Creştinul neînfricat
Copiii lui Dumnezeu pot fi îndrăzneţi. Fie să descoperiţi acest adevăr în Cuvântul Său:
'Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul, şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului.'
Gândiţi-vă ce a presupus actul lor. Statul egiptean şi Faraon, conducătorul lui, au decretat că e ilegală pentru evrei păstrarea unui copil de parte bărbătească. Potrivit Legii, aceşti copii trebuiau ucişi la naştere. Patrulele egiptene erau prezente peste tot pentru a duce la îndeplinire acest ordin. Câtă teroare şi durere trebuie să fi fost atunci în rândurile poporului evreu!
În acel timp s-a născut Moise. Părinţii îşi priveau copilul, care era atât de frumos, şi ştiau că n-ar fi putut, şi nici n-ar fi lăsat pe nimeni să-l ucidă. Ei au hotărât să ascundă copilul încălcând astfel legea. Prin credinţă ... nu s-au lăsat înspăimântaţi. Împrejur era plin de căpetenii militare egiptene şi paşii lor puteau oricând să se oprească în faţa uşii cerându-le copilul. Care dintre părinţi n-ar tremura dacă bărbaţi înarmaţi ar aştepta să ia copilul pentru a-l ucide? Totuşi, ei nu s-au lăsat înspăimântaţi. De ce? Nu erau oameni ca toţi oamenii? Ba da! Nu aveau sentimente? Ba da! Ei erau părinţi foarte buni. A existat însă un singur motiv pentru care ai nu au tremurat şi nici nu au intart în panică. E adevărat, situaţia lor părea fără ieşire. Credinţa lor părea mai degrabă naivitate şi nebunie. Dar situaţia în care se găseau era exact ceea ce-i place lui Dumnezeu. Lui Îi place să rezolve imposibilul!
Când lucrurile erau imposibile, răspunsul era CREDINŢA!
Credinţa nu e doar pentru ceea ce e posibil - aceasta nu deloc credinţă! Cea mai extraordinară resursă din Univers este Braţul Lui Dumnezeu. Unii Îl pot crede pe Dumnezeu numai când e vorba despre ceva 'raţional', ceva care poate fi probat, testat. Dar dupa cum scrie Pavel, 'NOI... NU NE PUNEM ÎNCREDEREA ÎN LUCRURILE PĂMÂNTEŞTI', adică în propriile noastre planuri.
Îmi place mult să ilustrez credinţa într-un Dumnezeu mare printr-o poveste africană cu tâlc despre un elefant şi o furnică. Un elefant trecea peste un pod care se clătina, şi o furnică se afla pe el, tocmai în spatele urechii lui uriaşe. Podul se zgâlţia din toate încheieturile sub paşii elefantului şi după ce au ajuns în siguranţă de cealaltă parte, furnica i-a spus elefantului: 'Pe cuvântul meu! Ce-am mai făcut să se legene podul în toate părţile!"
Aceasta este relaţia pe care o avem cu Dumnezeu când ne încredem în El. El ne poartă. El face să se cutremure podul. El stă cu puterea Lui în spatele nostru şi lângă noi. El ne zideşte casele, bisericile, El este cu noi în afacerile noastre.
Domnul ne conduce spre victorie. În El, imposibilul, devine posibil. Aleluia!