Cobori,o Duhule Preasfinte!
Autor: Anonim
Album: fara album
Categorie: Diverse
Cobori,o Duhule Preasfinte!
Noi Te chemam prin rugi si-n cant
Cobori! Ni-i dorul nost fierbinte
La Templul Tau de pe pamant.
Cobori caci tainele Scripturii
Sunt pentru noi bucate tari.
Cobori ca-n fata omenirii
Stau, Doamne, azi probleme mari.
Cobori la noi! Revarsa-Ti Harul!
Te roaga micii Tai copii
Cobori! Sfinteste-ne altarul
Ce-i construit din pietre vii!
Cobori, someaza omenirea
De marea ziua de apoi
Cand dovedi-va chiar si firea
C-ai fost Tu astazi printre noi!
De ce taceti pereti si cuie
Cand ar fi cazul sa vorbiti?
Ca voi ve-ti fi de marturie
Acestei lumi care-o priviti.
Ma mir, pamant, de-a ta tacere
Cum nu poti azi a ne grai.
Ca, vai, in ziua aratarii
Asa de tare vei vorbi!
Tu ne vei da ziua si ceasul
Si numaru-n care ne-am strans
In tine se imprima glasul
Si lacrimile ce s-au plans.
Noi trece-vom pe rand, cu totii,
Uita-vom candva c-am trait,
Dar tu aduce-ne-i in fata
Si gandul care l-am gandit!
O, voi ce imprimati vorbirea
Si orice nume-nregistrati
Vorbiti voi astazi omenirii
Ca fi-ve-ti poate ascultati!
Vorbiti de semnele vazute!
Vorbiti de multele minuni!
Vorbiti de vietile jertfite
Pe-altarele de rugaciuni!
Vorbiti de Templul Cincizecimii
Ca-i construit din pietre vii.
Vorbiti si aratati-i lumii
C-aveti atatea marturii.
Ramas-au martori mii de cripte,
Atatea lacate si chei.
Ramas-au lanturile rupte,
Ramas-au gurile de lei!
Ramas-au mii de crematoare,
Ramas-au cuiele pe cruci,
Ramas-au gropile de fiare,
Ramas-au sabii si butuci!
Ramas-au carucioare goale,
Ramas-au carji prin adunari,
Ramas-au paturi si saltele
Dovada multor vindecari!
Ramas-au scanduri de cosciuge
Si-atati ca Lazar sunt vazuti,
Ramas-au cei ce pot sa strige
Si-o viata-ntreaga au fost muti!
Ramas-au cei ce pot s-auda
Si Bartimei atatia sunt,
Ramas-au cei trantiti pe strada
De mii de duhuri la pamant!
Iti multumim Duhule Sfinte!
O, fii Tu binecuvantat
C-ai scos o lume din morminte
Si-ai liberat-o de pacat!
Iti multumim de revarsare,
De stropii sfintelor lucrari,
Pentru botezul Tau din ceruri,
Pentru minuni si vindecari!
Sosi-va ziua cea cu soare
Ce-o asteptam cu-atata dor
Cand vom forma o adunare,
Pe-a Tale aripi,sus, pe nori!
O zi cum n-a fost alta-n lume,
Cum nici cuvinte nu-s de spus.
Cand vei chema Tu din multime
Alesii Tai, scumpe Isus!
Cand rasuna-va prin trompeta
Chemarea celor mantuiti
Si cand `naltase-vor in cete
La glasul Tau: `Veniti!Veniti!`
O, glas ceresc ce-n zi sau noapte
Scula-ve-ne-a iesi din mormant,
Vorbeste azi macar in soapte
Acestei lumi de pe pamant!
Ca prea iti e necunoscuta
Puterea Ta si glasu-Ti chiar
Si lumea sta nemantuita
Privind pasiv catre-un altar...
Priveste-n masa omenirii
Tu stai la portiile venirii
Si ei nici azi nu-s mantuiti...
Tu bati deja la usa, Doamne,
Pe multi prin vise ii somezi,
Le-arati in lume-atatea semne
Si totusi stau pe vechiul crez.
Dar fa Cuvantul azi sa taie
In orice inima si crez
Si cei ce inima si-o-nmoaie
Intoarce-i astazi care cer!
O, lume, timpul parca zboara,
Dar si viata ta la fel
Cuvantul azi raspuns iti cere
Vorbeste astazi tu cu El.
Raspunde-i! Vrei ca sa te scoale
In ziua Mirelui Isus?
Doresti sa vezi clipele-acelea?
Sa lasi pamantul, sa mergi sus?
Doresti sa-L vezi pe Sfantul Mire
Cum sta-va maine pe un nor
Si cum Mireasa la rapire
Canta-I-va cantece in zbor?
Uimise-vor pana si cerul
Si ingerii de-asemeni cant
De cantecele invierii
Miresei Mirelui cel Sfant!
Pamant si mare si campie,
Tot universu-mbatranit
Uimise-vor de melodia
Ce pe vecii n-au auzit!
Cand muritorii din tarana
Vor sfredeli acest vazduh.
O, nu e limba sa va spuna
Cum vor canta cuprinsi de Duh.
De bucuria invierii
Ce mii de ani i-au purtat dorul,
De ceasul c-a sosit Rapirea
Si-acum se duc la cer cu Domnul!
Caci nimeni nu cunoaste dorul
Cu care astazi pe pamant
Asteapta suspinand poporul
Sa vina Mirele cel Sfant.
Trecut-au zeci, trecut-au veacuri,
Trecut-au si milenii chiar
De cand sunt mii in mii de locuri
Ce-L cer plangand sa vina iar!
O, spune azi, crestine draga,
Tu nu doresti cu ei sa fii?
O, spune dar, ce te mai leaga?
O, spune, nu doresti sa-nvii?
Lasa-vei tu sa treaca ceasul
Cum ai lasat o viata-ntreaga?
De ce nu vrei sa dai raspunsul?
De ce amai, crestine draga?
De unde-ai sti ora ce vine
Ca nu-i legata de ea dorul?
De unde sti tu ca chiar maine
Nu isi vor lua acestia zborul?
Tu nu vezi tainele Scripturii
Ca-s puse-n fata orisicui?
Tu nu vezi semnele din fire
Cum prevestesc venirea Lui?
S-au dat si norii la o parte
Sa faca drum acestui Domn
Si tu si azi pe cai desarte
Mai ratacesti, sarmane om...
De parca n-ar fi muritoare
Viata ta pe-acest pamant
Asa traiesti in nepasare,
Pasiv si rece de Cuvant...
E ceasul a-ti deschide poarta,
Caci ceasul viitor nu-l stii
Cand unii vor fi dusi spre moarte,
Iar altii spre Ierusalim!
Ah, nu te va cuprinde plansul
Ca n-ai sa stai in rand cu-ai tai?
Dar pentru ca n-ai dat raspunsul
Ramas-ai despartit de ei.
Ramas-ai un pierdut pe lume
Far` a spera-ntr-un viitor
Ca nu mai poate fi alt nume
Al doilea Mantuitor!
Zadarnic vei umbla prin cripte
Si prin biserici sa mai crezi
Ca n-or fi clipe sa te-astepte
Cum sunt acestea ce le vezi!
Tu face-vei mii de matanii,
Ti-or curge lacrimile rau,
Dar ce folos? De-ar fi oceane
In ceasu-acela-i prea tarziu!
Ah, ceasu-acesta-ti va apare
Si-acest Cuvant ce te-a chemat,
Dar toate fi-ti-vor remuscare
Ce te vor roade ne-ncetat.
Dar cine sa-ti mai verse mila?
De-a carui nume sa te legi?
Cand noi acum aproape-n sila
Rugatu-te-am sa ne-ntelegi...
Sa ne-ntelegi ca nu-i alt nume
Nici sus in cer, nici pe pamant
Isus e singurul pe lume
Mantuitor si Mire Sfant!
Ce-ti cere El de stai, crestine?
Iti cere El sa-i dai vreun dar?
Nimic nu cere de la tine
Decat sa intri azi in Har!
Sa-ti schimbi azi inima de piatra
E tot ce-ti cere-al Sau Cuvant!
Sa stai de azi pe noua vatra,
Zidit in Templul Lui cel sfant.
Veniti crestini cu mic, cu mare!
Iesiti din mijlocul multimii!
Veniti in graba cea mai mare
La Cel ce da viata lumii!
Iesiti din lumea de pacate
Ce va pieri cu Lucifer!
Caci Dumnezeu va este Tata
Si Dumnezeu va vrea la cer!
AMIN
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/151659/coborio-duhule-preasfinte