MAREA TRIMITERE a lui Hristos nu este o bucată de hârtie ajunsă printre picioarele noastre după multe secole. Este Isus, stând în mijlocul Bisericii Sale, şi spunând: 

   'MERGEŢI! ... EU SUNT CU VOI.'

   Să presupunem că Isus v-ar fi adresat în mod personal aceste cuvinte. Le-aţi fi acordat mai multă atenţie? Imaginaţi-vă că aţi avea o viziune care L-ar înfăţişa pe Domnul în biserica voastră, asemenea celei experimentate de Ioan în Insula Patmos. Sa presupunem că Isus ar vorbi fiecăruia, spunându-i: 'Du-te în toată lumea, şi propovăduieşte Evanghelia la orice făptură... Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede...' Ce aţi face? Aţi continua să trăiţi preocupaţi de o afacere sau alta? Sau v-aţi strădui mult mai mult să-L marturisiţi pe Cristos?

   Cine se întreabă azi dacă Marea Trimitere este relevantă ar putea la fel de bine să se întrebe dacă aratul sau secerişul sunt relevante sau dacă sculatul din pat e relevant! Nu 'relevant' este cuvântul. Sarcina este urgentă. Ar trebui să fie însăşi existenţa noastră. Un creştin este un martor. Numele de creştin a ajuns consacrat pentru că el reliefa tocmai trăsătura principală a primilor oameni numiţi astfel - ei erau oamenii care vorbeau tot timpul despre Cristos.

   'Afacerea' creştinismului este de a-L mărturisi pe Domnul său. Mărturisirea este 'negustoria' oamenilor Împărăţiei lui Dumnezeu.

   Îndeplinirea poruncilor lui Cristos scrise în Scriptură e tot atât de urgentă pentru noi ca şi când El ne-ar fi vorbit personal într-o viziune. Marea Trimitere este 'copilul nostru' şi lucrarea noastră în ce priveşte această sarcină nu este opţională. Domnul nu întreabă: 'N-ai vrea să Mă ajuţi? Aş vrea să te invit." În Ioan 15.16 El spune:

   "Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână."

   Isus nu vorbea despre chemarea la mântuire, ci mai degrabă de chemarea la slujire. Noi nu slujim după preferinţă. Marea Trimitere este ca o chemare sub arme, nu este o sugestie pe care noi o putem lua sau nu în considerare. "Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.' Nu ni se cere să mergem de dragul de a merge, ci pentru că suntem trimişi de Isus.

   De fapt, porunca lui Isus este mult mai mult decât atât. Isus ne transformă în martori. El schimbă natura noastră prin Duhul Său care este în noi. El nu ne-a spus 'Mărturisiţi!' ci 'Fiţi martori!'. Cuvântul acesta comunică ideea de creare. Dumnezeu a spus 'Să fie lumină! şi lumina s-a revărsat peste noi. El ne-a ales şi apoi ne-a făcut purtători de lumină.

   'Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Cristos Isus pentru faptele bune...' Rostul acestor 'fapte bune' este de a arăta 'nemărginita bogăţie a harului Său'.

   Faptul că noi arătăm lumii bogăţia harului Său este o atitudine străină de noua noastră natură în Cristos. Ceea ce Duhul Sfânt a sădit în noi este duhul mărturiei. Dar prin neglijare noi putem ajunge vlăguiţi şi să lăsăm lumina din noi să se stingă.

   Acum, noi avem o asigurare minunată. Dacă mergem la porunca Lui, El merge cu noi. Evanghelizarea şi mărturisirea constituie modul prin care putem fi siguri că El este cu noi.

   Să presupunem că nu-I urmăm porunca. Mai este El cu noi? Ei bine, un lucru este sigur: UNGEREA DUHULUI VINE NUMAI CU ASCULTARE.

   Ungerea şi Marea Trimitere merg împreună!