E-atât de dureros în mine,
Un gând...
Ce noaptea, ziua, treaz mă ține...
Acela că suntem atât de goi
Și despărțiți Isus de Tine.
Te-nconjurăm numai cu vorbe,
Dar faptele ne sunt atâta de uscate,
Dacă le-am descoperi, n-am mai găsi în ele,
Iubirea ce ne-ai dăruit-o în Golgota,
Când ne-ai îndepărtat de moarte.
Atâtea vorbe folosim, s-acoperim aceste lipsuri,
Am lenevit, nu mai urcăm spre luminate-piscuri...
Atât de multe am pierdut...
Din fapte bune, sentimente,
Și parcă devenim tot mai săraci,
În cereri de iertare și regrete...
Ne-am ''socializat!''
Ne dăm păreri ce-atât de mult-ntre noi contează,
Făr-să băgăm de seamă,
Că suntem tot mai-nstrăinați de TIN" și goi,
Iar fibra Duhului Prea Sfânt n-o mai simțim,
Nu mai vibrează...
- Mai suntem noi, aducători de Veste Bună?
Împărtășim cu bucurii din tot,
Ce-n Golgota, din Tine am primit?
Sau... inima o-mpachetăm în haine rupte,
În drumul pe car' ne-ai pornit?
Mai arde focul, jarul Duhului Sfânt-har?
Se mai aude-n bucurie, cântarea închinării la altar?
...Ne mai dorim să fim flămânzi de Tine, sau
Trăim doar pentru societate, eu și fire,
Iar Biblia-i uitată în sertar?!
...Mi-atât de greu de cele scrise,
Mi-e dor s-ardem cu Tine în cântări,
În rugăciuni în părtășie, în saț de binecuvântări!

21 septembrie 2016
Sanda Tulics-New -Jersey