O zi de misiune
Autor: Teodor Codreanu
Album: Alfabetul limbii sfinte
Categorie: Slujire
Îmi amintesc Părinte
Şi ştiu că-mi va rămâne
Din zilele trecute,
O zi de misiune
Din ziua cea frumoasă,
O zi de primăvară
Când am plecat de-acasă
Să-ţi fiu misionară
N-avui în viaţă, Doamne,
Momente pân' aici
Ca să-Ti cunosc de-aproape
Ce-nseamnă-acest servici
Doar auzeam din alţii
Şi cărţile cum spune
Cât de frumoasă-i viaţa
Când eşti în misiune
Şi câtă fericire
Nu au pe-acest pământ
Acei ce din iubire
Vestesc al Tău cuvânt!
Ba chiar ne-ai dat poruncă
Să nu fim dintre-acei
Ce-au îngropat talanţii,
Ci să lucrăm cu ei
Şi-am stat ingândurată
Şi-adânc am cercetat
Şi văd că-s inzestrată
Şi cu un mic talant
Şi să nu cad învinsă
La ziua Ta cea mare
M-am hotărât în mine
Să-l şi pun în lucrare
Nu ca de datorie,
Şi nici de speriată
Dar în credinţa vie,
Eu nu pot sta legată
De-aceea într-o ziuă
M-am hotărât în mine
Să merg şi eu cu-aceia
Ce merg în misiune
S-ajung şi eu o dată
Ca să-nţeleg mai clar
Ce-nseamnă o viaţă
De-a fi misionar
Dar iată-mă Isuse
Părerea mi-i schimbată
De astăzi sunt convinsă
Pentru viaţa toată
Când am plecat de-acasă,
Eram cu alţii mulţi
Şi parcă curioasă
Eram s-ajung la munţi
Cântarn cu bucurie
În rând cu ceilalţi
Legaţi în armonie
Ca zalele de lanţ
O, nu-mi păsa de nimeni
Şi n-aveam nici un gând
Cântam cu bucurie
Cu ceilalţi în rând
Aşa câteva ore
De drag să văd natura
M-am dus tot pe picioare
Şi-am refuzat trăsura
Aşa credeam eu, Doamne,
Că totul va fi-nvins
Dar n-am mers mult pe cale
Şi drumul m-a convins
Cărarea şerpuită
Urca fără de milă
Eu, neobişnuită,
Mergeam pe ea în silă
Mereu la deal sau vale,
Mereu prin teşituri
Mereu prin spini pe cale
Sau aşchii din păduri
Mergeam... dar obosită,
O, nu-mi era uşor
Iar soarele pe boltă
Ardea ca un cuptor
Si peste toate astea,
Cu gândul la plecare
Când am plecat de-acasă,
Uitasem de mâncare
Eram şi obosită
Şi-nfometată tare
Eram şi transpirată
De arşiţa de soare
De biciul ce m-ajunse
Nu mai puteam să scap
Deodată mă cuprinse
Durerile de cap
De-atâta lovitură
Din calea cea trudită
La marginea pădurii
Căzui ca ameţită
O, scumpul meu Isus,
Nu-Ti spun de întristată
C-am mers şi eu o ziuă
Şi sunt descurajată
Nu vreau să-ţi cârtesc, Doamne,
Departe e de mine
Căci azi cunosc ce-nseamnă
O zi de misiune
Acum ştiu să-i preţui
Pe-acei copii ai Tăi
Ce-Ti seamănă Cuvantul
Prin munti,dealuri sau văi
Ba incă ştiu Isuse
Să spun la orişicine
Ca cei ce stau acasă,
Să-i poarte-n rugăciune
Să strige către ceruri
În plâns a lor credinţă
Ca cei ce trec prin valuri
Să aibă biruinţă
O singură cerere
Am şi eu pentru ei
0, dă-le Tu putere
La vestitorii Tăi
Iar când vor sta la masă
Să-Ti sfătuie poporul
O, dă-le har Isuse
Să ude tot ogorul
Le dă Cuvânt pe buze
Oricând vor fi-n lucrare
Cuvântul lor Isuse
Să fie dres cu sare
Iar de-or vedea durere
Sau rană în popor
Cuvântul lor să fie
Balsam vindecător
Iar de-or vedea iuţime
Sau caz de răzbunare
Tu umple-i de blândeţe
Şi duh de împăcare
Iar când vei dori, Doamne,
Ca să-i trimiţi la alţii
Le dă la toţi îndemnul
Să meargă-n grup cu toţii
Să fie plini de râvnă
Cât şi de gelozie
Să cheme la lumină
Pe câţi mai sunt să vie
Să meargă-n rând cu toţii
Pe soare sau prin ploi
C-aşa au mers şi alţii
Când ne-a atras pe noi
Cât despre mine, Doamne,
Te rog în dorul meu
Ca-n viaţa de fecioară
Să te servesc şi eu
Să te servesc Isuse
Intregul fir al vieţii
Cu inima aprinsă
Ca-n ceasul tinereţii
Chiar ultima mea ziuă
Când m-ii chema la Tine
Să fie chiar aceea
O zi de misiune!
Zadarnic curgea norul
Naturii,cea de jos
Cand auzea poporul
De norul lui Hristos
Erau cuprinşi de harul
Şi misticele taine
Nu mai simţeau nici norul
Nici apa de pe haine
Căci scris a fost şi fi-va
La orişice popoare
Căci glasul lui Iehova
Ii trece şi prin mare
De dragul Lui trecut-au
Prin apă şi prin foc
Şi-au mers cu drag la moarte
Cum alţii merg la joc
Căci nu e-n lumea mare
Un ceas aşa de greu
Ca ceasu-acela-n care
Vorbeşte Dumnezeu
Când ieri vorbea lui Moise,
Israelul sub cort
A-ncremenit de groază
De parcă era mort
Deşi vorbea-n blândeţe
Şi nu din răzbunare
Se speriau cu toţii
De marea-I arătare
Cu cat mai mult e astăzi
Când harul Său vorbeşte
Si mintea ţi-e legată
Şi gândul ţi-l opreşte
Iar corpu-ţi stă ca-n cuie
Si nici un gest nu face
Căci harul Său adie
La orice suflet pace
De-această sfântă pace
Din cerurile Sale
Umplută fu-adunarea
Din strada de pe vale
Iar Moise cel de ieri
Ce sfătuia o lume
Erau grupul de tineri
Trimişi în misiune
Neţinând cont de nume,
Nu le-a păsat de talii
Au convertit o lume
Ca Petru la Rusalii
Iar în amurg spre seară
Când umbrele se lasă
Ei satul salutară
Şi-i vezi venind Spre casă
Din nou pe-aceeaşi cale,
Prin grânde şi prin pir
Din nou la deal şi vale
Ii vezi pe toti in şir
Cu-acel efort si trudă
Îi vezi pe cale iară
Ca-n ora hotărâtă
S-ajungă toţi la gară
Dar nu-i nimic căci timpul
Le-ar fi fost din ajuns
Dar iată din nou cerul
În negru s-a încins
Vedeai cum zboară norii
Se-nvârt ca tăvălugul
Aruncă brazde-n lături
Ca primăvara plugul
Curentul îi ajunse
Pe micii călători
Deodată se văzură
Înconjuraţi de nori
În mijloc de furtună
Îi vezi pe fiecare
C-o iau în plină grabă
Prin ploaie pe cărare
Nu-i sat, nu vezi pe nimeni,
Nu-i cine să se-ndure
E singura problemă
Să fugă spre pădure
Aici le fu-adăpostul:
Sub fagi şi sub stejari
Să mai oprească Stropii,
Să-i simtă cât mai rari
Aicea fu momentul
Să se constrânga grupul
Să cânte salvă Celui
Ce-a fost cu ei la lucru
Aici să vezi aspectul
Si fazele minunii
În lemne cor de păsari,
Jos, corul misiunii
Sus, fulgeră şi tună,
Se sparg în forţă norii
lar jos e voie bună
Sub frunzele pădurii
Sus, norii cei de ploaie
In forţă se descarcă
Jos, parcă era Noe
Cu casa lui în barcă
Se strecurară stropii
Prin frunze ca prin sită
Dar parcă mai mult dânşii
ln cântece se-agită
Şi cum ploua afară,
Aşa harul cădea
Şi cerul şi natura
Pe tineri îi uda
Prin cântece-năltară
Cereri la Sfantul Tată
Să facă să răsară
Sământa semănată
Vedeai un foc în dânşii,
Nu le păsa de apă
Căci Domnul îi aprinse
Şi mâna lui îi scapă
Când prins-au ei momentul
Că ploaia fu mai rară
Îi vezi pornind la drumul
Ce duce către gară
Prin gropi, prin bălţi, prin tină,
Prin pietre ascuţite
Mergeau în voie bună
Şi cât puteau de iute
Pe jos sau în căruţă,
Tot una e din două
Căci uzi erau cu toţii
Şi ghemuiţi de plouă
Dar una va rămâne:
Ce-n cer e-nregistrat
O zi de misiune
Şi-un tineret predat
Uşor găseşte Domnul
Bărbaţi pe vreme bună
Dar rar găseşti vreunul
Mergând voios prin tină
Cu cugetele-aprinse
De imnurile sfinte
Erau toţi uzi Isuse,
Dar nu sfarşeau să-Ti cante
Sus,norii vărsau apă,
Iar ochii lor la fel
Cum ar putea să tacă,
Când sunt aprinşi de zel
O, cine-o să le stingă
Căldura ce le-ai pus?
Şi cine au să-i smulgă
Din mâna Ta, Isus?
O, cine-o să-i despartă
De-aceea ce-au găsit?
Îi va iubi vreun tată
Cum, Doamne, i-ai iubit?
I-ai prins unul de altul
Cu-aroma feţei Tale
Cum stă legat şi lanţul
In miile de zale
Nu mult se mai siliră
Pe calea cea trudită
Şi iată-i că sosiră
La staţia dorită
Deşi întârziară,
Dar n-a rămas nici unul
In Clipa Când urcară,
Porni leviatanul
ln zbor, cum zboară vântul,
ln fugă, duşi pe şine
Ii vezi că-ncepe cantul
In cameri la maşină
Cantări armonioase
Incep acum din nou
Iar lumea,curioasă,
Sorbea al lor ecou
Şi ei au plâns afară
Când ploaia i-a udat
Dar iată iarăşi harul
Din nou s-a revărsat
Ca picurii de ploaie,
Vedeai toţi călătorii
Că-şi rup inima-n două
Cum se descarcă norii
Străini erau cu toţii
De numele-auzit
Dar iată, râul vieţii
Pe toţi i-a răcorit
Şi parcă viaţa toată
Le-ar fi trecut prin faţă
Şi parcă niciodată
N-avură-aşa viaţă
Simţindu-L ei pe Domnul,
Umpluţi de fericire
N-ar mai fi vrut nici unul
Să fie despărţire
Ar fi dorit cu toţii
Ca şarpele de fier
Să nu oprească-n staţii
Pân' va ajunge-n cer
Zadarnic fun-ncercarea,
Semnalele opririi
Sunau că-i coborarea
Si clipa despărţirii
De-atunci mereu tot sună
Si pot mereu să sune
Că prea puţini se-adună
Să meargă-n misiune
Că-i costă sacrificii,
Şi nopţi obositoare
De-i cauţi azi, ucenicii
Au piedici, fiecare
Că unele cădea-vor
Pe drum de oboseală
Pe alţii că răci-vor
Şi-or sta trântiţi de boală
Şi va rămâne, Doamne,
Lucrarea Ta pe loc
Pân-ai să-Ti creşti tu oamenl
Ce-or trece şi prin foc
Căci prea puţini ai astăzi
Să meargă-n voie bună
De-i ziua-nseninată,
De fulgeră şi tună
De ai şi azi nevoie
De martori vii în lume
Trimite dintre-aceia
Ce-au fost în misiune
Căci se vor duce iarăşi
Cu cantecul pe buze
La orice colţ din ţară
Şi-n orice timp, Isuse
Că-aşa-Ti stă azi lucrarea,
Ca grâul cu neghina
Căci unii duc povara,
Iar alţii poartă vina
Dar ştiu un lucru, Doamne,
Că-n ziua Ta cea mare
Răsplata pentru oameni
Va fi după lucrare
Şi-acei ce din iubire
Lucrează azi în vie
Li-i da fără măsură
Din noua-mpărăţie
Lucraţi, lucraţi cu toţii
Atât cât se mai poate
Şi nu vă daţi în lături
Că holdele sunt coapte
Căci nopţile trecute
Şi zilele cu ploi
Vor fi plătite toate
În ziua de apoi
Lucraţi cu toată râvna
Şi fiţi creştini fierbinţi
Să ştie şi Satana
Că sunt în lume sfinţi
De-ar crede că-n ogor
Neghina-o să-i răsară
Sa stie că-i poporul
Ce azi îl scoate-afară
Să fiţi dovadă-n lume
Că sunteţi oameni noi
Nu vorbele vă spune,
Nici portul de pe voi
Ci să vă spună harul,
Nu voi să dovediţi
Să vadă-ntreg poporul
Că sunteţi pomi rodiţi
Căci sunt copaci în lume
Cu frunza foarte mare
Dar ce folos că-s frunze,
Căci roadă n-au nici care
Mai sunt ca şi măslinii,
Subţiri şi nu prea 'nalti
Dar ramurile-s pline
Şi-s veşnic încărcaţi
Dar voi să fiţi cu toţii
Altoi de roadă bună
Şi voi ca pomul vieţii
Rodind în orice lună
Căci iată, câtă lume
Ar vrea să se hrănească
Şi vezi că numai frunze
Pe crăci pot să găsească
E vorba despre roade
Dar vai, că-s numai foi
De te-ai uita, se vede
Că-s ramurile goi
Căutaţi să-mpărţiţi
Harnă întregului popor
Căci Domnul este mană
Şi apă de izvor
Nu numai azi sau mâine,
Sau numai lor de-aci
Ci chiar la orişicine
Şi-n orice loc ar fi
Din nou, Te rog Părinte,
Prin scurta-mi rugăciune
O, dă-le-un dor fierbinte
De-o zi de misiune!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/150193/o-zi-de-misiune