Ascultă-mă Doamne în ceasul de seară,
Ascultă-mi Tu ruga fierbinte,
Lucrează în om, înlăuntru şi-afară
Și pune în el cele sfinte!
Mai fă-l Doamne Tată să-şi vadă trăirea
Și pașii ce-l duc la pierzare,
Tu fă-l să-şi înalțe spre ceruri privirea,
Cât încă mai este iertare!

Privește Părinte, revarsă-Ți iar harul
Și Duhul Tău Sfânt ca să mustre,
Când cel rău îndeamnă să treacă hotarul,
Să nu-l lași păcatul să guste!
Căci mulți nu cunosc care-i rostul sub soare,
Trăind după pofte și patimi
Și nu se întreabă de ce omul moare,
Robit de-obiceiuri și datini!

Își spune creștin, dar conceptul nu-l știe!
"Așa m-am născut!", spune tare,
Când vorbești de Cristos, de păcat, veșnicie,
Răspunde mereu c-o-ntrebare:
"De ce ziceți voi că iubirea primează?
În jur văd războaie și ură!
Mai spuneți că Domnul din cer ne veghează!
Eu cred că-s doar vorbe din gură!

Dumnezeu dacă e un Stăpân plin de milă,
De ce-a-ngăduit suferința?
De ce ne frământă ca pe-un pumn de argilă
Și face să plângă ființa?"
Privind din afară, așa pare totul,
Dar fără credință deplină,
Nu poți să-nțelegi că Isus-Savaotul,
E Pace și Har și Lumină!

De nu lași în suflet să intre-Adevărul,
Nicicând nu va fi-o transformare!
Când duhul de carne va-nțelege misterul,
Vei începe să urci către Soare.
Doar atunci vei cunoaște de ce El permite,
În suflet și trup suferința,
Căci vrea să aducă-omenirii aminte,
Ce dar minunat e credința!

Și ce mai putere găsești, câtă pace,
Primi-vei în clipe-ncercate,
Căci Tatăl, ce spune-n Scriptură și face!
Cristos ți-este Prieten și Frate!
Cu astfel de har, vei avea îndrăzneală,
La Tatăl să-ți spui tot necazul
Și nu vei mai da nimănui socoteală,
Când El îți va șterge obrazul!

Să nu uiți că toate își au câte-o vreme,
Și plânsul și râsul aici,
Chiar dacă azi sângeri și trupul îți geme,
De Domnul să nu te dezici!
Ridică-ți dar crucea, pornește pe cale,
Dumnezeu te iubește nespus,
Oriunde ai fi, pe-nălțimi sau în vale,
Lângă tine e Domnul Isus!

24/07/16, Barcelona -Lucica Boltasu