PITICI SAU URIAȘI ÎN CREDINȚĂ?

În credință nu pitici,
ci-uriași oricând să fim
Doar așa învingem valul
chiar atunci când suferim
Doar așa mutăm un munte
de probleme mici sau mari
Dovedind întregii lumi
că suntem ai Lui stegari.
Nu e umbră de-ndoială
El, Stăpânul absolut
A plantat în noi convingeri
nu spre pleavă sau spre lut
Ci, spre zonele stelare
și-astronomice splendori
Să ne-ncânte nu reclama
ci divinele comori.
Îndoiala când pătrunde
n-o lăsăm să-și facă loc
Nici n-aprindem lumânarea
s-o ascundem sub obroc.
Uneori credința-i mică
dar ne-ajută Duhul Sfânt
S-o-ntărim, să n-o răstoarne
vreo năpastă, sau vreun vânt
De-L lăsăm să modeleze
orice gând născut în noi
Confrunta-vom opoziții
cu un spirit de eroi.
În credință, nu pitici,
ci titani, mereu, să fim
Doar așa cu-ncredințare
către Infinit suim.

George Cornici/12 Iulie, 2016