Mai știm noi, fraților, de datorie

Mai știm noi, fraților, de datorie,
De ce așteaptă Domnul de la noi?
Că trebuie să fim o mărturie
Și să purtăm a harului solie
În lumea ce se zbate în nevoi?

Mai știm noi, fraților, ce este bine,
Ce este drept și sfânt și-adevărat?
În lume-s multe fapte de rușine
Dar noi să facem doar ce se cuvine,
De vrem un loc în cerul minunat.

Mai știm noi, fraților, în pocăință,
Să ne trăim viața pas cu pas?
Pășind pe calea strâmtă prin credință,
Biruitori spre marea biruință,
Trudiți dar așteptând eternul, sfânt popas?

Mai știm noi, fraților, să fim lumină,
În întunericul ce-n lume stăpânește?
O oază de speranță, de odihnă,
Mireasma cerului curată și divină,
Ce din iubire zilnic se jertfește?

Mai știm noi, fraților, de lupta bună,
Lupta cu firea, lumea, cu păcatul?
Mai credem în răsplată, în cunună?
Ne-mpotrivim când răul ar vrea să ne răpună?
Mai suntem robii celui ce-i veșnic Împăratul?

Mai știm noi, fraților, ce am promis,
În ziua de botez cu multă bucurie?
Că v-om urma pe Domnul cum e scris,
Statornici pân la moarte și fără compromis,
Că v-om lăsa pe cale o sfântă mărturie!

Mai știm noi, fraților, că Domnul știe,
Căci El e Dumnezeu Atoateștiutor?
Dacă-L slujim cu drag, cu vrednicie,
De răspândim în lume a harului solie
Să știe lumea-ntreagă că are Salvator.

Mai știm noi, fraților, sau am uitat,
Că viața ne e scurtă și-avem un scop sub soare?
Că noi alegem zilnic de trăim în păcat,
Sau de slujim pe Domnul cu sufletul curat,
De viața ne e-nfrâtă, sau e biruitoare.

Mai știm noi, fraților, că în curând
Revine Domnul pentru judecată?
Ferice-atunci va fi de sufletul cel blând
Care în rugăciune veghează așteptând
Dar vai și-amar de lumea pierdută și stricată.

Mai știm noi, fraților, cu-nțelepciune,
Să ne purtăm în scurta pribegie?
Cu cei ce ne iubesc sau cei ce ne-ar răpune,
Dovadă că suntem a harului minune,
Smeriți închinători porniți spre veșnicie.

de Teodor Groza
22.09.2016
Vișeu de Sus