Un strop de apă vie

Ce răcoare lângă acest râu de munte!
Stropii străvezii alintă a mea frunte,
Dar inima mea rămâne însetată;
''Trimite-mi din cer un strop de apă, Tată! ''

Şi deodată, cascada de lângă râu,
Se prefăcu într-un înger cu alb brâu.
Şi cânta cu o voce ameţitoare;
''Ploaia târzie îţi va aduce răcoare! ''

Şi suna de zor din trâmbiţa cea cristalină,
De a Sa chemare, Valea era plină;
''-Veniţi la ploaia minunată, târzie!
Stropii ei şi pomii uscaţi îi învie! ''

Există o cascadă albă, cerească,
Unde florile vieţii pot să crească,
Vreau şi eu un strop din apa ei cea vie;
''Isuse, dă-mi un strop de ploaie târzie! ''

Când simt răcoarea şi văd râul de munte,
Mă răcoresc cu stropi pe faţă şi frunte,
Inima mea strigă după apă vie;
Sfinte Doamne, dă-ne Tu, ploaie târzie!