1. Numai Tu ne cunoști frământarile toate,
Numai Tu înțelegi suferința din noi…!
Când durerea cea grea și furtuna se-abate,
Numai Tu poți să ștergi lacrimi ce curg șuvoi... !
Numai Tu, scump Isus, ești alinul
Când strigăm catre cer disperați!
Ne primește în brațele-Ți calde!
Vrem să fim l-al Tău piept mângâiați!

2. Numai Tu, Doamne Sfânt, poți să-ntinzi a Ta Mână,
Să aduci zorii calzi după noaptea cea grea…

Căci oricât ne-ar iubi cei ce sunt din țărână,
Nici un om muritor nu ne poate-ajuta!
Numai Tu, o, Isus, ești salvarea
Când e nava vieții in larg!
Și când valuri ne anunță pieirea,
Poți să-nalți al izbânzii catarg!

3. Când suntem osteniți și cu inima frântă,
Doar în Tine odihnă putem să găsim!
Cu balsamul divin și cu pacea Ta sfântă,
Tu ne-aștepți la răscruci să ne dai har deplin!
Doar în Tine găsim mângâiere
Când avem aripi frânte în zbor…!
Doar în Tine simțim împlinire
Când se nasc visuri înalte și mor…!

4. Numai Tu, Tată Sfânt, numai Tu ai răspunsul
La atâtea-ntrebări ce ne-aduc sfâșieri…!
Numai Tu ești Stapân peste-ntreg necuprinsul,
După ierni poți s-aduci tainice primăveri!
/: Ne încredem în dragostea-Ți mare!
Și oricât nu-nțelegem acum,
Daca stăm în umilă-ascultare,
Tu ne duci doar pe drumul cel bun! : /