La aceiași fereastră mă găsești!

Am făcut pulbere din gânduri.
Pe aripi de vânt le trimit spre infinit...
Zdrobit mi-e sufletul de valul vieții,
În inimă mi-e plânsul tăcut.
Doresc în viață o nouă primăvară,
Chiar de-i apusul peste anii mei!
Vreau o-nviorare-n a sufletului luncă,
În livada inimii... Vreau ploi de muguri.
Să înflorească trandafirul iubirii!
Și - Marea Credință! Drumul mântuirii!

Când Tu Te-arăți, O, Domnul meu,
Lumina incandescentă, mă-nvăluie mereu.
Ești soarele... în zori de zi...
A vieții cale, Tu-mi luminezi;
Izvorul rece ești! Sufletul mi-l răcorești!
Speranță-mi dai, mă ocrotești
Când cerul vieții mi-e fără stele...
Îmi Ești Oceanul albastru-ntins...
De val, Tu, nu mă lași învins!
Scriu mulțumiri... în zori, pe rouă;
Umilința o țes preș, din lună nouă.

Îmi împletesc ruga cu seninul dimineții;
La aceiași fereastră aștept să vii!
Livada inimii, plină de flori de - DOR-
Cu un cer acoperit de un pufos nor.
”Tu” - veștmânt brodat cu stele...
Mahramă dantelată cu val de mare!
Eu, -firul de iarbă din câmpie...
În adieri, susur de mulțumire.
”Tu”- Ești apusul, cer rubiniu ce pleacă...
Lăsându-mi -PACEA- în a mea viață.

Nu-mi cunosc viitorul pe pământ...
Zi de zi mă pregătesc pentru plecare...
Chiar dacă urcușul va fi abrupt,
Iar drumul doar spini, și mărăcine.
Toate treptele vieții le voi urca spre - PISC -
Stropii de lacrimă-i voi aduna pic cu pic.
O amforă-mi va fi inima și trupul,
Ca Tu să lași ”Harul și Duhul”.
Îmi Ești tainicul mister al regăsirii,
”SUS” la Golgota! La crucea Răstignirii!
Ești Marele meu - CREZ! Marea-mplinire!
”Tu” - Ești totul! - Eu... nimic fără ”Tine”!

La aceiași fereastră ai să mă găsești.
Aprinse vor fi toate candelele vieții;
În inimă, uleiul rezervă am să adun...
Treaz voi fi... Să ”Te” aud venind pe drum...
Să Te Întâmpin, ”Mire Iubit” -
Cu veșmântul- Alb - cu iz de „Mir Sfânt”
Pentru ”Sfânta Nuntă” - pregătit!
'N Marea Sărbătoare a Veșniciei!
Noi, Mireasa de jos, cu Sfântul ” MIRE”.



Toma Coca, ALGHERO/21/05/2016