Îmbrățișat de clipe când rele, când mai dulci,
Descumpănit ca gustul sub coaja de migdale,
Ai vrea să dormi, dar noaptea te scutură din poale
Și numai răsăritul te-ndeamnă să te culci.

Te prăbușești sub streșini când te ascunzi de ploaie,
Te temi; și-n orice zâmbet vezi câte-un impostor!
Numai spre seară patul îți vine-n ajutor
Prn jertfa rugăciunii țâșnită din odaie.

Sărman captiv în ceasul de grijă și durere,
Nu, nu-ți preface harpa în instrument de jale!
Ia spinu-ascuns în coaste si-nalță osanale,

Căci îți trimite Tata o nouă mângâiere.
...În vadul văii curge aromă de migdale-
Mai pașnic e pelinul când vine-un un strop de miere.