Știu că mulți dintre voi aveți copii -nu mă deranjează deloc - dacă încep să plângă prea mult scoateți-i afară, dar imediat cum se opresc aduceți-i înapoi înăuntru în biserică. Vrem să fie sub Cuvântul lui Dumnezeu și nu știu exact ce așteptați în această seară. Nici eu nu știu ce aștept, dar știu următorul lucru: vreau să merg cu multă atenție. Dacă Duhul lui Dumnezeu e să aducă trezire nu va fi pentru că eu v-am oferit un foc străin sau v-am aprins emoțiile. De fapt, cu cât îmbătrânesc, cu atât mai mult mă străduiesc dinadins să nu aprind emoțiile oamenilor. Cele câteva momente în viața mea când am văzut Duhul Sfânt venind și făcând lucruri extraordinare, nu au fost datorită faptului că eu am aprins grupul, sau am folosit vreo putere de convingere, ci a fost Duhul suveran. În El trebuie să ne încredem, El știe ce ne trebuie. Am venit aici în seara aceasta slab, foarte slab, în mai multe privințe, dar, împrumutând de la un vechi predicator, gândind stăruitor în mintea mea, "Cred în Duhul Sfânt, cred în Duhul Sfânt." Sunteți atât de prețioși pentru Dumnezeu, cei ce-I aparțineți Lui, și sunt atât de multe lucruri pe care El poate să le facă și le va face. Predicând despre frica de Domnul nu încerc să vă lovesc sau să vă fac rău, ci, nu doar doresc multe pentru voi, ci doresc multe pentru voi și pentru mine. Am nevoie de această învățătură probabil chiar mai mult decât voi. Whitfield a venit în Statele Unite și l-au întrebat, "De ce sunt bisericile așa de moarte?" A zis, "Pentru că predicatorii sunt morți." Mare parte din boala Americii nu poate fi atribuită politicienilor liberali, ci tovarășilor mei, cercului meu.

    Deci aș vrea să privim la frica de Domnul, și iată ce vom face: unii dintre voi, mulți dintre voi probabil o să plecați de aici foarte dezamăgiți pentru că nu doresc să vă aprind pentru 20 de minute și apoi plecați acasă iar mâine sunteți neschimbați. Vreau să vă învăț ceva și pentru că unele din lucrurile care vă voi învăța sunt foarte dificile și foarte controversate, voi face referință la notițe și voi da citate de la diferiți oameni, ca să vedeți că lucrurile acestea nu le-am inventat eu. Acum, rugați-vă pentru mine ca să mă țin de acest text ca să vă învăț Cuvântul lui Dumnezeu, ca să puteți pleca de aici cu noi cunoștințe, dar ceva ce v-a învățat Duhul lui Dumnezeu pentru a vă schimba. Vreau să fiu schimbat, sunt atât de sătul de conferințe și mari predicatori și mari organizații și toate lucrurile care se întâmplă nu-mi pasă de toate acestea, ci doar doresc să fiu schimbat. Unii din voi se uită la oameni ca mine și ne priviți într-un mod foarte greșit - credeți că nu avem probleme ca și voi. Avem probleme la fel ca voi. De fapt, unul din lucrurile pe care le-am observat că mă întărește cel mai mult pentru a sluji poporului lui Dumnezeu e că și eu am aceleași probleme ca și ei. Câteodață puteți umbla pe înălțimi extraordinare, nu-i așa? Dar altădată sunteți mai rău decât cel mai imatur creștin. Câteodată frumusețea lui Hristos se manifestă atât de mult în viața voastră, știți asta, dar altădată sunteți oribili. Ok, putem vorbi acum? Acesta sunt eu. Nu vreau să gândiți despre mine sau cei de felul meu ceva ce-i minciună. Nu voi striga la voi că trebuie să vă împăcați cu Dumnezeu și că trebuie să vă temeți de Dumnezeu. Eu trebuie să mă tem de Dumnezeu, eu trebuie să fiu în relație bună cu Dumnezeu. Da, câteodată sunt capabil de a urca pe o bancă în parc și să predict în timp ce toți aruncă lucruri teribile înspre mine și spun lucruri și mai rele despre mine. Dar apoi vin acasă și sunt nerăbdător cu soția mea. Ce-i asta? Vreau să fiu schimbat! E așa ușor să arăți puternic la acest amvon! Vreau să arăt puternic în locurile ascunse și cu cei ce sunt cei mai apropiați de mine. Nu pe YouTube, ci acasă la mine. Deci, dacă realizăm că suntem la acelaș nivel aici, haideți să discutăm despre ambiția pe care trebuie s-o avem și despre motivația pentru această ambiție.

    Haideți să privim la 2 Corinteni 5:9, "De aceea ne și silim să-I fim plăcuți, fie că rămânem acasă fie că suntem departe de casă. Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup. Ca unii care cunoaștem, deci, frica de Domnul, pe oameni, căutăm să-i încredințăm; dar Dumnezeu ne cunoaște bine și nădăjduiesc că și voi ne cunoașteți bine în cugetele voastre. Cu aceasta nu ne lăudăm singuri iarăși înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveți cu ce răspunde acelora care se laudă cu ce este în înfățișare și nu cu ce este în inimă. În adevăr, dacă ne-am ieșit din minți, pentru Dumnezeu ne-am ieșit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toți, toți, deci, au murit. Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei." Să ne rugăm, dar să ne rugăm împreună. În timp ce mă rog nu ascultați numai la ce spun, ci strigați către Dumnezeu ca să fie și ambiția voastră să fiți plăcuți Fiului Său și ca El să vă învețe motivația corectă și lucrurile de care aveți nevoie și să vă dea putere ca să puteți trăi o viață consistentă cu această ambiție. Să ne rugăm.

    Tată, vin înaintea Ta în Numele Fiului Tău, împreună cu frații și surorile mele în Hristos. Nu avem nimic, nu avem neprihănire a noastră, nu avem putere, nu avem integritate, nu avem credincioșie. Ne ținem cu tărie de Hristos, ne uităm la Hristos. Recunoaștem înaintea Ta, Tată, că mântuirea noastră este în Hristos, că avem nevoie nevoie de El acum la fel de mult, atât pentru sfințirea noastră, cât și pentru îndreptățirea noastră, că depindem de El. Avem nevoie de Tine, avem nevoie ca Tu să ne dai lumină, să ne luminezi mințile, avem nevoie să ne dai putere, avem nevoie de curaj, avem nevoie să fim schimbați să fim transformați, avem nevoie de toată plinătatea lui Dumnezeu, dorim tot mai multe manifestări ale caracterului lui Dumnezeu în viețile noastre, tot mai multe manifestări ale Duhului lui Dumnezeu în viețile noastre. Tată, în multe feluri suntem așa de sătui de eșecurile noastre, nu vrem să fim așa cum suntem. Doamne, vrem să fim reali, vrem ca aceste lucruri să fie reale în viețile noastre. Te rugăm, Tată, să ne ajuți, să pui în noi în tot mai mare măsură această dorință, această pasiune - de a fi plăcuți Fiului Tău. Tată, Te rugăm acestea în Numele lui Isus. Amin.

    Haideți să privim la versetul 9, "De aceea ne și silim să-I fim plăcuți, fie că rămânem acasă fie că suntem departe de casă." Aici vedem marea ambiție a slujitorului, marea ambiție a creștinului, marea ambiție a apostolului Pavel. Lucrul acesta este extrem de important pentru fiecare din noi, dar e în mod special important pentru cei dintre noi care suntem slujitori ai Evangheliei. Sunt atât de multe lucruri care ne pot atrage, atât de multe lucruri care pot intra în viețile noastre și să ne distragă loialitatea inimii, deci tu și eu trebuie să studiem Scriptura, trebuie să-L căutăm pe Hristos, să căutăm o curăție a inimii care să fie atât de dedicată încât să aibă o singură ambiție și anume: să fie plăcută lui Isus Hristos. Dacă ai avea aceasta, dacă eu aș avea aceasta, toate celelalte lucruri se vor aranja de la sine. În "Fericiri" vă aduceți aminte ce a spus Domnul Isus? "Ferice de cei cu inima curată." Mulți oameni gândesc, au ideea aceasta de o inimă albă ca zăpadă. Nu asta e ideea din text, ci următoarea: Ferice de cei care nu au loialități ce concurează în inima lor, ci au o singură ambiție și anume Împărăția lui Dumnezeu, dar nu Împărăția lui Dumnezeu de dragul ei înșiși, ci Împărăția lui Dumnezeu de dragul lui Hristos. Pentru El. Eu nu sunt așa. Mă uit în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu și găsesc tot felul de loialități concurente cu care trebuie să mă lupt, față de care trebuie să mor și am descoperit că nu pot muri față de aceste lucruri dacă nu-mi înoiesc mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt, în fiecare zi bazându-mă pe puterea lui Hristos. Credeți că Dumnezeu folosește un om care a ajuns la un nivel de curăție a inimii care-i așa de sus față de nivelul vostru încât a ajuns un instrument folositor? Poate în cazul altuia, dar nu în al meu. Mă lupt cu tot felul de loialități concurente în inima mea, dar știu că pot fi biruite prin înoirea minții mele, printr-o viață de rugăciune și prin părtășia cu cei evlavioși, pentru a avea o singură motivație.

    Vreau să priviți un pic la cuvântul "ambiție" ("ne silim" în traducerea Cornilescu) vine de la două cuvinte grecești împreunate: "filos", care înseamnă "dragoste" și "time" care înseamnă "cinste." Ce înseamnă acest cuvânt? Literal înseamnă "a iubi cinste, a fi activat sau motivat de o dragoste pentru onoare, a te strădui în mod serios pentru a câștiga onoare." În lume, asta e exact ceea ce înseamnă, dar în Împărăția cerurilor înseamnă altceva: că te străduiești, că dorești, că muncești cu pasiune pentru ceva anume - ca să fii plăcut lui Hristos. Vedeți, este într-adevăr o chestiune a inimii, nu-i așa? Proverbe are dreptate când spune, "Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții." Acesta e unul din motivele, dragă tinere creștin, acesta e unul din motivele pentru despărțire. Noi ne separăm de lucrurile care sunt rele și ne contaminează nu ca să ne lăudăm că suntem sfinți ci ca să-L iubim pe Hristos, ca inima noastră să fie îndeajuns de curată ca să căutăm voia Lui și să dorim să-I fim plăcuți Lui mai mult decât orice. Ascultați la un citat din Charles Hodge - îl voi cita mult în această seară - "Aici Pavel vrea să spună" - ascultați la aceasta, e ceva minunat- "Aici Pavel vrea să spună că, așa cum oamenii ambițioși doresc și se luptă pentru faimă, tot așa creștinii doresc și muncesc să fie plăcuți lui Hristos. Dragostea pentru El, dorința de a face pe placul Lui și de a fi plăcuți Lui îi cârmuiește și le animează viețile și-i determină să facă și să sufere ceea ce eroii fac pentru gloria lumii." Cu mulți ani în urmă un prieten de-al meu mi-a adus un tratat, un tractat foarte simplu, apoi am descoperit că Leonard Ravenhill i-l dăduse ca să mi-l dea mie. Încă mai am acel tratat - și acel tratat spune, "Alții pot, dar tu nu poți" și ceea ce vrea să spună - ascultați-mă tinerilor - e că ați crescut într-o creștinătate care a învățat toate aceste expresii frumoase ca supremația lui Dumnezeu, slava lui Dumnezeu, și ați învățat multă teologie bună, dar nu pătrunde până acolo încât să vă facă să vă despărțiți de cultura rea din jur. Trebuie să învățați separarea: nu merg în anumite locuri, nu fac anumite lucruri, nu mă uit sau nu ascult la anumite lucruri. De ce? Pentru că nu pot fi loial lui Hristos - o inimă așa de contaminată nu-L poate sluji.

    Tinerilor bărbați, de ce să nu vă uitați la altă femeie? De ce să nu priviți la lucruri indecente, televizor, mass-media și tot felul de lucruri? Unul din motive, bineînțeles, este pentru slava lui Dumnezeu, dar al doilea motiv este ca să-ți poți iubi soția într-o zi. Dacă vă uitați la toate acestea, nu veți avea o inimă destul de curată pentru a iubi o singură femeie. În acelaș fel, dacă vrei să fii plăcut lui Hristos, trebuie să-ți ții inima curată și să te lupți contra loialităților concurente care sunt acolo. Trebuie să fim plăcuți lui Hristos! Ce înseamnă a fi plăcuți lui Hristos? Uitați-vă la versetul 9, unde zice, "De aceea ne și silim să-I fim plăcuți, fie că rămânem acasă fie că suntem departe de casă." Ce înseamnă a fi plăcuți lui Hristos? Avem răspunsul în versetul 10, "Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup." Plăcuți lui Hristos este definit în contextul binelui și răului. A fi plăcuți lui Hristos, ce facem? Descoperim în Cuvântul lui Dumnezeu ce este rău, și fugim de el ca de ciumă. Și descoperim în Cuvântul lui Dumnezeu ce e bine și fugim către el spre glorie. Vedeți asta? Tinerilor, ascultați-mă! Nu veți progresa în viața creștină dacă n-aveți această atitudine, că tot ce e rău este o boală, este corupt, te va corupe și îți va împiedica viața. Lipsa mea de cunoștință nu îmi împiedică alergarea pe calea credinței atât de mult, dar lipsa mea de curăție a inimii o împiedică. Păzește-ți inima! Păzește-ți inima! Fugi de ceea ce Dumnezeu a stabilit că e rău și fugi către ceea ce el a stabilit că e bine. Deci ce înseamnă a fi plăcuți lui Hristos? A descoperi voia lui Hristos și a o împlini.

    Vreau să vă citesc un pasaj din Romani 12:2, "Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită." Nu v-ați născut înțelepți în această lume, nu v-ați născut în Împărăția lui Dumnezeu cu prea multă înțelepciune. Nu deosebiți dreapta de stânga voastră. Deși v-a fost dat Duhul Sfânt, deși ați fost născuți din nou, deși Duhul Sfânt vă învață, vă învață prin Scripturi. Și ce trebuie să faceți? Să vă înnoiți mintea. Dacă cineva îmi spune că trebuie să am mass-media în biserică pentru că această cultură are nevoie de mass-media, totuși aceasta nu va fi în biserica mea. Nu sunt chemat să mă conformez culturii. Dacă nu știi să citești, atunci când te-ai pocăit te voi învăța să citești. Dacă nu poți să stai liniștit 25, 35, 40 de minute, o oră și jumătate, ca să asculți o predică bună, atunci te voi învăța cum s-o faci. Trebuie să înveți! Voi sunteți prima generație, tinerilor, care credeți că pentru a ajunge cu Evanghelia la cei din vremea voastră trebuie să deveniți ca lumea pentru a fi relevanți pentru lume. Sunteți prima generație creștină care crede lucrul acesta! Toți ceilalți creștini au zis următorul lucru: pentru a fi eficient în cultura mea, trebuie să fiu complet diferit de ea. Sfințenie și simplitate biblică, evlavioasă. Acesta e motivul de ce! Acesta e motivul de ce tot zgomotul vostru e fără efect. Totul despre voi v-a fost predat de cineva la care n-ar fi trebuit să ascultați. Eu, timp de mulți ani, am avut multe speranțe, în ultimii zece ani, uitându-mă la toți bărbații tineri care studiau teologie bună și citeau cărți bune și se întorceau la lucrurile vechi, am avut multe speranțe... Aceste speranțe s-au spulberat, căci mi-am dat seama că s-a suit la cap, dar ei sunt căldicei, sunt lumești, spun că pot fi lumești și corect teologic în același timp. Nu poți fi și lumesc și evlavios în același timp. Nu apela la lume pentru a afla ce vrea lumea pentru a-i putea evangheliza ci mergi la Scriptură și zi, "Doamne Isuse, cum vrei să fiu, cum vrei să merg, cum vrei să vorbesc, cum vrei să mă îmbrac, cum vrei să fie relațiile mele? Doamne Isuse, mă supun Tie, scopul meu e să fiu plăcut Ție." Lui! Să se împrăștie în toate vânturile lucrurile tale! Fiecare părticică din tine aparține Lui.

    Îi iubesc pe puritani, îmi place să-i citesc pe puritani, nu înseamnă că sunt de acord cu tot ce spun puritanii, dar apreciez la ei următorul lucru: ei și-au pus în mod serios întrebarea: cum se aplică Cuvântul lui Dumnezeu la fiecare aspect al vieții mele? Dar știți ce-i uimitor? Treci pe partea cealaltă la oameni care sunt un pic diferiți de puritani, dar la fel de sfinți ca puritanii - și ei pun aceeași întrebare. Nu-i uimitor? Vocea evlaviei a avut ceva în comun: ce vrea Isus? Și n-au încercat să afle răspunsul folosindu-și imaginația sau întrebând lumea, ci s-au dus la Isus și la Cuvântul Lui și au găsit răspunsul. A fi plăcuți Lui, a afla ce El dorește și apoi a face, pur și simplu a împlini. Philip Hughes scrie, "A fi plăcut, a fi bine-plăcut lui Hristos este într-adevăr suma oricărei ambiții cu adevărat creștine. În contrast cu ambiția acestei lumi, ea nu este centrată în ea înșiși ci în Mântuitorul. Scopul ei este să-I fie plăcută Lui." Keith Green a scris un cântec cu mulți ani în urmă, pe care eu câteodată îl repet cu tristețe în timp ce mă rog; și spune astfel, poate cei din generația mai în vârstă vă aduceți aminte de el, "Se pare că am o grămadă de gânduri despre mine însumi." Suntem niște oameni preocupați de noi înșine, dar nu am fost creați pentru sine, ci pentru El. Câteodată văd pe cineva, mai ales tineri, care a ajuns să cunoască ceva despre Hristos și sunt așa de prinși de lucrurile lumii... Și pentru că am și eu copii pe care-i iubesc, nu mai judec chiar așa cum o făceam înainte, cred că nu mai sunt chiar așa de aspru, mă uit la ei aproape ca la copiii mei și zic: dacă ați ști ce faceți, ce putreziciune e viața voastră pentru că sunteți preocupați de voi înșivă. Sunteți preocupați cu această lume. Domnul Isus ne-a chemat să ne lepădăm de noi înșine, să murim față de noi înșine. De ce? Pentru că vrea să ne lase așa? Nu! Murim față de noi înșine pentru a-L putea avea pe El, pentru a-L putea avea pe El. În țările de pe glob unde lucrăm, găsesc următorul lucru: că acolo unde este sărăcie mare, Biserica se pare că e prețioasă și simplă. Au adunare în fiecare seară, nu pentru că trebuie să meargă la biserică, ci pentru că nu au altceva. Îmi amintesc în Peru, în timpul revoluției socialiste, a războiului, în fiecare seară ne adunam. De ce? Ne era frică, puteam să murim, n-aveam nimic. Așteptai la coadă o oră jumate pentru un sac de orez. Ne adunam și stăteam și vorbeam, și toți vorbeam despre lucrurile lui Dumnezeu, dar pe măsură ce războiul s-a terminat și prosperitatea a revenit în țară toate acestea au început să se destrame și Biserica a început să arate tot mai mult ca Biserica din America. Avem așa mare nevoie să fim ai Lui și tot ce facem să fie pentru El și vă asigur, aceasta este o calitate extrem de rară.

    Ascultați pe apostolul Pavel vorbind despre Timotei, în Filipeni 2:20-21, "Căci n-am pe nimeni, care să-mi împărtășească simțirile ca el și să se îngrijească într-adevăr de starea voastră. Ce-i drept, toți umblă după foloasele lor și nu după ale lui Isus Hristos." Aceasta este una dintre declarațiile cele mai dure pe care cred că le-am citit în Biblie, din declarațiile apostolului Pavel. El spune - uite, toți ceilalți, chiar și unii care lucrează cu mine, umblă după interesele lor, dar iată-l pe acest Timotei, el este extraordinar, el e preocupat de lucrurile lui Dumnezeu. Vedeți cum inima e mai importantă? Având o adevărată preocupare după Hristos este mai important decât daruri, talente și puteri. Vreau să spun, când ne uităm la Timotei descoperim că el de fapt nu prea știa cum să conducă o biserică. Era foarte timid în a evangheliza, se pare că nu prea voia să iasă afară și se temea de suferință. Dar Pavel a zis, "nu am pe niciunul ca el". De ce? Avea o singură ambiție și aceasta era ca să fie plăcut lui Hristos, să fie plăcut lui Hristos. Tineri care intrați în slujire, ascultați-mă credeți că nu știu că mulți m-ați auzit predicând și că mulți cred că dacă vin aici aduc trezirea în buzunar. Nu știți că este o povară pentru mine, o povară a firii pământești, că atunci când stau aici vă așteptați ca să fac ceva? Nu mă lamentez și nu spun, "O, sărmanul de mine!" Acesta ar fi un semn de păcat în mine. Ce-mi pasă mie ce gândiți voi? Poate cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla în această seară ar fi să eșuez total, să amuțesc și să nu pot predica, pentru ca voi să realizați că dacă Dumnezeu încă vorbește prin oameni este pentru că El vorbește prin pietre și măgari. Dar nu există oameni mari ai lui Dumnezeu, ci numai oameni slabi, demni de compătimit, mici, fricoși, nefolositori, dar sunt ai unui Dumnezeu mare și îndurător. Dar nu vă dă asta nădejde? Deci acum vedeți? Când vedeți că omul de la amvon este ca și voi atunci puteți zice, "Atunci Dumnezeu mă poate folosi și pe mine." Har, har, har! Har!

    Domnul Isus spunea despre farisei, "tot ce fac este pentru ca să fie văzuți de oameni." Aceasta este o mare ispită în slujire. O, poți avea mare faimă în slujire, poți acumula multă bogăție în slujire, poți să-ți iei viziunea și să faci înconjurul lumii cu ea, dar s-ar putea să nu fie pe placul lui Dumnezeu. Și vreau să spun din nou asta: sunt atât de sătul de oameni și toate viziunile lor. Singura viziune pe care trebuie s-o avem este Hristos crucificat, înviat, glorificat, stând la dreapta Tatălui. Și pentru simplul fapt că o mare viziune se împlinește în viața ta, nu înseamnă că ești ascultător. Dorința ta trebuie să fie de a-L asculta pe El, de a-I fi plăcut Lui și nimic mai mult și odihnește-te în ea. Există un cult al celebrității și chiar conferințe ca aceasta pot promova, chiar dacă nu acesta e scopul, un cult al celebrității. Că dacă ești un pastor credincios la o turmă mică ai eșuat cumva, pentru că nu ești la aceste conferințe. Asta e din iad, e ceva de condamnat. Dorința ta trebuie să fie să-L slujești și să fii plăcut lui Hristos. O întrebare filozofică pentru voi. De ce divinitatea ar planta cel mai frumos trandafir într-o pădure prin care nimeni nu trece? Cum poate acea floare să-l slăvească pe Dumnezeu dacă niciun om n-o vede? Îl glorifică pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu o vede 24 de ore pe zi și se bucură de ea și am ajuns să gândesc că sunt bufonii și măscăricii care ajung să vină în față pe când cei mai frumoși bărbați și femei ai lui Dumnezeu sunt ascunși de ochii tuturor. Știu că acesta e adevărul. De multe ori am predicat și mă uitam la rândul din față, cu câțiva ani în urmă predicam din Vechiul Testament, m-am uitat la rândul din față și iată că acolo stătea savantul în ebraică, Dr. Muglio din India. El a uitat din Vechiul Testament mai mult decât eu voi ști vreodată din el. Ce caut eu aici? Nimeni nu-i știe numele, dar el probabil că știe mai mult despre Hristos în Vechiul Testament decât eu voi putea ști probabil în o mie de ani. Ambiția ta nu este ca să mergi în circuit sau să fii invitat la ceva conferință, ci ambiția ta este să fii plăcut lui Hristos. În ziua judecății toată lumea va vedea o așa de mare întorsătură. Mă tem de ziua judecății - într-un mod sănătos, și vom ajunge la aceasta.

    Am pus aici - dacă frica de oameni este o cursă, dorința de a fi plăcut oamenilor este o închisoare de unde nu este scăpare. Ambiția noastră trebuie să fie să-I fim plăcuți lui Hristos. În ambiția noastră de a fi plăcuți lui Hristos există 3 motivații și în timp ce studiam aceasta înțelepciunea Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că atunci când vorbești despre teama de Dumnezeu și judecata credinciosului, poți lua un credincios sincer care are o inimă foarte timidă și să-l zdrobești într-o mie de bucăți. Cum vorbești despre acest adevăr, punând o teamă așa cum trebuie în inimile oamenilor, fără a zdrobi oameni. Vă zic eu cum se face: predici expositiv, pentru că totul e în text, totul este acolo. Pavel ne dă 3 motivații pentru a avea ambiția de a fi plăcuți lui Hristos. În centrul acestor motivații este frica de Domnul, faptul că toți trebuie să stăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, dar această extraordinară realitate, acest mare adevăr se află între două lucruri care nu sunt acolo doar ca umplutură, ci sunt minunate. Trebuie să am ca ambiție a-I fi plăcut Domnului, trebuie să am această ambiție pentru că voi sta înaintea Domnului în ziua judecății și voi fi dat pe față, dar dacă merg în text un pic mai sus, trebuie să am această ambiție pentru că am un viitor glorios care mă așteaptă, în care voi fi ca și Hristos. Indiferent ce se va întâmpla în acea zi a judecății, sunt asigurat prin credința în Hristos că voi fi cu El. Și apoi, după ce ne spune despre judecată, pe măsură ce înaintăm în text ne spune altă motivație: dragostea lui Hristos ne (con)strânge.Vedeți ce avem aici: ce ne motivează? Ne motivează faptul că vom sta în fața lui Hristos și vom fi judecați; aceasta este o motivație onestă și reală, dar nu suntem înspăimântați sau zdrobiți de acest adevăr. De ce? Pentru că ni se spune înainte că, prin credința în Hristos vom fi cu El în slavă, iar apoi ni se spune că este dragostea lui Hristos pentru noi care ar trebui să ne motiveze în mod constant.

    Vom privi la aceste 3 motivații, dar înainte de a face aceasta trebuie să spun ceva: mulți din voi gândiți, "Hei, el trebuia să predice despre frica de Domnul și evanghelizare." Dacă vreți să vorbesc despre asta, ar trebui să-mi dați alt text, pentru că acest text nu ne învață aceasta. Acesta e textul pe care mi l-ați dat și acest text ne învață următoarele: chiar dacă există un adevăr secundar aici că, în funcția de slujitor al Evangheliei, trebuie să-i avertizez pe oameni despre judecată - aceasta este numai o idee secundară. Ideea principală este aceasta: ca și slujitor al Evangheliei, eu trebuie să fiu avertizat despre judecată. Eu trebuie să am grijă să propovăduiesc Evanghelia adevărată, eu trebuie să fiu sigur că nu fac compromisuri, eu trebuie să fiu sigur că nu mă prezint înaintea oamenilor ca și ceva ce nu sunt de fapt, pentru că în ziua judecății eu voi fi complet expus înaintea întregii Creații. Acesta este înțelesul textului.

    Prima noastră motivație de a sluji Domnului cu toată inima - și vreau să priviți la versetul 9 - vedeți acea primă prepoziție acolo, "de aceea." Este foarte importantă. Spune, "De aceea ne și silim să-I fim plăcuți, fie că rămânem acasă fie că suntem departe de casă." "De aceea" face legătura cu o motivație care precede versetul 9, și care este aceasta? Dacă mergem înapoi la capitolele 4 și 5, aceasta e ceea ce vedem: vedem că Pavel era motivat să placă lui Hristos datorită slavei viitoare escatologice. A trebuit să includ asta ca să credeți că sunt deștept. El era motivat datorită a ceea ce îl aștepta, ceea ce Dumnezeu a făcut pentru el în Hristos. A putut să sufere tot felul de lucruri pentru că știa - ce știa? Știa că, chiar dacă i-ar lua trupul, trupul lui totuși va fi înviat și el va sta înaintea lui Hristos în slavă, va fi glorificat și va fi întotdeauna cu Domnul. Vedeți ce lucru minunat! Haideți să privim la versetul 7 din capitolul 4, "Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi." El spune "suntem slabi, pe dinafară nu avem nimic glorios, suntem ca un vas de lut, dar înăuntrul nostru este mesajul Evangheliei" și nu numai asta, dar ne va spune și că înăuntrul nostru este Duhul lui Dumnezeu care locuiește în noi. Deci continuă în versetul 8, spunând, "Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru." Apoi în versetul 14 spune următoarele, "Și știm că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va face să ne înfățișăm împreună cu voi." Versetul 16, "De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă."

    Iată câteva lucruri foarte importante la care aș vrea să ne uităm. În primul rând, nu-mi plac majoritatea cântărilor scrise despre Rai - uite, am spus-o - pentru că au pierdut ceva (nu toate, există și cântări frumoase), dar au pierdut ceva. Raiul nu este rai datorită străzilor de aur și porților de cleștar, Raiul nu este rai datorită unei utopii că ai un trup perfect și poți face tot ce vrei în mod perfect. Gândiți-vă un pic. Raiul, veșnicia, e un timp foarte lung. Tot ce este finit se învechește, se uzează, se plictisește. Poți să te legeni pe porți de cleștar numai de un anumit număr de ori până te vei sătura de ele. Raiul e rai datorită slavei și frumuseții lui Hristos. El e infinit. El e infinit, înțelegeți ce spun? Chiar dacă veți fi glorificați, nu veți fi ființe infinite, ci veți fi creaturi finite. Iar Raiul este aceasta: tu, ca și creatură finită alergând nebunește toată eternitatea urmărind slava infinită a Dumnezeului infinit manifestat în fața și persoana lui Hristos. Înțelegeți asta? Dar, acum e o problemă. Nu vreau să ridicați mâinile, dar vreau să vă gândiți la aceasta: Câți din voi ați avut, să zicem, cel puțin 3 ani de predici expozitive despre atributele lui Dumnezeu? Câți din voi ați stat un an sub predici expozitive despre atributele lui Dumnezeu? Câți din voi ați avut 6 luni, sau 3 luni? Aici e problema. În loc de a-l urma pe Jonathan Edwards, biserica din America l-a urmat pe Benjamin Franklin. În loc de a urma teologie, am urmat pragmatism. Deci trebuie să-i entuziasmezi pe credincioși despre Rai prin diferite metode și strategii, mișcându-le emoțiile, micșorând luminile, punând muzica și creând o comoție pe scenă. Știți care e nevoia voastră cea mai mare? O mare dorință după Hristos. Știți de unde vine? Una din surse este aceasta: gândul că vei fi cu El, dar aceasta înseamnă puțin dacă nu știi cine este El. Ai noștri sunt cu inima tocită pentru că știu prea puține despre Dumnezeu, pentru că predicatorii vorbesc prea puțin despre atributele lui Dumnezeu, sau despre slava lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos, sau despre manifestările lui Dumnezeu prin cruce, care este cea mai mare revelație a slavei lui Dumnezeu care poate fi dată vreodată. Știți, nu-mi place asta, predicatorii se uită la adunare spunând, "Trebuie să-L iubiți mai mult pe Dumnezeu." Toți din adunare se simt mustrați, "Da, știu." Dacă vrei să deraiezi predica, ridică-te în picioare și întreabă, "Cum?" Pentru că majoritatea nu vor putea să-ți spună. Tu spui, "Știu că trebuie să-L iubesc mai mult pe Dumnezeu, știu asta, mă urăsc pe mine însumi pentru că nu-L iubesc pe Dumnezeu mai mult, dar ce trebuie să fac? Cum se poate ridica cineva trăgându-se de păr, cum pot face să-L iubesc mai mult pe Dumnezeu?" Aș vrea să vă prezint o ilustrație: o iubesc pe soția cu care sunt căsătorit de 19 ani mai mult decât atunci când am întâlnit-o prima dată. Când am văzut-o prima dată era așa de frumoasă... cred c-am leșinat sau așa ceva, cred că am lovit o mașină - știu că am dat cu spatele într-o mașină și apoi a trebuit s-o repar. Dar o iubesc acum așa de mult... De ce? Pentru că acum știu despre virtutea ei mai mult decât am știut cu 19 ani în urmă și această virtute produce afecțiune în inima mea regenerată și această afecțiune mă face să vreau să fiu cu ea și s-o slujesc. O cunosc. Știți care este nevoia cea mai mare a Bisericii? Nu e a fi lovită peste cap cu "trebuie să te temi mai mult de Dumnezeu", ci a fi învățată despre Dumnezeul de care să se teamă. Le arăți cine este Dumnezeu și atunci nu vei avea probleme cu teama. Le arăți cine este Dumnezeu și cine este Dumnezeu în Hristos. De aceea când am venit aici m-am cam bâlbâit, pentru că n-am vrut să vorbesc chiar despre aceasta, ci am vrut să vorbesc despre ceea ce vorbesc din nou și din nou, de atât de multe ori încât majoritatea oamenilor cred că eu am o singură predică: și anume, Hristos murind pe lemn. Pentru că în aceasta e manifestată atâta slavă! Am petrecut ultimii 12 ani din viață de multe ori, multe ore pe zi, uitându-mă la cruce. Acest subiect nu poate fi epuizat, nu va fi epuizat; cu cât mai mult văd slava lui Dumnezeu în persoana lui Hristos, în crucea lui Hristos, cu atât mai mult dorința mea, ambiția mea crește. Hristos! Știi, credinciosule, că Dumnezeu, Hristos - și-i învăț pe băieții mei asta, într-una din zilele acestea studiam frumusețea lui Dumnezeu - Hristos e atât de frumos încât dacă ai vedea numai un pic din frumusețea Lui ți-ar dezintegra mintea, te-ar înnebuni, te-ar omorî. Ar trebui să fii întărit în mod supernatural, transformat în ceva din slava Lui, pentru a putea numai să începi să vezi ceva din poalele slavei Lui. Le spuneam băieților: știți, când mergem cu caiacul sau cu cortul și răsare soarele și vezi acea lucire roșiatică pe cer și acea frumusețe, Ian, care parcă îți ia răsuflarea. El spune, "Da, tată. Faci, "Ha!" Da!" Gloria și frumusețea lui Hristos sunt așa de mari că ți-ar pulveriza inima. Aceasta mă așteaptă, aceasta vă așteaptă! C.S. Lewis a zis că dacă am putea să privim în viitor la transformarea care va avea loc în viața noastră, dacă ne-am putea vedea pe noi înșine așa cum vom fi, am avea tendința să cădem jos și să ne închinăm gândindu-ne că am ajuns în contact cu divinitatea. Aceasta vă așteaptă pe voi și pe mine! Deci când Pavel vorbește despre această eternitate el nu vorbește despre o idee fundamental materialistă a Cerului, ca și un loc cu străzi de aur și porți de cleștar, deși sunt sigur că are mult mai mult decât atâta. El este Hristocentric! El a văzut un pic din această slavă și a zis: mă duc, mă duc să-L văd pe El, Îl voi vedea în toată plinătatea Lui și de aceea toate necazurile noastre nu sunt decât întristări ușoare de o clipă. Lucrul de care aveți nevoie mai mult decât orice este revelația lui Dumnezeu în Hristos. Știu că uneori - și știu că aceasta e și parte din ceea ce Dumnezeu mi-a încredințat mie, cel puțin pentru un timp - uneori trebuie să stăm în picioare și să vorbim negative despre lucrurile care sunt greșite. Dar nu aceștia suntem noi ca și predicatori. Nu mergem să spunem numai despre lucrurile care sunt greșite, ci vorbim despre slava lui Dumnezeu. Haideți să vă dau o aplicație pentru a predica pe stradă și a evangheliza. Văd mulți predicatori de stradă și mă bucur de faptul că Dumnezeu pare să ridice predicatori de stradă, dar aș vrea ca unii să se lase de această slujbă și să lucreze la Lowes sau la Home Depot! Sunt doar oameni mânioși care vor să rănească pe alții și să le arunce epitete în timp ce se filmează pentru a putea pune filmul pe YouTube, sperând ca apoi să fie recunoscuți ca și martiri. Ce mult mi-ar place să văd la colțul străzii un predicator spunând oamenilor cât de glorios este Hristos! Este atât de glorios! O, dacă ați putea vedea ceea ce văd eu, o, dacă v-ați opri un pic să mă lăsați să vă spun despre frumusețea lui Hristos, despre frumusețea lui Dumnezeu, despre ceea ce a făcut și ce poate face în viața voastră! Credincioșilor, ar trebui să fiți atât de încântați de ceea ce vă stă în față! E ceva ce depășește imaginația. Câteodată stai treaz noaptea și creierul ți se plimbă dintr-o parte în alta - cel puțin al meu face asta, pentru că am mult spațiu acolo - merge dintr-o parte în alta, înainte și-napoi, gândindu-se: sunt cu o zi mai aproape, chiar merg acasă. Am împlinit 50 de ani cu câteva săptămâni în urmă (știu că e greu de crezut), am împlinit 50 de ani cu câteva săptămâni în urmă și mi-am dat seama că sunt pe partea cealaltă și nu încerc să încetinesc - datorită lui Hristos. Credincioșilor, dacă vreți că faceți ceva, mergeți acasă și studiați-L pe Hristos, cereți ca Dumnezeu să vi-L arate pe Hristos, să vă arate ce a făcut și cine este El și aceasta vă va motiva să-I fiți plăcuți Lui. Charles Hodge spune următoarele, "E imposibil ca cei care consideră prezența lui Hristos sau a fi cu El ca și Rai..." - ascultați la aceasta: ei consideră Rai a fi cu Hristos - "E imposibil ca cei care consideră prezența lui Hristos sau a fi cu El ca și Rai să nu dorească a-I fi plăcuți Lui, trăind în ascultare de poruncile Lui."

    Haideți să privim la a doua motivație, în capitolul 5 versetul 10. A doua motivație e că toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Însă înainte de a ajunge acolo, vreau să vă reamintesc că problema locului înaintea lui Dumnezeu pentru adevăratul credincios a fost rezolvată la Calvar. Trebuie să țineți minte lucrul acesta. Înainte de a intra în aceasta lăsați-mă să explic următoarele: când vorbim despre Trinitate, au existat erezii privitoare la Trinitate care au pornit din două surse. Au fost erezii istorice despre Trinitate, inventate de oameni care încercau să nege Trinitatea. E ceva logic. Dar ereziile au venit și de la oameni care încercau să apere Trinitatea, pentru că spuneau prea mult, vorbeau acolo unde Biblia tăcea. Haideți să vă dau un exemplu. Ați încercat vreodată să explicați cuiva Trinitatea spunând că se aseamănă cu apa, pentru că apa este lichid, este vapor, este gheață? Felicitări, ești un eretic. Acesta este modalism. Nu poți face asta. Este un lucru oribil să spui. Și știu că râdeți, pentru că ați făcut asta. Fiecare din nou facem atâtea lucruri stupide. Și de aceea când vezi pe alt credincios făcând ceva prostesc, dă-ți seama că ai trecut și tu pe acolo și ai tricoul ca dovadă pentru asta. Dar când ajungi la Trinitate, ce vedem? Vedem că Dumnezeu este unul. Aceasta afirmă Scriptura: Dumnezeu este unul singur, nu există mai mult de un singur Dumnezeu, Dumnezeu este unul. Și ce mai vedem în Scriptură? Că sunt 3 persoane, persoane distincte de aceeași esență și egalitate: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Știm asta, e adevărat. Dar când încercăm să le punem împreună, atunci devenim confuzi. Și facem asta și cu privire la suveranitate. Oamenii mă întreabă, "Frate Paul, crezi că Dumnezeu a rânduit totul înainte de întemeierea lumii?" "Da, aceasta cred. Și de asemenea cred că nu am pentru că nu cer." Și nu pot să pun aceste două lucruri împreună. Nu sunt chemat la aceasta. Văd cele două lucruri în Scriptură. Nu sunt chemat să trăiesc după sistemul meu, ci sunt chemat să trăiesc după adevărurile evidente din Scriptură. Dumnezeu e suveran și eu nu am pentru că nu cer. Același lucru se întâmplă când venim la judecată. Va fi credinciosul judecat de Hristos și răsplătit pentru ce a făcut bine sau rău în trup? Da. A fost credinciosul socotit neprihănit prin credință și de aceea poate spune acum că nu este sub condamnare? Da. Este el complet și în întregime acceptat în Cel Preaiubit? Absolut. Va fi judecat? Absolut. Nu știu cum funcționează aceasta, dar dacă pierd vreuna din acestea, atunci neg Scripturile. Haideți să privim la ce avem aici. Vreau să vă citesc ceva ce am scris, "În textul nostru Pavel lasă în urmă tema slavei viitoare și se întoarce spre realitatea solemnă a judecății viitoare. Dorința lui de a fi plăcut este rezultatul faptului că el știe că viața și lucrarea lui va fi dată pe față în fața tronului lui Hristos, că va fi evaluat și va primi plata pentru ceea ce a făcut, bine sau rău." Tot ce-am scris aici a fost cu totul intenționat și vom vedea în Scriptură. Aș vrea să chem pe niște savanți în ajutor cu privire la aceasta, ca să vedeți că nu umblu vagabond, inventând ceva. Phillip Hughes scrie, "Dragostea pentru Stăpânul, datorită dragostei Lui fără egal, ar trebui să fie suficient motiv pentru ca noi să mergem cu devotament pe urmele Lui." Dar mai este încă ceva la care apostolul ne atrage atenția aici, și anume că și pentru creștini va fi o zi a socotelilor, că fiecare din noi, apostoli, precum și ceilalți vii sau morți, la venirea lui Hristos se vor înfățișa înaintea tribunalului lui Hristos." Fraților, este adevărat, se va întâmpla și este un eveniment atât de solemn și magnific încât l-a făcut pe apostolul Pavel să aibă o teamă sănătoasă, biblică, evlavioasă de el.

    Aș vrea acum să privim la versetul 10, "Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup." Aș vrea să privim la 3 cuvinte cheie acum: cuvântele "toți", "trebuie" și "fiecare." Toți se vor înfățișa, toți, fiecare din noi. Apostolii, biserica din Corint, credincioșii din toate timpurile, și chiar și necredincioșii vor sta înaintea judecății. Toți în exclusivitate, nimeni nu va scăpa, nu te vei putea ascunde în spatele nimănui. Acum uitați-vă la cuvântul "trebuie." Plummer scrie, "Este un decret divin care nu poate fi evitat." Trebuie. Tu, ca și credincios, ai o programare la care vei sta înaintea Celui din fața căruia tot Universul va fugi. Te înspăimântă asta? După apostulul Pavel, ar trebui s-o facă, dar același apostol Pavel ne dă mângâiere: El ne poate face să stăm în picioare. De asemenea să ne uităm la cuvântul "fiecare" în versetul 10. Este foarte important. Paul Barnett spune, "Nu este o judecată în masă." Ce vrea să spună? A zis că toți vor sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, dar apoi spune că nu e o judecată în masă. Nu vom fi judecați colectiv. vom fi judecați individual, fiecare din noi separat vom sta înaintea lui Hristos. Vom fi judecați și vom fi sau nu vom fi răsplătiți. Când se întâmplă aceasta? Dacă priviți în versetul 10, avem două cuvinte care sunt foarte importante: cuvintele "înfățișăm" și "răsplata." "Să ne înfățișăm" și "să primească răsplata." Amândouă acestea sunt la timpul aorist, care indică o singură acțiune. Vreau să vă citesc următoarea frază, "Este o judecată la sfârșitul vremii, care va determina odată pentru totdeauna soarta noastră în veșnicie." Cu privire la credincios, nu vorbim despre diferența între condamnare și salvare, dar veșnicia va fi afectată de ceea ce faci ca și credincios aici pe pământ. Vei sta în acea zi mare înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Aici este denumit "bema" lui Hristos. Ce este o "bema"? La început era o simplă treaptă, apoi a devenit cunoscută ca platformă, sau o bancă de judecată pe care un dregător roman stătea în picioare sau așezat și de acolo, cu toată autoritatea, cel puțin în contextul omenesc, pronuța judecata asupra celor ce stăteau înaintea lui. Paul Barnett scrie, "Imaginea de aici este a unui proces forenzic, adică proces legal, unde dregătorul roman stătea în tribunal să asculte acuzele și apărarea celui care stătea înaintea lui. Dacă îl judeca vinovat, dregătorul roman poruncea pedeapsă imediată." El vorbește în contextul imperiului roman, dar aș vrea să observați un lucru: pentru credincios nu vorbim despre pedeapsă imediată, despre condamnare. Suntem justificați prin credință. Dar vorbim despre ceva, nu-i așa? Se va întâmpla ceva în acea zi așa încât tu ca și creștin vei fi răsplătit într-un mod diferit de ceilalți frați și surori în Hristos, sau vei suferi pierdere într-un mod diferit de frații și surorile tale în Hristos. Vei fi judecat. Este un adevăr solemn. Sper ca Duhul lui Dumnezeu să vi-l imprime în inimă, ca să fie solemn pentru voi. Vă avertizez, vine o zi înspăimântătoare și nu, nu o pot potrivi perfect în teologia mea sistematică, dar nici cercetătorii Noului Testament pe care i-am studiat nu au putut. Trebuie să ținem aceasta în atenția noastră.

    Să mergem mai departe. Ce se va întâmpla? Pentru cei dintre voi care sunteți slujitori, vreau să aveți mare grijă aici, vreau să ascultați cu atenție, pentru că dintre toate lucrurile pe care le-am studiat pregătind acest mesaj, acesta m-a scuturat și timp de vreo două zile m-a făcut foarte solemn și tăcut. Ce se va întâmpla? Dacă vă uitați la versetul 10, spune, "toți trebuie să ne înfățișăm." Cuvântul "să ne înfățișăm" (în eng. "appear") aici este "faneroo" și traducerea lui este..., nu-l reprezintă în toată plinătatea. Când citiți că "toți trebuie să ne înfățișăm" probabil vă gândiți că toți trebuie să fim prezenți, sau toți trebuie să fim acolo, dar nu aceasta este ideea. Ideea este aceasta: că toți trebuie să fim expuși, să fim înfățișați, că în acea zi (și un alt lucru care este foarte important: verbul este la diateza pasivă și aceasta înseamnă că toți vom fi înfățișați, este ceva ce Dumnezeu îți va face - Dumnezeu te va face să fii înfățișat, Dumnezeu îți va descoperi ție și tuturor celorlalți și Lui Însuși ceea ce El deja știa, totul despre tine.) Pentru slujitorul Evangheliei, poate că acum vei înțelege ceva din introducerea mea. Ca și slujitor, aș prefera ca adunarea să știe adevărul despre mine decât să ascund lucruri despre mine încercând să arat ceva ce nu sunt. Nu mă scol în fața adunării și-mi povestesc sau mărturisesc toate păcatele, acesta ar fi un lucru neînțelept. Nu spun tuturor cu ce mă lupt, acesta ar fi un lucru neînțelept. Dar ca și slujitor, nu trebuie să trăiesc cu prefăcătorie, ci trebuie să lucrez și să mă străduiesc ca oamenii să nu mă supra-aprecieze. Trebuie, sperăm, să vadă la noi, slujitorii, că suntem autentici, sinceri, că nu suntem ipocriți, că într-adevăr dorim să fim ca și Hristos, dar aceasta e tot ce ar trebui să vadă. N-ar trebui să creadă o minciună cu privire la noi, căci ce mare rușine ar fi pentru noi în ziua aceea când totul este expus și toți pot vedea cine suntem cu adevărat. De aceea nu-mi place expresia "mare om al lui Dumnezeu", chiar dacă este folosită cu privire la un Ravenhill. Căci nu există oameni mari ai lui Dumnezeu, nu găsesc nici unul în Scriptură, în afară de Omul, Omul singur, Isus Hristos. Iahve a avut numai un Rob, Iehova a avut un singur Martor și anume Fiul Său. El este singurul care a păzit legământul. Noi ceilalți am fost salvați de El, și asta-i tot. Tinerilor, ascultați-mă: să nu plecați de aici zicând că acești slujitori mai bătrâni, frate Paul, și ei fac aceste lucruri, dar Dumnezeu totuși îi folosește. Nu asta vreau să spun. Probabil că voi faceți o grămadă de lucruri pe care eu știu că nu le pot face. Probabil aveți o grămadă de așa zise libertăți în Hristos pe care eu nu le am. Tinerilor, ascultați-mă. Am folosit această ilustrație de un milion de ori, dar e OK. Un violonist bătrân a dat ultimul concert. Un tânăr s-a dus la el și a spus, "Domnule, mi-aș da viața să pot cânta ca dumneavoastră." Bătrânul s-a uitat la el, zicând, "Fiule, eu mi-am dat viața ca să cânt ca mine." Dacă vrei ca mâna lui Dumnezeu să fie peste tine, trebuie să fii o pasăre rară în lume, trebuie să te separi. Și ascultați-mă: toți acești tineri cred că trebuie să arăți ca lumea pentru a fi relevant pentru lume. Când am lucrat timp de 3 ani la o misiune de stradă în Fort Worth, Dallas, arătam a ceea ce eram. Eram într-un loc mare, gigantic de la oraș, dar eu eram numai un țăran din Illinois cu haine simple, care nu știa nimic despre a fi la modă. Și știți ceva? Niciunuia din acei oameni de pe stradă nu-i păsa. Ceea ce-i interesa era să le predic Evanghelia, să-i țin afară din închisoare, să-i hrănesc când le era foame, nu le păsa dacă aveam gel în păr sau o pereche de ochelari de 60 de dolari, un tatuaj pe mână, sau găuri în blugi. N-am avut nevoie de acestea și nici David Wilkerson. Încetați să mai fiți "cool." Arătați ridicoli! E adevărat, de aceea am spus-o.

    Haideți să mergem mai departe. Noul Testament Grec al expozitorului spune: "Cuvântul 'appear' (să ne înfățișăm) din versiunea autorizată slăbește forța cuvântului. Ziua judecății va fi o zi când caracterul oamenilor va fi făcut cunoscut lumii", ascultați la aceasta, e ceva foarte fain, "făcut cunoscut lumii, făcut cunoscut lor înșile." Știți, sunt multe lucruri despre mine însumi pe care nu le știu, sunt multe păcate și lucruri greșite la mine pe care chiar și voi le vedeți, pe care eu nu mi le văd. În ziua judecății, va fi o mare descoperire, nu numai a lucrurilor pe care potențial le-am ascuns, dar și a lucrurilor despre care nici n-am știut, dar pe care Dumnezeu le-a știut dintotdeauna. De aceea, dragul meu prieten, ar trebui să spunem ca Ieremia, "Cercetează-mă", David, "Cercetează-mă, Dumnezeule." Și aici este lucrul minunat: este atât de minunat să fii cercetat și chiar expus de Cineva care și-a dat propriul Lui sânge pentru tine. Nu mi-e frică să fiu expus înaintea Lui. Odată, când mă pregăteam să predic, eram foarte tânăr, de 27 de ani - mă pregăteam să predict și Ian Murray și alții erau în audiență, unii din eroii mei. Îl cunoștea pe Martin Lloyd-Jones și pe alții, iar mie mi-era o frică de moarte. Cineva mi-a zis, "De ce tremuri atât de tare?" Am zis, "Ce vorbești? Ian Murray e acolo și Mark Dever e acolo, iar eu trebuie să merg să predic." Și a zis lucrul următor, "N-ar trebui să-ți fie frică de oameni, tu predici înaintea lui Dumnezeu." Am zis, "Știu, dar Dumnezeu e mult mai milostiv decât sunt oamenii. El nu te despică total. El te taie și te expune pentru a scoate otrava afară." Shannon și cu mine ne rugam înainte de întrunire și Dumnezeu parcă ne-a copleșit cu ideea că nu avem nimic, nimic în afară de Hristos, dar când stai acolo înaintea Domnului și îți dai seama că toate faptele tale bune și toate celelalte n-ar duce decât la condamnarea ta, și când ești deschis și expus înaintea Lui și când știi că Hristos a făcut totul, e ca și cum ai fi învelit într-o pătură caldă în mijlocul unei furtuni. E minunat ca El să te curățească. Ca El să te curățească.

    Haideți s-o facem acum, fraților. Fraților, s-o facem acum. Să-L lăsăm pe El să ne expună acum, să fim în Cuvântul Lui, care este o oglindă. Doamnelor, știți asta mai bine decât noi. Vă uitați în oglindă și vă aranjați. Am o soție și o fiică și se aranjează în oglindă, întotdeauna se uită în oglindă că să vadă ce nu e cum trebuie. Dar asta trebuie să facem cu Cuvântul, "Doamne, arată-mi." Phillip Hughes scrie, "A fi înfățișat înseamnă nu numai a apărea, ci a fi dezgolit, despuiat de orice fațadă exterioară de respectabilitate." Pastore, predicatorule, asta ar trebui să ne înspăimânte. Fațade, fațade... sunt atât de periculoase. Fațadele i-au trimis pe farisei în Iad, fațadele... Nu poți fi un om zdrobit cu fațadă. De aceea, Biserica, tinerilor, este atât de importantă. Biserica adevărată, biblică, este atât de importantă. De aceea fierul ascute fierul, de aceea frați și surori îndemnându-se unii pe alții și fiind deschiși la mustrare... Acesta e felul lui Dumnezeu de a ne ajuta să rezolvăm aceste lucruri acum. Disciplina bisericească nu este ceva oribil, ci este un dar de la Dumnezeu pentru a rezolva aceste lucruri acum. El spune, "Și, complet descoperite în realitatea adevărată a caracterului cuiva, toate ipocriziile noastre și lucrurile noastre ascunse, toate păcatele intime, secrete, ale gândului și faptei, vor fi deschise scrutinului lui Hristos." Cu câteva săptămâni în urmă a trebuit să-mi duc mașina la verificare și merg acolo și dau mașina celor de-acolo spunându-le s-o inspecteze și să pună abțibildul pe ea. Ei au zis că va fi gata în 2 ore; merg după 2 ore, dau nu e gata, au găsit tot felul de probleme, a trebuit să plătesc vreo 200 de dolari, apoi am mers înapoi, mi-am luat mașina, am condus-o înapoi, dar ceva mi-a zis, "Hei, verifică semnalizarea, vezi dacă merge." Încerc semnalizarea, nu merge, nimic nu merge. Și mă gândesc, "Au făcut ceva rău aici". Deci merg înapoi, duc mașina înăntru și spun, "Asta nu merge deloc; de-asta am adus-o aici, să fie verificată, să i se pună abțibildul statului și asta trebuie să se întâmple, dar nu se întâmplă și îmi pot da seama că e praf în jurul acestui capac, nici măcar nu l-ați dat jos." Și au știut că au fost prinși. Apoi am zis, "Vreți să mă ajutați și să-mi reparați mașina?" Și bărbatul zice, "Ce?" Am zis, "Vreți să mă ajutați și să-mi reparați mașina?" El se duce și începe să-mi repare mașina și când a terminat am zis, "Știi ce, îți mulțumesc mult, m-ai ajutat foarte mult reparându-mi mașina, cât datorez?" Și proprietarii erau acolo, iar unul din ei zice: "Cum poți spune asta? Vreau să zic... cum? Cum poți fi așa?" Acum toți vă gândiți, "Ce minunat e." Dar iată de ce vă povestesc aceasta. Deci i-am impresionat pe toți, am fost o lumină în întuneric, am dat dovadă de îndurare, milă, bunătate. Mă sui în mașină și conduc spre casă și pot să vă spun că îmi veneau în minte imagini de când n-am avut răbdare cu soția, sau aveam dificultăți pentru că fiul meu nu reușea să resolve o problemă de matematică când îl învățam acasă. Și Dumnezeu zice, "Uită-te la tine. Uită-te la tine. Dacă nu poți fi așa în odăiță și în relațiile cele mai apropiate, atunci nu străluci nici în altă parte." Vedeți? Dar asta-i bine, nu-i așa? Pentru că așa pot să mă pocăiesc și să fiu vindecat și să merg acasă să-mi cer iertare de la soție. Vedeți? Ar trebui să prețuim rănile făcute de un prieten și nu e prieten ca și Isus.

    Să mergem mai departe. De ce vom fi judecați? Și asta e partea cea mai dificilă din text. Ca să putem fi recompensați pentru ceea ce am făcut. Expresia "ca fiecare să-și primească răsplata" e tradusă din cuvântul grec "komizo" care înseamnă că vom primi, sau vom primi înapoi ceea ce e al nostru. Fiecare creștin e judecat pentru ca fiecare creștin să primească înapoi ceea ce îi este datorat în funcție de faptele lui ca și creștin. Aceasta e ceea ce spune textul. Cum punem lucrurile împreună - trebuie s-o facem cu foarte, foarte multă atenție. Foarte multă atenție. Dar aceasta spune textul.

    Acum voi sări peste multe lucruri pentru a ajunge la sfârșit aici, dar vreau să aduc un punct foarte, foarte important. Observați că spune despre faptele făcute în trup. Îmi aduce aminte de ceea ce apostolul Pavel ne spune în Romani 12:1 și 2 despre a ne aduce trupurile noastre ca o jertfă vie. În America avem o mare disparitate. Când oamenii mă întreabă, "Ce este pocăința, frate Paul?" Răspund, "Este o schimbare a minții." Iar ei îmi zic, "Nu-i ceva cam superficial?" Zic, "Nu înțelegeți ce e mintea. Mintea e centrul de control a tot ceea ce ești. Este centrul de control al intelectului, voinței, emoțiilor tale, îți determină totul. Dacă schimbi mintea, tot restul se schimbă. Vă dau un exemplu perfect: apostolul Pavel. El a crezut că Isus a fost cel mai mare blasfemiator care a existat vreodată și a crezut că creștinii trebuie omorâți sau cel puțin aruncați în închisoare. Are o întâlnire cu Isus pe drumul Damascului și și-a schimbat mintea: și-a dat seama că Cel care el crezuse că e un blasfemiator era de fapt mult așteptatul Fiu al lui Dumnezeu și și-a dat seama că cei pe care-I prigonea ca și sectă erau de fapt adevăratul Israel al lui Dumnezeu. Și ce-a făcut? Stă acolo în întuneric complet și total dezintegrat. Realitatea lui este dezintegrată. Își dă seama că a fost greșit în absolut totul. Și ce s-a întâmplat? S-a ridicat, a fost botezat, a mâncat ceva și a început să predice. Toată viața lui a fost diferită." În același fel vorbește aici. Nu vorbim despre ceea ce simți în inimă. Nu vorbim despre lucrurile bune pe care te-ai gândit să le faci, nu vorbim de intenții bune, nu vorbim despre "aleluia", ci despre ceea ce ai făcut, sau nu ai făcut în trup. Charles Hodge scrie, "Aceasta e regula după care răsplățile judecății finale vor fi administrate." Phillip Hughes, "Declarația de la scaunul de judecată al lui Hristos nu este sentința finală de mântuire sau pierzare, căci numai cei răscumpărați stau în fața acestui scaun și aceasta va rezulta ori, pe de o parte, în a auzi de la Domnul, "Bine, rob bun" și a primi răsplată, sau, pe de altă parte, a suferi pierdere, prin a nu primi răsplată." Acest lucru e adevărat, ascultați-mă! Aceasta nu se predică astăzi, pentru că e greu de înțeles și nu vrem să arătăm vreunui credincios că starea lor înaintea lui Dumnezeu e determinată de altceva afară de lucrarea perfectă a lui Hristos, dar în același timp Pavel a spus că se teme pentru că va sta înaintea lui Hristos, va fi dat pe față și va fi răsplătit.

    Cât din ceea ce am făcut noi va fi ars? Pentru ce trăiți? Teama mea cea mai mare pentru copiii mei, în afară de a nu-L cunoaște pe Hristos, e că ar putea să-și risipească viețile. Tinere, ascultă-mă. Nu regret nimic din lucrurile pe care le-am dat lui Isus Hristos, dar am tot felul de regrete cu privire la lucrurile pe care le-am ținut pentru mine însumi. Unii îmi spun, "Nu TREBUIE să suferi în America." Atunci ALEGE să suferi în America. "Nu TREBUIE să te lipsești..." Atunci ALEGE să te lipsești de anumite lucruri, așa încât credinciosul care moare de foame, sau e prigonit, sau putrezește în temniță în alte părți ale lumii să poată fi ajutat! Ce facem? Ce facem? Pentru că acestea vor fi, sau nu vor fi, răsplătite. Vreau să mă țin de niște adevăruri aici: în primul rând, credincioșii sunt îndreptățiți și împăcați cu Dumnezeu în Hristos și numai în Hristos. În al doilea rând, credincioșii vor fi judecați după faptele lor. Romani 2:6-11, Romani 14:10, 1 Corinteni 14:13, Efeseni 6:8, Coloseni 3:25, Matei 16:27, 1 Petru 1:17, Apocalipsa 2:23, 20:12, 22:12. Paul Barnett scrie, "Deși am putea avea probleme cu această tensiune, aceste adevăruri au fost în mod clar reconciliabile în mintea lui Pavel."