Adam şi Eva

"Când m-am trezit din somnul greu
Pe care Tatăl mi l-a dat,
Frumos şi vesel chipul tău
L-am mângâiat şi sărutat.

Erai atâta de frumoasă
În a Edenului grădină,
Ca floarea de migdal culeasă
Şi împletită-ntr-o cunună.

Erai ca roua-n trandafir
Ce fără spini ne încânta,
Erai ca cerul,doar senin
Ce în azur ne-nvăluia.

Mi se topea privirea toată
Când te vedeam sub bolţi cu flori,
Sau când veneai prin iarba-naltă
În unduiri ce dau fiori.

Îmbrăţişări nevinovate
A două trupuri de lumină,
Erau cuvinte dintr-o carte
Ce spuneau dragostea divină.

Când te priveam în apa vieţii
Ca-ntr-o oglindă de cristal,
În orice ceas al dimineţii
Mă bucuram de al tău dar.

Erai mereu în gândul meu,
Îmi plăcea viaţa ce sta-n tine,
Îl lăudam pe Dumnezeu
Că te-a făcut ruptă din mine.






Când prin grădină ne plimbam
Sorbind parfum de trandafiri,
Mai ştii ce fericiţi eram
Ascultând cânt de serafimi?.

Sau când sub stele şi sub lună
În mijlocul grădinii noastre,
Îngeri trimişi veneau să spună:
"Să fiţi supuşi iubirii caste?".

Dar într-o zi când te-am chemat
Erai atâta de departe,
Când te-am găsit,cutremurat
Ţi-am văzut lacrima sub pleoape.

Am înţeles că te-am pierdut
Văzându-ţi lacrima tristeţii,
Iubindu-te atât de mult
Am muşcat fructul rece-al morţii".
--------------------------------
"Când mâna Tatălui a luat
Ceva din tine să-mi dea viaţă,
Lumina slavei m-a-mbrăcat
Şi mi-a dat prima dimineaţă.

Când ochii i-am deschis spre cer
Şi în picioare m-am săltat,
Am văzut chipul tău stingher
Apoi cum mult te-ai bucurat.

Erai frumos şi-atât de-nalt
Cu faţa strălucind în soare,
La rându-mi mult m-am bucurat
Văzând a ochilor culoare.






Când mîinile noastre s-au prins
Iubirea inimi să supună,
În universul necuprins
Ne vedeam veşnic împreună.

Vroiam să fim mereu curaţi
Să ascultăm de-al nostru Tată,
Când în grădină stam culcaţi
Să Îi simţim iubirea toată.

Să Îi vedem slava cum umple
Edenul nostru cu lumină,
Ca sufletele să-L asculte,
Să aibă pacea Lui deplină.

Să-L auzim cum blând ne cheamă
Ca susurul din apa vieţii
Şi cu iubire ne îndeamnă
S-avem seninul dimineţii.

Dar amăgirea m-a înfrânt
Şi lacrimile nu vor trece,
Plin este-acum al nostru gând
De un fior ce vine rece".
--------------------------------------
"Tu eşti ca floarea de migdal
Pe al meu suflet o cunună,
Când se va pierde al vieţii val
Noi doi vom fi tot împreună.

Chiar de nu ştim ce va veni
Şi ce puternică e moartea,
Cuvântul Lui va birui
Când va fi-n lume scrisă cartea.






Edenul nostru refăcut
Va fi pământu-n întregime,
Tot ce-n durere am pierdut
El va-noi frumos şi bine.

Iar ai să fii ca roua-n flori,
Ca cerul în azur senin
Şi sub a bolţilor culori
Te voi iubi ca un copil.

Te voi privi în apa vieţii
Cum fără lacrimi îţi râd ochii
Şi-n orice ceas al dimineţii
Cum roze albe îţi fac rochii.

Îl vom iubi şi asculta
Pe Tatăl bun al lumii noastre
Şi bucurii vom aduna
Fiind supuşi iubirii caste.

Vei fi ca floarea de migdal
Pe al meu suflet o cunună
Şi cu al vieţii veşnic dar
Vom slăvi dragostea-n împreună."