de Jimmy Hinton

În data de 13 septembrie 2009 o biserică mică din Louisville a ordinat ca slujitor al Evangheliei un delincvent sexual înregistrat. Este un „om schimbat”, au pretins ei. Personal cred că a fost o decizie nesăbuită, dintr-o mulțime de motive. Dar pe internet abundă întrebările de la biserici care se interesează cum să procedeze cu delincvenții sexuali înregistrați care ajung pe treptele lor și în băncile lor. Este o întrebare corectă. Locuiesc într-un orășel cu două (da, două! ) închisori statale și credeți-mă, chiar apar la noi deținuți eliberați, disperați să primească orice ajutor disponibil.

Dacă mi-ați urmărit blogul, știți că pe dinafară pedofilii sunt exact ca voi și ca mine – educați, religioși, productivi, sofisticați, afectuoși și demni de încredere. Dar minciuna pe care o ascund este că au o atracție sexuală reală pentru copii. Fiindcă nu le putem vedea atracția, tindem să le ascultăm cuvintele amabile, carismatice și să vedem amabilitatea pe care o iradiază. Îi privim pe acești oameni drept ceea ce vedem când ne luăm după aparențe – drept bătrânul afectuos și drăguț cu copiii noștri la biserică. Nu vrem să înțelegem că cineva s-ar putea gândi la un copil într-un asemenea mod, lăsând deoparte faptul de a acționa într-un asemenea fel. Întrebați-l pe prietenul meu Les Ferguson. ^[1] El îl descrie pe molestatorul fiului său ca pe un prieten de familie amabil. Un bărbat afectuos, care în spatele ușilor închise a făcut lucruri inimaginabile, iar apoi i-a ucis pe soția și fiul lui Les.

În prezent citesc memoriile lui Jaycee Dugard, O viață furată. ^[2] Dacă nu ați citit cartea, faceți rost de ea astăzi și citiți-o. Vorbesc serios. Faceți rost de cartea asta! Intrați în dormitorul unei victime, înainte de a-l îmbrățișa pe pedofilul care se „pocăiește”. Abuzul psihologic însoțește întotdeauna abuzul sexual. Dumnezeu să o binecuvânteze pe Jaycee! Ea nu ascunde nimic. Ce am citit noaptea trecută m-a făcut să-mi fie greu să adorm. Inimaginabil! Încă sunt bântuit de lucrurile pe care acel „om drăguț”, cum îl descrie ea în carte, pe nume Philip Garrido, i le-a făcut – timp de optsprezece ani infernali. ^[3] Sunt bântuit de lucrurile pe care tatăl meu, în care am avut întotdeauna încredere și pe care l-am respectat întotdeauna, le-a făcut unor copii mici. Încă nu pot să înțeleg deloc asta.

Admir bisericile care au încredere în oamenii care s-au pocăit cu adevărat, chiar le admir. Dar pedofilia este o problemă foarte complexă și chiar cei mai buni specialiști din domeniul psihologiei au fost înșelați în mod repetat. Un aspect cu care bisericile este nevoie să se familiarizeze sunt ratele recidivismului (recăderea) la pedofili, fiindcă puteți fi siguri că pedofilii vor folosi datele statistice pentru a-și pleda cauza.

Există un număr de instrumente de calcul folosite în prezent, care măsoară riscul pentru delincvenții sexuali. Stable și Static-99 sunt două instrumente care se folosesc în mod obișnuit. Fără să devin prea tehnic, acestor instrumente li se face reclamă ca fiind călăuze minunate, care ne spun dacă pedofilii „îndreptați” vor abuza din nou. În ciuda a ceea ce veți auzi de la cei care administrează testele, cu siguranță, ele nu sunt de încredere în ceea ce privește predicția dacă un delincvent sexual va abuza din nou. De fapt, Dr. Anna Salter spune: „Ele nu măsoară riscul reabuzării; măsoară probabilitatea de a fi prins. Nu există instrumente care să poată măsura riscul reabuzării, fiindcă nu există acces la abuzatorii care continuă să abuzeze, dar care nu sunt prinși. ” (Anna Salter, Ce măsoară de fapt Static-99? )^[4]

Rata de recidivism la delincvenții sexuali înregistrați este mai scăzută decât ratele celor mai multe alte delicte, mai mică de 10%. Așa că cei mai mulți oameni cred, în mod fals, că deoarece ratele de recidivism sunt scăzute, delincvenții sexuali chiar au o revelație bruscă sau ceva de genul și „și-au învățat lecția” prin faptul că au petrecut un timp dur în închisoare. Ceea ce nu ar putea fi mai departe de adevăr. Am vorbit cu Dr. Salter direct și am întrebat-o de ce crede că ratele de recidivism sunt atât de mici la delincvenții sexuali (este foarte respectată în domeniul tratării pedofililor, are un doctorat la Harwad și lucrează în domeniu de mai bine de treizeci de ani). Mi-a spus că mai multe studii au arătat că delincvenții sexuali au o șansă de 3% de a fi prinși, la fiecare abuzare sexuală a unui copil. Mi-a zis: „Din experiența mea, această cifră (3%) este prea ridicată. Efectiv nu sunt prinși. ” Liniștitor, așa-i?

Înainte ca bisericile să-și deschidă ușile și să critice oamenii că stau în calea păcătoșilor care se pocăiesc, amintiți-vă că nu există niciun alt păcat din această categorie care să fie păstrat atât de secret. Este păcatul secret ascuns cel mai bine și ar trebui tratat ca atare. Numai fiindcă cineva spune că nu mai abuzează copii nu înseamnă că efectiv nu o face. Un site a pus întrebarea (nu-mi amintesc sursa): „Dacă un pilot ți-ar spune că avionul a avut anterior probleme mecanice, dar că este destul de sigur că există o șansă de numai 40% să apară o defectare mecanică imediată, te-ai simți confortabil să zbori cu el? ” Să analizăm studiul lui Gene Abel și experiența Annei Salter – că pedofilii au o șansă de numai 3% de a fi prinși pentru fiecare abuzare sexuală. Iată cam cum ar arăta:

„Doamnelor și domnilor, sunt căpitanul. Tocmai am observat niște tâlhari cu măști negre, având un sac de mecanic, care se îndepărtau alergând de sub avion. Conform calculelor noastre, există o șansă de 97% de a fi sabotat în secret avionul și de a fi vătămat serios componente majore din hidraulică și computerul principal. Ar trebui să primim acces pentru decolare în aproximativ trei minute, deci legați-vă centurile de siguranță și bucurați-vă de călătorie. ” Orice persoană normală ar sări pe fereastră ca să scape din acel avion.

Deci, fiindcă știm ceea ce știm despre ratele de recidivism, fiindcă știm ceea ce știm despre faptul că pedofilii evită, cu orice preț, să fie prinși, fiindcă știm că nu există vindecare pentru pedofilie și fiindcă știm că este extrem de dificil ca pedofilii să fie controlați chiar și după ani de zile de terapie, ar trebui să ne schimbăm perspectiva despre pocăință. Ar trebui să fim acum pasagerii din avion care spun: „Ceva nu pare în ordine; nu este sigur să zburăm cu avionul acesta. ”

Pavel a predicat că oamenii ar trebui „să facă fapte vrednice de pocăinţa lor”. (Fapte 26: 20) Pocăința trebuie dovedită. Un pedofil pocăit va face fapte vrednice cerând să nu se mai afle în apropierea copiilor. Un pedofil pocăit nu cere imagini (indiferent cât de inocente par) cu niciun copil. Un pedofil pocăit va renunța la folosirea internetului tot restul vieții sale, deoarece pornografia și fantezia îl conduc din interior. Un pedofil pocăit nu va accepta cu bucurie un rol de slujitor creștin, în care oamenii îl privesc ca pe un lider spiritual al celor în vârstă și al celor foarte mici. Un pedofil pocăit se va asigura că prezența lui nu este traumatizantă pentru supraviețuitorii abuzului sexual al copilului din biserică. Iar dacă prezența lui este traumatizantă, va căuta de bunăvoie o altă biserică și nu va stârni o ceartă violentă din acest motiv. Un pedofil pocăit nu-i va întreba pe membrii bisericii dacă vor să fie babysitter pentru copiii lor. Țineți cont de aceste lucruri și haideți să lucrăm împreună pentru a face din bisericile noastre locuri sigure!

^[1]Desperately Wanting To Believe Again, www. lesfergusonjr. com.

^[2] Jaycee Dugard, A Stolen Life: A Memoir, carte disponibilă pentru comenzi pe site-ul www. amazon. com. [N. trad. ]

^[3] Phillip Garrido a fost condamnat la 431 de ani de închisoare pentru violarea și răpirea lui Jaycee Lee Dugard, pe când ea avea doar unsprezece ani. [N. trad. ]

^[4] Anna Salter, What Does Static 99 Really Measure? www. annasalter. com/annasalter/Blog__Risk_%26_Reason/Entries/2013/3/3_What_Does_Static99_Really_Measure. html.

[Jimmy Hinton, How Should Christians Treat Repetant Pedophiles? Copyright © 2013 Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www. jimmyhinton. org. ]