Motto: "Păzește-ți inima mai mult decât orice, că din ea ies izvoarele vieții." Amin! Pr.4:23.

Douăzeci de ani a fost
Judecător în Israel,
Și nu era om mai puternic
Nici viteaz cum era el.

Nimeni nu știa care este
Secretul puterii sale,
Și când se prindea în luptă
Nimeni nu-i stătea în cale.

Purta părul împletit
În șapte șuvițe grele,
Și niciodată nu le-a tuns,
Nici n-a pus briciul pe ele.

El înainte de-a se naște
A fost binecuvântat,
Și puterea lui cea mare
Sta în păru-i netăiat.

După-ntâmplarea din Gaza
Alte luni de zile trec
Și Samson se-ndrăgostește
De-o femeie din Sorec.

O fi fost ea filisteancă
Dar s-a-nfiripat idila,
Că Samson nu vedea alta
Mai frumoasă ca Dalila.

Încredințându-se dușmanii
Că nu e un simplu zvon,
Au gândit că prin Dalila
Îl pot prinde pe Samson.

Trebuia ca ea să afle
Ispitindu-l dinadins,
Unde-i sta puterea lui
Și cum poate fi învins.

Să-l amăgească ea cu vorba,
Și cu plâns, și cu alint...
Iar de-o izbuti, primi-va
Mii de sicli de argint.

Și Dalila filisteanca
Dornică de-mbogățire,
Să-ncerce să afle taina,
Apoi să le dea de știre.

Despre iubirea de bani
Biblia spune hotărât
Că ea este rădăcina
A tot ce e rău și urât.

Iar dornicii de-avere cad
În pofte vătămătoare
Care cufundă pe oameni
În prăpăd și în pierzare.

Iscoditu-l-a Dalila
Cu alint, cu vorbă bună,
Că fățarnică iubire...
Dar Samson n-a vrut să-i spună.

I-a vorbit mai mult în șagă
- Să scape de cicăleală -
De șapte funii nou-nouțe...
De șuvițele-n urzeală...

De trei ori a fost Dalila
Și filistenii păcăliți;
De trei ori, veniți să-l lege,
Filistenii-au fost zdrobiți.

Dar n-a renunțat Dalila
La-ncercările-i viclene;
Cum să piardă ea argintul
Cârmuirii filistene?!

Și tot așa, iscoditoare,
Îl pisa neîncetat
Ca streașina în zi de ploaie
Ce picură necurmat.

Mult s-a necăjit Samson
De stăruința ei aparte...
Sufletul i s-a umplut
De-o neliniște de moarte.

Și atunci i-a spus deschis,
Cu mare durere-n glas,
Că niciodată părul lui
Încă nu fusese ras.

Că din pântecele mamei
Este-nchinat Domnului,
Și puterea lui cea mare
Stă-n lungimea părului.

Cum l-a dezmierdat Dalila!
Mai duios ca de-obicei...
Iar Samson, uitând de veghe
A adormit în poala ei.

Dar în somnul nevegherii
În care și-a găsit plăcerea,
Părul i-a fost ras cu briciul
Și el și-a pierdut puterea.

A strigat atunci Dalila:
"Samsoane, vin filistenii!"
S-a trezit Samson și-a zis:
"Iar le voi zdrobi oștenii!

Cum am făcut înainte
Voi face și-acum la fel",
Dar el nu știa că Domnul
S-a îndepărtat de el.

Nici n-au ieșit bine-a afară
Că filistenii l-au prins;
El nu mai avea puterea
Ce-l făcea de neînvins.

I-au scos ochii...Și l-au dus
La Gaza în temniță,
Unde în lanțuri l-au pus
Să-nvârtă la râșniță.

După zile-ntregi de chin,
De-njosire și durere,
A-nceput să-i crească părul
Și să prindă iar putere.

Într-o zi s-au strâns la Gaza
Domnitorii filisteni,
Toți bărbații lor de seamă,
Căpeteniile de-oșteni.

Și-au adus o mare jertfă
Idolului lor Dagon,
Lăudându-l că făcuse
Ca să fie prins Samson.

Au adus întemnițatul
În veselia tuturor,
Și l-au pus, spre desfătare
Să joace-n 'naintea lor.

Vai, Samsoane, ce-ai ajuns
Din binecuvântat viteaz!
Robul orb de care-și râd
Filistenii, făcând haz!

Dar ce face? Nu mai joacă?
Nici de lovituri nu-i pasă?
Stă-ntre stâlpii-aceia care
Susțineau întreaga casă.

Și cum dorul răzbunării
Este viu în el mereu,
Ridicându-și fața-n sus
Strigă către Dumnezeu:

"Adu-Ți aminte de mine,
Dumnezeule Preasfinte!
Dă-mi, Te rog, numai odată
Puterea de mai 'nainte!

Să mă răzbun pe filisteni
Pentru cei doi ochi ai mei,
Iar apoi să mor și eu
Dar alăturea de ei."

A simțit Puterea Sfântă
Că l-a pătruns ca un foc,
Stâlpii i-a îmbrățișat
Amândoi pe la mijloc.

Când i-a tras spre el odată
Cu puterile lui toate,
Stâlpii s-au făcut fărâme
Ca niște vrejuri uscate.

Și casa aceea, așa de mare
S-a surpat din temelie
Îngropând sub ea filistii,
De trei ori câte o mie.

Așa pierit-au domnitorii
Dușmanilor lui Israel,
Că pe toți, plecând din lume,
Samson i-a luat cu el.

Tineri frați, fiți treji, vegheați
Să nu vă cuprindă somnul
Și în somnul nevegherii
Să se depărteze Domnul!

Tânăr frate, să nu uiți,
Ispita are multe nume!
N-o lăsa să te cuprindă
Prin Dalilele din lume.

Să nu uiți cumva vreodată
Ce-I datorezi Domnului!
El te-a ales dintre mulți alții
Ca să fii copilul lui.

El e-un Dumnezeu gelos
Și te iubește și pe tine,
Dar te vrea cu gelozie
Numai, numai pentru Sine.Amin!