E necredința ce-o purtăm în suflet,
Laț și capcană ce atrag spre-abisul fumegând,
O ciumă veșnică ce ne înconjoară
Și ne trimite spre moarte, alergând.

E necredința măhramă pentru ochii
Ce nu văd Adevărul în orice.
Puternică otravă ce ne doboară
Și ne robește veșnic viețile.

E necredința izvor de păcate,
Prin ea nu-L vedem pe Hristos crucificat,
Ci doar păcatul îl gustăm în toate,
Puțuri crăpate ce ne-au terminat.

Și de-aș avea credință, Doamne, -n suflet,
O, aș putea să mut munții din loc.
Aș fi o pasăre ce veșnic zboară
Spre Tine, Doamne, veșnic Savaot.