceleași probleme, ne certăm din lucruri prostești. Suntem doar carne, toți dintre noi, dar puterea lui Dumnezeu lucrează prin slăbiciunile noastre. Apreciez foarte mult faptul că soția mea, deși știe cine sunt, nu folosește acest lucru împotriva mea, deoarece ea a înțeles ceva din viața creștină. Ea știe că erau vremuri când deveneam agitat pentru că nu îmi găseam șosetele. Îți poți imagina că nu ești asemeni lui Isus pentru că treci print-o adevărată tragedie când nu poți găsi șoseta potrivită? Dar ea nu spune, "Cum poți să mai predici? Uită-te la tine, ești trist că nu ți-ai găsit șoseta." Ea știe... Ce? Că este căsătorită cu - cred că i-am dovedit-o - cu un om sincer, un om care dorește să-L urmeze pe Hristos, dar aici este chestiunea, doar un om. Vedeți asta? Uneori când predic, Dumnezeu lucrează și oamenii se întreabă, "O, Dumnezeule, cum trebuie să fie acest om?" Cum este el? Ați fi surprinși. Odată am predicat la o școală și s-a produs o trezire. De fapt, o trezire și o revoltă în același timp. Jumătate din școală a fost foarte fericită, pe când cealaltă jumătate voia să mă omoare. Și elevii spuneau, "Frate Paul, putem veni cu tine în Peru, ca să învățăm din gloria ta, om al lui Dumnezeu?" Le-am răspuns, "Desigur, veniți în Peru." S-au dat jos din avion, crezând că sunt apostolul Pavel. Două luni mai târziu s-au urcat în același avion, rugându-se pentru mântuirea mea. Încă o dată, eu iau în serios sfințenia. Dacă tu ești o persoană care crede că se poate oricum, eu nu sunt așa. Dar ce vreau eu să vă arăt este că pastorii voștri, sper că sunt oameni sinceri, cred că sunt, am fost cu unul dintre ei două zile, în casa lui, am văzut sinceritate, am văzut intenție, dar doar o persoană, care poate, cine știe, nici el nu-și găsește șosetele. Înțelegeți ce spun? Și vreau să vedeți acest lucru, pentru că vreau să fiți folosiți glorios de Dumnezeu. Dar mulți dintre voi credeți că veți ajunge la un anumit nivel spiritual și apoi Dumnezeu va începe să vă folosească cu adevărat. Este adevărat, nu știu care este acel nivel, dar sigur că mulți am și ajuns la el. Unchiul meu mi-a zis odată când era în misiune, unul dintre cele mai mari adevăruri învățate vreodată, "Paul, marea majoritate a oamenilor nu fac nimic pentru Dumnezeu, pentru că mereu așteaptă să atingă un anumit nivel acea circumstanță perfectă, înainte de a începe să facă ceva."

    El a spus, "Du-te acum!" Ne apropiem de încheiere cu această parte și să mai subliniem încă o dată în seara aceasta, și vreau să subliniez acest lucru, este un adevăr că un creștin sincer se va angaja în lucrare. Slăbiciunea nu este un obstacol în calea vieții de creștin, ci este catalizatorul. Problema este nu că un credincios este slab, ci faptul că el nu crede cu adevărat că este slab. Îți pot arăta cât de slab te crezi. Poți face un test să vezi cât de slab te crezi. Cât timp ai petrecut cu Cuvântul lui Dumnezeu săptămâna trecută? Cât timp ai petrecut în rugăciune? Dacă ai răspuns "foarte puțin", nu te crezi chiar așa de slab. Te ocupi cu căutarea lui Hristos, cu rugăciunea și cu Cuvântul Său, dacă nu, ești chiar... probabil că ești... Nu veni la mine cu această falsă umilință, că te lovesc cu Biblia. Vedeți? Nu vă dați seama cât de slabi sunteți? Știți ce cred? Aveți o înțelegere biblică a slăbiciunii. Vă treziți dimineața, deschideți ochii și vă gândiți despre voi înșivă, "Nu mă mișc 1 cm nici la dreapta nici la stânga, până nu chem numele lui Dumnezeu în rugăciune, să-I cer: Doamne pot să păcătuiesc așa de mult chiar și înainte de a coborâ din pat pe podeaua din dormitor. Fără harul Tău nu pot face nici măcar un pas în dormitorul meu, fără să păcătuiesc. Acest lucru înseamnă "și nu ne duce pe noi în ispită". Ceea ce spun este o petiție pentru a cere harul Domnului. "Despărțit de harul Tău, Doamne, voi cădea. Voi cădea, nu am nicio putere în mine!" Probabil veți spune, "Dar frate Paul noi avem har!" Da, dar de ce nu ați cere mai mult. În lumina slăbiciunii noastre și a imposibilității de a trăi o viață creștină, în lumina imposibilității de a desfășura misiunea creștină, nu ar trebui să cerem mai mult, mai mult și mai mult har? Cu cât omul își recunoaște mai mult slăbiciunea, cu atât mai mult simte urgența de a alerga și a se curăți la Hristos și apoi cu atât mai mult este mai puternic și mai tare. Vedeți acest lucru? Este absolut esențial. Nu vreau ca încercările și disciplinările și providența lui Dumnezeu din viața ta să fie în van. Toate sunt concepute ca să te determine să alergi la Hristos ca să ceri putere! Diavolul este un mincinos și un ucigaș. Ucide prin minciună. Să zicem că ai căzut și ai păcătuit cum ai mai păcătuit și cu o zi înainte. Cu un păcat care este ca cel de ieri, și care este un păcat care pare bine așezat în viața ta.Și deci ai comis acel păcat. Imediat în mintea ta apare aceasta, "Dacă alerg acum la Hristos să-I cer iertare, dacă alerg la El cerând putere, nu sunt eu un ipocrit?" Adică, m-am pocăit ieri și acum fac același lucru, deci evident că nu m-am pocăit cu adevărat. Și m-am pocăit ieri de același păcat pe care l-am făcut alaltăieri, deci evident sunt un ipocrit. Și apoi auzi o voce care spune, "Da, ipocritule, ești un ipocrit. Nu alerga la El, nu te vrea, treci la colț!" Este o minciună, ieși afară din ea! Adevărata pocăință este lepădarea de acel păcat, dar semnul adevăratei pocăințe nu este atingerea perfecțiunii. Am lepădat acel păcat, îl urăsc. Păcatul meu cel mai mare... vreți să știți care este? Unul cu care mă lupt și acum? Este necredința și îngrijorarea. Necredința și îngrijorarea! Și văd cum cea mai mică problemă a mea devine neliniște și îngrijorare. Și apoi îmi dau seama că este un păcat. Dumnezeu ne-a salvat de fiecare dată din încercări majore, iar eu mă îngrijorez! Și mă pocăiesc, și urăsc acest lucru și mă lepăd de el. Dumnezeu ne-a eliberat. Și apare o nouă situație, și în loc să învăț din trecut, cum m-a salvat El, iarăși mă trezesc că mă îngrijorez de cel mai mic lucru. Asta înseamnă că nu m-am pocăit cu adevărat înainte? Nu, m-am pocăit. Doar că acesta este un procedeu în plină desfășurare, este un proces în plină desfășurare, și încetul cu încetul vei începe să vezi victorie după victorie. Dar ce am învățat este că nu pot sta acolo spunând, "Aoleu, am comis păcatul acesta de sute de ori, nu mă mai pot întoarce la El din nou." Acest lucru este atât de superficial. Asta vrea diavolul să crezi. Când vezi că ai o slăbiciune care recidivează, trebuie să recidivezi și tu, alergând la Hristos! Pentru că așa ne-a spus El. Nu a practicat El tot ce a predicat? Când Petru a întrebat, "De câte ori să-l iert pe fratele meu, de 7 ori?" Isus, când i-a răspuns că de 70 de ori câte 7, nu a spus un număr de ori, a spus că la infinit. Nu a practicat El tot ce a predicat? Nu vorbesc despre o persoană care păcătuiește la infinit și nu-i pasă, și Îl folosește pe Isus ca pe un bilet pentru ieșirea din iad. Dar vorbesc despre mulți dintre voi, care sunteți creștini sinceri și vă luptați cu păcatul, dar în mijlocul luptei voastre, ajungeți să credeți că nu mai puteți alerga la El. Este greșit! Harul vă dă asta în mod gratuit! Știți care este cel mai greu lucru pe care a trebuit vreodată să-l faceți... notați aceasta. Cel mai greu lucru din viața creștină pe care a trebuit vreodată să-l faceți, cel mai înalt munte pe care a trebuit vreodată să îl urcați. Sunteți gata? Este cel mai greu lucru pe care l-ați avut vreodată de atins, și este acesta: să credeți că Dumnezeu vă iubește atât de mult cât a spus că vă iubește. Este un munte minunat de cucerit, nu-i așa? Membrii neconvertiți din biserică, când vor auzi aceste cuvinte, vor spune, "Minunat, dacă este atâta har, lăsați-ne să păcătuim, dacă harul ne primește." Dar creștinul regenerat, adevăratul creștin, va spune, "Dacă este așa, dacă dragostea este necondiționată, dacă harul este gratis, dacă alerg la El de fiecare dată, indiferent de câte ori am căzut și El mă primește cu brațele deschise, mă iartă de toate păcatele și mă curățește de toate nelegiuirile, atunci, cât de mult tânjes să fiu sfânt. Cât de mult tânjesc să fiu sfânt! Să ne rugăm.

    Tată, mulțumesc pentru Cuvântul Tău, Doamne, ajută-ne să Te credem, să credem promisiunile Tale. Doamne, trebuie să recunoaștem, este nu pentru că ți-am fi dat vreun cât de mic motiv pentru aceasta, este pentru că nu mai este nimeni ca Tine, nu mai există un alt exemplu ca Tine. Nu mai există nicio altă dragoste ca a Ta, atâta har ca al Tău, și nimic altceva. Uneori, Doamne, este greu să credem, din cauza măreției promisiunilor Tale. Par a fi prea minunate pentru noi. Ajută-ne să credem și învață-ne cum să te onorăm pe Tine prin credința noastră. În numele lui Isus, Amin.