După cum am văzut, războiul izbucnit în cer nu s-a desfăşurat exclusiv în cer, ci s-a extins şi pe pământ. Se pare că Satana („pârâşul fraţilor noştri”, Apocalipsa 12:10) a avut o perioadă posibilitatea de a se înfăţişa înaintea tronului lui Dumnezeu şi de a pune pe poporul lui Dumnezeu sub acuzaţie. Iov se numără printre personajele biblice supuse unei astfel de acţiuni de umilire.

  6. Citeşte Luca 10:1-21. Ce spune aici Domnul Hristos despre Satana?

  Ucenicii s-au întors fericiţi (Luca 10:17) şi I-au spus că până şi demonii le erau supuşi, lucru care trebuie să-L fi bucurat mult pe Isus (vers. 21). În acest context apare declaraţia Sa legată de căderea lui Satana ca un fulger din cer. El le atrage atenţia ucenicilor să nu se bucure de succesul obţinut asupra forţelor demonice, ci mai degrabă de faptul că numele lor sunt scrise în ceruri (vers. 20). În acest fel, înţelegem că biruinţa ne este oferită de Domnul Isus – nu noi l-am înfrânt pe vrăjmaş, ci Mântuitorul nostru.

  Dar urmaşii lui Isus au privilegiul de a da mărturie despre mântuirea câştigată de El. Episodul acesta din Luca 10:17-20 pare a lega lucrarea de mărturie încredinţată de Isus poporului Său cu puterea asupra lui Satana în această mare luptă. Lucrarea de mărturie erodează puterea deţinută de Satana asupra locuitorilor lumii noastre şi le oferă acestora posibilitatea de a se reangaja în lucrarea iniţială de extindere a graniţelor Împărăţiei lui Dumnezeu.

  Noi avem putere asupra vrăjmaşului nostru doar prin biruinţa câştigată de Isus la cruce. Pavel afirmă că Isus „a dezbrăcat domniile şi stăpânirile” şi le-a biruit (Coloseni 2:15). Poporul lui Dumnezeu este biruitor prin El. Sfârşitul lui Satana este cert: ,,Stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară” (Ioan 12:31). El nu îl va mai putea calomnia din nou pe poporul lui Dumnezeu. Ne putem bucura că lupta este a Domnului!

  De ce este un motiv de bucurie faptul că numele noastre „sunt scrise în ceruri”?