Versete de bază: 1)”Cât despre Moise, el a fost credincios în toată casa lui Dumnezeu ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu. Dar Hristos este credincios ca Fiu peste Casa lui Dumnezeu. Și Casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până șa sfârșit încrederea nezguduită și năgejdea cu care ne lăudăm.” (Evrei 3:5, 6) 2)” Voi să nu vă numiți Rabi! Fiindcă unul singur este Învățătorul vostru: Hristos, și voi sunteți frați. Și Tată să nu numiți pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri....Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălța va fi smerit, și oricine se va smeri va fi înălțat.”(Matei 23:8-12) 3)”Și El a rânduit pe unii apostoli, pe alții prooroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.”(Efeseni 4:11,12) 4)”Ascultați de mai marii voștri și fiți-le supuși, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci așa ceva nu v-ar fi de niciun folos.”(Evrei 13:17)
La ora actuală, există două tendințe extreme în religia creștină, aceea de a egaliza și de a democratiza masele de credincioși, ca și cum niciunul n-ar fi mai important în desfășurarea lucrărilore lui Dumnezeu pe Pământ, și aceea de a înălța pe unii lucrători ca intermediari între Dumnezeu și om, ca să domine asupra maselor de credincioși. După părerea mea scripturală, ambele sunt dăunătoare.
În primul citat, ce stă la baza prezentei lucrări, apostolul Pavel face referire la Casa lui Dumnezeu, compusă din chemații și aleșii Celui Preaînalt la viața veșnică și slava cerească. Moise n-a fost decât un simplu servitor în această Casă, pe când Hristos este Fiu și moștenitor al acestei Case. Aparțin de această casă cei care păstrează pănă la sfârșșt, de-a lungul încercărilor, încrederea în Dumnezeu și nădejdea în slava viitoare.
Chiar dacă a fost numai o slugă, Moise a fost chemat la o lucrare epocală, aceea de a scoate poporul Israel din robia egipteană. Și nimeni pănă la nașterea lui,și nimeni din generația lui, n-a fost socotit demn să facă această lucrare bine fixată în timp. Primele tendințe de egalizare a poporului ales s-au semnalat în timpul vieții lui. Frații săi, Aaron și Maria, s-au întors împotriva lui, zicând:”Oare numai prin Moise vorbește Domnul? Nu vorbește oare și prin noi?”(Numeri 12:2) Dumnezeul cel omniprezent le-a auzit vorbele, și i-a mustrat astfel:”Ascultați bine ce vă spun. Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.Nu tot așa este însă cu robul meu Moise. El este credincios în toată casa mea. Eu îi vorbesc gură către gură.Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înțeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-ați temut să vorbiți împotriva robului meu, împotriva lui Moise?”(Numeri 12:6-8) Aprins de mânie, Domnul a lovit-o pe Maria cu lepră.
Așadar Maria și Aaron nu erau egalii lui Moise în ce privește credincioșia și planul divin în care erau implicați fiecare. Există o scară ierarhică chiar și între profeți, unora Domnul le vorbește prin vise, prin vedenii grele de înțeles, iar alții au favoarea de a auzi cuvintele lui Dumnezeu și de a vedea imaginea Lui.
Nici între creștini, nu sont toți egali în ceea ce privește credincioșia lor față de Hristos și lucrarea la care sunt chemați. Profitând de acest adevăr, unii se erijează singuri în conducători, atragând mulți partizani după ei. Ei își atribuie titlul de învățător și de părinte spiritual. Împotriva acestora și-a ridicat vocea Domnul Isus, interzicând ca cineva dintre ucenicii săi să se numească învățător ori Tată. Ucenicii sunt egali în calitate de copii ai aceluiași Tată Ceresc. Acela dintre ei este mai mare care slujește la mai mulți cu smerenie. Iar cine se înalță, va fi smerit de Dumnezeu.
Numai slujba, adică povoara de purtat, ne distinge din masa ucenicilor lui Hristos. Slujbele au fost instituite de Domnul în vederea zidirii și maturizării trupului său, Biserica. El a instituit următoarele slujbe: apostol, prooroc, evanghelist, învățător și pastor. Aceste slujbe ajută pe creștini să ajungă la maturitate în Cristos ca să poată purta poveri la rândul lor spre folosul frățietății.
Cine nu ascultă de slujbașii aceștia, el însuși păgubește că va rămânea un prunc în Hristos, purtat de orice vânt de învățătură. Dacă aceste slujbe lipsesc din adunare, comunitatea nu se va maturiza. Apostolul Pavel a avut experiența întălnirii cu o adunare nematurizată. El s-a adresat astfel Evreilor:”În adevăr voi, care de mult trebuia să fiți învățători, aveți trebuință iarăși de cineva care să vă învețe cele dintâi adevăruri ale Cuvântului lui Dumnezeu, și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare.Oricine nu se hrănește decât cu lapte nu este obișnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar harana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a desprins , prin întrebuințare, să deosebească binele de rău.”(Evrei 5:12-14)
Dacă învățăturile dintr-o adunare se limitează numai la pocăința de faptele moarte, la credința în Dumnezeu, la botezuri, la învierea morților și la judecata din urmă, și nu li se arată fraților cum să trăiască în neprihănire,exersându-și judecata, ca să împlinească voia lui Dumnezeu în viața de toate zilele, acea adunare nu se va maturiza și membrii săi vor rămâne veșnic niște prunci în Hristos.
Așadar nu putem să accentuăm îndeajuns utilitatea slujbelor instituiite de Domnul în Biserica sa. Atitudinea membrilor udunării față de slujbașii menționați mai sus este capitală în vederea creșterii lor spirituale. De aceea, și apostolul ne îndeamnă să ascultăm de ei, căci ei răspund înaintea lui Hristos de buna păstorire a turmei. Fiind disprețuiți, ei nu-și pot îndeplini sarcina cu bucurie.
Închei cu un verset care dovedește cu certitudine că in Casa lui Dumnezeu există o scară ierarhică care exclude tulburența și revolta:”Dar vreau să știți că Hristos este capul oricărui bărbat, iar bărbatul este capul femeii, și că Dumnezeu este capul lui Hristos.”(1Cor.11:3) Cine nu-și cunoaște locul pe această scară își atrage mânia lui Dumnezeu.
Sighișoara, 2 decembrie 2015 Carol Szekely