COPIL AL LUI HRISTOS

Ca pasărea-i zburase sufletul din piept
Spre cuibul său pe piscurile terne
Ṣi de acolo pe tărâmul drept
Spre’ mpărăţia liniştii eterne.

L-am dus pe-un mal de ape-ntr-un mormânt
Ṣi-am pus pe pleoapa de stejar tărână
Cutremurându-şi fruntea-ndepărtat
Puterea lui se strânse într-o urnă.

De-acolo încă el îmi pare viu
Ca un ecou în noapte ce se-ascunde
Se odihneşte tata nu-n sicriu
Ci-n lumea depărtărilor profunde.

E ca un bulb de floare încolţit
Între pământul negru şi lumină
Ṣi gura lui şi limba-au amuţit
Ca mielul dus spre jertfă pe colină.

De-aceea-n nopţi de veghe-ngândurat
El se întoarce-n vatra lui să vadă
Vai, câtă vreme încă-a mai gătat
Pân’ ne vom pune straie de zăpadă.

El s-a suit ca seva într-un măr
Ṣi înfloreşte în grădini frumos
El e sămânţă dintru adevăr
Că el a fost copil al lui Hristos.

Pe crucea Lui s-a lepădat de sine
În harul Lui a ars până la urmă
Ṣi este acuma tata-ntre lumine
Că Mielul Sfânt l-a aşezat în turmă.

Ca pasărea-i zburase sufletul din piept
Acuma-i Duhul care-l ţine viu
Se odihneşte pe tărâmul drept
El n-a rămas cu morţii în sicriu.

De-acolo încă el îmi pare viu
Ca un ecou în noapte ce s-ascunde
Se odihneşte tata nu-n sicriu
Ci-n lumea depărtărilor profunde.

Copyright © 2016 Marin Mihalache