Din fuiorul vieţii mele...


Din fuiorul vieţii mele
Anii, pe rând au plecat,
Am trăit şi zile grele,
Dar nu m-am descurajat.

Uneori, în încercare
Am simţit că-s doborât.
Desconsiderări, ocare
Eu, pe toate le-am trăit.

Căci dispreţ mi-au arătat
Mulţi care mă cunoşteau,
Dar eu nu m-am speriat;
Cu Tine-am ales să stau.

Chiar de-ar râde orişicine
De mine, să se ferească.
Locul meu e lângă Tine,
Cu toţi să se obişnuiască.

Când am vrut ca să le spun
Vestea bună, toţi au râs
Şi mi-au spus că sunt nebun,
Să renunţ la al meu vis,

Să renunţ, Doamne, la Tine,
La învăţătura Ta,
Să fiu numai pentru mine,
Să fac ce-mi place şi-aş vrea.

Dar eu nu pot să Te las.
M-ai găsit, Te voi urma
Chiar de-al prietenilor glas
Strigă împotriva mea.

N-am să fiu înduplecat
Părinţii de m-or stârni,
Eu pe Tine Te-am aflat,
Te-oi urma, cât voi trăi!

Tu-mi poţi ţine loc de toate,
Orice poţi fii pentru mine.
Inima mea nu mai poate
Să trăiască fără Tine,

Vrea să fie fericită
Sus, la cer, în veşnicie,
Unde îngerii Tăi cântă,
Şi slavă Îţi aduc Ţie.

Amin

Câmpia Turzii, 5 iunie 2016