O caracteristică evidentă a societății contemporane este goana după divertisment. În general, are priză la public ceea ce este spectaculos, ceea ce impresionează. Influența acestui fenomen asupra atitudinii credincioșilor față de Cuvântul lui Dumnezeu se resimte și este uneori hotărâtoare. Această influență pune în contrast importantul și impresionantul și reliefează tensiunea dintre acestea din gândirea credincioșilor privitoare la Scriptură.

    În plan practic, fenomenul poate fi observat atât în devoțiunea personală a credincioșilor, cât și în cazul predicării. În primul caz, preferința pentru impresionant se manifestă prin clasificarea diferitelor părți ale Scripturii, clasificare în funcție de care citirea personală a Scripturii se va axa pe pasajele preferate. Replicile care ilustrează o astfel de atitudine sunt „Ce pot să învăț din analogii?” sau „Cu ce mă ajută descrierile Templului?” sau „Important e să citesc ceea ce mă ajută pentru mântuire și sfințire - evanghelii, epistole, psalmi”. Ei bine, acești credincioși ar trebui să înțelegă că Scriptura e Cuvântul lui Dumnezeu, toată. De aceea, să acordăm fiecărei părți a Scripturii aceeași valoare pe care o are ca întreg. Ioan 3:16 nu este mai inspirat decât 1 Cronici 1:1. Scriptura nu se autoclasifică în pasaje mai importante și mai puțin importante, ci pretinde și are în toate părțile statutul de Cuvânt al lui Dumnezeu. Că unele pasaje se aplică într-un mod diferit sau și-au găsit împlinirea într-o altă formă (pasajele referitoare la jertfe, de exemplu) este o altă discuție, care ține de interpretare, însă valoarea pe care o acordăm Bibliei în citirea personală trebuie să fie egală pentru toate pasajele, potrivit cu statutul ei ca întreg de revelație dumnezeiască.

    În celălalt caz, potrivit Scripturii, fenomenul e o tendință specifică vremurilor din urmă (2 Timotei 4:3,4), când oamenii vor căută să fie impresionați, iar predicatorii pe care și-i vor pune (se poate înțelege pe care-i vor prefera) vor căuta să-i impresioneze. În acest caz, interesul gravitează între important și impresionant. Credincioșii care se lasă influențați de această tendință ascultă cu interes nu ceea ce este important pentru mântuirea lor, ci ceea ce îi impresionează prin retorică sau iscusința filosofică. Astfel, importantul este confundat cu impresionantul, iar Scriptura devine importantă în măsura în care este interesantă sau impresionantă. Modurile concrete care ilustrează preponderența impresionantului în predicare sunt replici de felul „Auziți ce interesant zice versetul cutare” (puțini zic „ce important lucru ne spune versetul cutare”) sau „A fost interesantă, faină predica” sau folosirea excesivă a ilustrațiilor, mai ales a celor cu impact emoțional, pentru a servi scopului josnic al spectacolului. Dar pentru a reuși să impresioneze, predicatorii trebuie să prezinte Scriptura ca fiind impresionantă, deoarece retorica importanței nu mai dă roade. Acesta este pasul intermediar, după care urmează cel final: nici retorica impresionantului aplicată Scripturii nu-i va mai ține pe oameni prezenți și/sau atenți, iar atunci predicatorii vor predica orice altceva, dar nu Cuvântul lui Dumnezeu. În cazul celor ce predică, tendința este fie conștientă și voită, fie inconștientă, din dorința de a menține atenția ascultătorilor.

    Nu vrem numaidecât să acuzăm, ci să avertizăm cu privire la această tendință și să corectăm fenomenul care o promovează, să fim atenți să nu ne lăsăm prinși de o atitudine care împiedică lucrarea Cuvântului în noi. Chiar dacă (și e bine) cei ce predică fac uz de retorică, ilustrații și alte metode, toate trebuie puse în slujba adevărului și a Duhului, deoarece Dumnezeu nu vrea să gâdile intelectul sau emoțiile oamenilor, ci să-i transforme și să-i mântuiască. Așadar, când citim Scriptura la nivel personal să considerăm la fel de importante toate pasajele pentru maturizarea noastră, când mergem la adunare să nu ne așteptăm să fim impresionați, ci să auzim ce e important pentru zidirea noastră și a întregii biserici, iar cei care suntem chemați să predicăm Scriptura s-o predicăm curată, știind că e important adevărul spus prin Duhul pentru mântuirea noastră a tuturor. Domnul să ne dea har și înțelepciune!