Azi, când am sosit de la servici, am găsit-o pe Veta aranjând masa din sufragerie. Pusese serviciul de porțelan cel cu margini aurite pe care-l folosesc doar musafirii când vin pe la noi.
Noi, membrii familiei nu mâncăm din el ci doar oaspeții de seamă. Pentru noi, Veta a cumpărat un serviciu pentru familie pe care-l folosim la bucătărie căci și sufrageria o păstrăm de asemeni doar pentru oaspeți. Când am văzut masa festivă am crezut că vine cineva pe la noi iar eu nu știu... Vine cineva la pețit la fata mea? Un fior rece m-a trecut pe șira spinării. Nu cumva o fi ziua Vetei sau aniversarea căsătoriei noastre? Dar nu sunt eu chiar așa de uituc...
Când am văzut o rață mare și rumenă întoarsă cu labele în sus pe un pat de varză roșie, între două sfeșnice argintate în care ardeau două lumânări, mi-a pornit o salviație mai rău ca a unui lup hămesit de foame. Când am vrut să mă așez pentru a mă înfrupta din bunătăți, Veta mi-a atras atenția că trebuie să am răbdare până ce le pozează și le pune pe feisbuk. Dar nu vom mânca acolo în sufragerie ci le vom muta în bucătărie. ctunci, mi-am dat seama că Veta s-a feisbuimăcit de tot...
Când i-am cerut explicații, mi-a arătat pe tabletă că mulți fac așa, pun poze cu mâncarea pe care o consumă pe Feisbuc. Friptane de tot felul, sarmale, mititei, prăjituri care mai de care mai grozave. Și să vezi torturi! Veta mi-a explicat că și atunci când oamenii merg la restaurant mai întâi fac poze mâncărurilor apoi le pun pe Feisbuk Uneori punerea lor pe Feisbuc durează, iar mâncarea se răcește iar oamenii cheamă ospătarii să le-o reîncălzească...
Că lumea de azi a înnebunit, nu mai îndoieli dar nu aș fi crezut că Veta se va prosti așa. Cred că frenții ei salivau puternic uitându-se pe tabletele lor... poate unii nu aveau cine știe ce la cină dar probabil se uitau la rața noastră și se bucurau că noi mâncăm așa de bine.
Veta m-a anunțat că la sfârșitul săptămânii va face o plăcintă cu varză și cartofi foarte mare cât o tipsie și le va pune pe Feisbuc ca frenții ei să moară de ciudă și de poftă. Era decisă să nu se lase mai prejos ca una din surorile din biserică care postase de curând niște gogoși mari și rumene pudrate cu zahăr de-ți venea să lingi tableta... Veta mi-a spus că fetele fratelui Gheorghe de la baptiști i-au făcut cadou de ziua lui un tort sub formă de Biblie și l-au postat pe Feisbuc. Sper ca fratele să nu înceapă să predice din această biblie...
Încetul cu încetul, încep să mă dumiresc ce-i cu Feisbucul acesta.
Mare pacoste pe capul oamenilor! Îi zăpăcește de-a binelea. Se mai lăudau oamenii pe la serviciu cu ce au mâncat seara, ce au băut dar acum mâncarea e mai întâi pozată lăudându-se cu ea pe internet la toată lumea. Uitându-mă cu Veta pe tabletă în timp ce ea îmi explica care e procedura, mi-am dat seama că oamenii nu pun numai poze cu mâncare ci și alte lucruri ce mă îngrijorează.
Ceea ce pot deci spune acum este că sunt de-a dreptul zbuciumat, sau mai bine zis feiszbuciumat.