Am fost la sfatul Domnului
Căci El m-a dus acolo,
Pe aripile vântului,
Mai sus de fața soarelui,
Să-mi văd Mântuitorul.

Să fiu suit de Duhul sus
În Slăvile divine
Să văd cine e acest Isus
Ce si-a dat viața pentru mine.

Cum a-nviat, unde-a ajuns
Și-n cer. . . ce slăvi are cu Sine?

O, cât e El de minunat
Cum mantia-I de Împărat
Umple tot templul,
Iar pe mine. . .

Fiorul m-a cutremurat,
Un tremur sfânt m-a apucat
Toată puterea m-a lăsat,
Sunt viu! Dar parca leșinat. . .

Căci Domnul s-a atins de mine.

Haină de in curat mi-a dat
Și-am fost spălat în sânge
În cer mi-a pregătit un loc
Unde nu voi mai plânge.

Dar Doamne. . . eu n-am meritat!
Gându-mi veni pe buze.
Știu, de aceea har ți-Am dat
Și M-am jertfit pe cruce.

O. . . Domn al Slăvilor cerești
Cum Te-ai gândit la mine
Să mă alegi din casa mea
Ca să mă faci stâlp într-a Ta.

Ce mare bucurie!

Ce har măreț să știu de-acum
Că ești mereu cu mine!
Cu dreapta-Ți mă călăuzești
Și rău-mi schimbi în bine.

Aș vrea mereu să locuiesc În curtea Casei Tale
Să văd doar sfântă fața Ta, în loc de zile-amare.
Iar pe pământ până mai sunt, condu-mă pe-a Ta cale,
Îndreaptă Doamne pașii mei spre o mai bună purtare!