Fățărnicia-i tot mai mare,
Între frați, între surori,
A intrat în adunare,
Și face numai dezbinări.

Fățărnicia ne distruge,
Ne apasă tot mai greu,
Fățărnicia ne doboară,
Ne lasă fără Dumnezeu.

Fățărnicia ne lovește,
În fiecare zi pe toți,
Fățărnicia ne transformă,
Din oameni vii în oameni morți.

Fățărnicia ne golește,
De tot ce-i Sfânt și minunat,
Ne face negri ca și zgura,
Ne-aruncă-acolo jos, în iad.

Fățărnicia este boala gravă,
De care mulți suntem cuprinși,
Dar este Unul ce ne scapă,
Dacă ne lăsăm atinși.

Fățărnicia-i boală cruntă,
Nu poți să scapi de ea ușor,
Doar Unul singur, El te scapă,
Isus Hristos E Salvator.

Fătărnicia-i bubă rea,
E cancerul cel nemilos,
Ce roade întruna zi și noapte,
Și ajunge pân' la os.

O, frate drag, de porți cumva,
La tine-n geantă două fețe,
Arunc-o acum pe-aceea rea,
Căci El, Isus, vrea să te-nvețe.

Vrea să te-nvețe să trăiești,
Pe-acest pământ prin Harul Lui,
Să fii o mărturie-n lume,
Să porți doar chipul Domnului.

Tu lasă-te astăzi atins,
De mâna Lui plină de har,
Aruncă astăzi masca jos,
Și hai la Crucea din Calvar.

Te-așteaptă Domnul să trăiești,
Lângă El, în umilință,
Te-așteaptă Domnul să iubești,
Și să pășești doar prin credință.