Copil ce plângi cu lacrimi de stele,
Şi norii-ți sunt greul oftat,
Tu, care ești departe de Domnul,
Nu știi, nu ţi-a spus nimeni,
Că nu ești copil veșnic pe Tera,
Tu ești fiu de Împărat?!
Nu știi c-ai fost creat în ceruri,
De-aceea plângi cu luminițe cerești?
Că ești mai mult decât tot ce are pământul
Și decât vântul și astrele dumnezeiești?
De-ai știi...
N-ai sta prin lume fără Domnul, să pribegești.

Ci... ai fii...

Cu ochii în nădejdea dincolo de soare...
Ai colinda cu Domnul, potecile doar de El știute
Și ai mânca din roada cu frunze aurite,
Ai bea din plin paharul umplut în veșnicie,
Ai striga în Duhul, cântând de bucurie!
-Trezește-te la starea de fiu de Împărat,
Caută-ți obârșia, pe Cel ce te-a creat,
Pe-Acel ce schimbă plânsul în sfântă bucurie;
Copile, ești pământului un timp împrumutat,
Tu vei petrece cu Dumnezeu aici, și-n veșnicie!

2iulie 2016
Sanda Tulics