Ești oaspete în casa mea!


Am fost atât de rău cu Tine
Căci am fugit când m-ai chemat
Dar Tu voiai să îmi faci bine
Nu m-ai lăsat, ai insistat...

Și așa, am ajuns să Te primesc
Bun oaspete în casa mea,
Să pot, să știu, să prețuiesc,
Cu cinstea, prietenia Ta,

Să strig ce-i neadevărat,
Să știu ce-i bine de făcut,
Căci răbdător m-ai cercetat,
Am ascultat și am tăcut...

Acum n-a fost ca altădată
Când răzvrătit mai ripostam...
Iubirea cea adevărată
Am înțeles-o, o vedeam.

Și-am înțeles ce gânduri bune
Tu pentru mine năzuiești
Cât suflet în toate poți pune,
Am înțeles cât mă iubești.

Am fost fățarnic, ipocrit,
Și vreau din suflet să mă ierți.
N-am ascultat când mi-ai vorbit
Pe drept cuvânt, poți să mă cerți.

De abia acum seama mi-am dat
Ce minunat este cu Tine!
Toate în urmă le-am lăsat
Căci vreau să Te urmez, știu bine.

Vreau să Te laud, să vorbesc,
Și toți de Tine ca să știe
În veci de veci să Te slăvesc,
Să văd a Ta Împărăție.

Amin

Câmpia Turzii, 13 septembrie 2016