'Și-ascute coarnele de fildeș, Luna,
De parcă ar vrea cerul să-l împungă,
Ca să deschidă oilor o strungă,
O trecere spre-a rumega Lumina.

Solstițiu duce noaptea cea mai lungă,
E-un cer de taine, ca întotdeauna,
Din colți de stele se întinde mâna,
Știu ele unde turma vrea s-ajungă.

O, lună, stele, unde-ați fost voi oare
Când sus pe deal, la Golgota pe-o cruce
Ni s-a deschis o poartă de-ndurare?

Pe-acolo pasc Lumina cea mai dulce,
Să aibă Viață, turme de mioare,
Tranhumând la Cer, pe-acolo s-or duce.